miercuri, 30 septembrie 2009
vacanta pentru citit
ma gandesc sa fac o petitie (ca tot e la moda dat fiind volumul destul de maricel de petitii online pe care le primesc spre a le semna) pentru mini vacante de citit; de citit carti, pe care sa le mirosi, sa le simti, sa le tii in maini si sa te desfeti tactil cu textura foilor si a copertilor, sa le tii cu tine in pat sau sa le urmaresti cu privirea in biblioteca (sa te citesc, sa nu te citesc....ca un dans, ca un joc), intre care sa te pierzi in librarii si biblioteci.... am intrat zilele trecute intr-o librarie (a aparut dintr-o data, zarita cu coada ochiului, mica, aproape de un colt de strada) si am avut din nou acel gol in stomac: eu cand o sa ajung sa citesc atatea carti?? mi-am facut program de citit: seara cel putin 20 de pagini sau 15 minute; de cand merg si cu metroul scot o carte din geanta si ma pierd in alt univers; mi-am trecut in lista de obiective anuale sa citesc; imi propun sa incep o noua carte la inceputul lunii, de exemplu, si sa o termin pe cea pe care o citesc pana atunci; citesc carti in paralel. si totusi: raman atatea carti de citit. in ciuda tuturor cunostintelor de managementul timpului (si am cateva ca vorba aia...;) ) nu mi se pare ca am timp suficient de citit. la ce sa renunt pentru a citi? orice ati spune, eu tot cred ca nu am suficient timp de citit si ar trebui sa existe vacante speciale pentru asta. parol!
despre optimism
ferice de omul potrivit la locul potrivit...si de cei care se pot bucura de foloasele muncii sale (ce mercantil suna...:) ). de fiecare data cand il (re)vad pe pacino,in orice rol ar fi, ma gandesc la forta vietii ce rabufneste dintr-un om, barbat sau femeie nu conteaza, atunci cand face ce i-a fost harazit....caci nu poti fii atat de bun, sa transmiti atata forta, sa fii tu personajul acela doar interpretand un rol.
cand viata vine tavalug peste mine, prima reactie este de a ma opinti si a rezista. dar invat usor, usor sa las viata sa isi faca rostul ei, ii dau credit acelei inteligente divine, a universului, sa "faca voia sa"... desi nu e usor deloc (si pare ne-natural) pentru un control-freak rational ca mine cu o experienta de ani de zile in aceasta directie. ma gandesc ca ai o atare certitudine cand ajungi pe locul tau, nu? si intre timp e bine sa urmaresti calatoria si sa te arunci in ea cu pasiune, cu incredere...vorbeam acum cateva saptamani cu un amic si ii spuneam ca as vrea ca optimismul sa se introduca ca materie obligatorie in scoala. pentru ca ni se umple capul cu atatea notiuni care sunt ca niste caramizi, fara a construi fundatia: la ce bun sa ai capul plin de informatii daca nu ai chef sau nu crezi ca poti sa le folosesti, ca are rost sa le folosesti!?
as vrea sa fiu optimista si sa am incredere ca viata isi are rostul ei si ca exista ceva dincolo de bine si rau, ca fiecare isi are locul sau si isi poate gasi puterea sa ajunga acolo
cand viata vine tavalug peste mine, prima reactie este de a ma opinti si a rezista. dar invat usor, usor sa las viata sa isi faca rostul ei, ii dau credit acelei inteligente divine, a universului, sa "faca voia sa"... desi nu e usor deloc (si pare ne-natural) pentru un control-freak rational ca mine cu o experienta de ani de zile in aceasta directie. ma gandesc ca ai o atare certitudine cand ajungi pe locul tau, nu? si intre timp e bine sa urmaresti calatoria si sa te arunci in ea cu pasiune, cu incredere...vorbeam acum cateva saptamani cu un amic si ii spuneam ca as vrea ca optimismul sa se introduca ca materie obligatorie in scoala. pentru ca ni se umple capul cu atatea notiuni care sunt ca niste caramizi, fara a construi fundatia: la ce bun sa ai capul plin de informatii daca nu ai chef sau nu crezi ca poti sa le folosesti, ca are rost sa le folosesti!?
as vrea sa fiu optimista si sa am incredere ca viata isi are rostul ei si ca exista ceva dincolo de bine si rau, ca fiecare isi are locul sau si isi poate gasi puterea sa ajunga acolo
joi, 17 septembrie 2009
my favourite things
o felie cu paine si sare, la cuptor / sa ma ghemuiesc cu o carte in pat, sub plapuma / sa umblu cu picioarele desculte pe pietre si prin iarba / sa dansez cu el / sa ma pierd in bratele lui / sa merg noaptea cu masina prin bucuresti /sa ma plimb noaptea prin oradea / sa visez cu ochii deschisi / amelie / sunetul muzicii / audrey hepburn / un foc de tabara si cantece de chitara / in pestera lui zamolxe / baie calda cu lumanari aprinse si un pahar cu vin rosu / sa ascult beatles / la ateneu / sa tricotez / sa stau la povesti cu prietenii mei / sa ma joc cu Luca / muzeele de arta / izola / sa merg cu trenul / sa scriu tarziu in noapte cand orasul doarme / sa fac ingerasi in zapada / sa rad / parfumurile / piata de flori din paris si cartierul latin / senzatia de libertate care incepe din aeroport, la plecare / ciocolata / supa de linte / sa incep o foaie noua de hartie / constelatiile familiale / masajul / primavara / sus pe varf de munte, vara / designul interior / sa arunc lucruri nefolositoare ...
miercuri, 16 septembrie 2009
am visat ... poezii
am regasit cateva poezii mai vechi...
17 aug 2008
Intrebari pe drum
Rosu si negru
Cateva picioare
Inainteaza, se opresc,
Deraiaza
Au o directie sau inventeaza?
Deraiaza,
Se opresc, inainteaza
Cateva picioare
Aceleasi culori,
Un drum…
O viata…
Si noi?
In parc
Un sentiment care tace
O emotie care urla
Un gand care pleaca
Altul ce vine
O privire statuta
O viata ce trece pe
Langa copacii povestind vegetal
Si atat de natural
Despre viata
Despre noi.
Circul. De stat
Tumbe, becuri
Un circ, 2 circari
O sfera imensa…
Copilarie vazuta cu ochi de
copil
Si amintita de ochi intorsi de
Adult.
Era si Institutul un
Circ
In sine. Si tot de
Stat.
20 aug 2008
Chef de sex
Dragoste rebele
Siluete chele
Dor de duca, musai!
Olecuta numai,
Sa-mi trag suflu-n vene,
Sa ma tie nene….ohhh…
Si acum pe data
Repetam aieve
Siluete chele
Dragoste rebele.
Ghici unde ma duc!
Pt K.
Sub suprafata apei de mare
Incepe o lume
Pe care –o miros
De la mii kilometri –partare
E o lume in care
Ma ascund atunci
Cand vreau sa ma-mbat
si sa curg
o lume marina
cu alge trofeu
pentru cei ce gresesc
in lumina,
si-o fac cu tupeu
Fara titlu
ferice imensul
ce toate cuprinde
le stie, le vede, le-ntoarce
le simte.
Se-ntreaba vreodata,
Isi doreste sa fie
Un strop, o farama
O parte..nimica?!
17 aug 2008
Intrebari pe drum
Rosu si negru
Cateva picioare
Inainteaza, se opresc,
Deraiaza
Au o directie sau inventeaza?
Deraiaza,
Se opresc, inainteaza
Cateva picioare
Aceleasi culori,
Un drum…
O viata…
Si noi?
In parc
Un sentiment care tace
O emotie care urla
Un gand care pleaca
Altul ce vine
O privire statuta
O viata ce trece pe
Langa copacii povestind vegetal
Si atat de natural
Despre viata
Despre noi.
Circul. De stat
Tumbe, becuri
Un circ, 2 circari
O sfera imensa…
Copilarie vazuta cu ochi de
copil
Si amintita de ochi intorsi de
Adult.
Era si Institutul un
Circ
In sine. Si tot de
Stat.
20 aug 2008
Chef de sex
Dragoste rebele
Siluete chele
Dor de duca, musai!
Olecuta numai,
Sa-mi trag suflu-n vene,
Sa ma tie nene….ohhh…
Si acum pe data
Repetam aieve
Siluete chele
Dragoste rebele.
Ghici unde ma duc!
Pt K.
Sub suprafata apei de mare
Incepe o lume
Pe care –o miros
De la mii kilometri –partare
E o lume in care
Ma ascund atunci
Cand vreau sa ma-mbat
si sa curg
o lume marina
cu alge trofeu
pentru cei ce gresesc
in lumina,
si-o fac cu tupeu
Fara titlu
ferice imensul
ce toate cuprinde
le stie, le vede, le-ntoarce
le simte.
Se-ntreaba vreodata,
Isi doreste sa fie
Un strop, o farama
O parte..nimica?!
duminică, 13 septembrie 2009
depre ONGfest (ca pretext)
mi-a placut! m-am regasit cu usurinta intr-un mediu de care m-am despartit fizic acum mai bine de 2 ani. (De ce oare am facut-o ? (din nou intrebarea « de ce » :))
faina organizarea, oamenii la fel cum ii stiam : deschisi, prietenosi, flexibili, pasionati, entuziasti, spre deosebire de cei din corporatii pe care (chiar si la un targ) ii percep: rigizi, scortosi, formali (de ce naiba am plecat din mediul ONG? « Focul” din mine avea nevoie e combustibil? de fapt e simplu: am plecat pentru bani. Banii insa sunt element de apa. Nu au fost in destinul meu. Lemnul in schimb a fost : reguli, legi, constrangere, presiune….sa inteleg inca o data ca destinul e mult mai puternic si te trage. Si atunci puterea ta? Dar poate ca e cum spunea Bogdan: din moment ce intelegi cum stau lucrurile nu mai ai scuza. Destinul ma trage intr-o directie dar eu pot compensa. Aha!
“Faca-se voia ta” – imi persista in minte fraza asta din cartea lui Dahlke “boala ca sansa”. Din nou constientizare. Echilibrul intre “faca-se voia ta’ si "eu vreau” (el spune chiar schimbarea totala de la ultima spre prima). Accept, le iau ca atare si fac ce pot si ma dau dupa cum ma duce viata si acolo unde sunt fac ce stiu ca mi-ar face bine...ok)
Deci: la ONGfest mi-am satisfacut pofta de creativitate (am facut din resturi textile o brosa – chiar a iesit misto), pofta de a ma exprima liber, de a relationa; mi-am atins obiectivele (am aflat unde as putea face voluntariat si chiar unde as putea gasi un job/colaborare). Ce a fost nou pentru mine: slow turism, asociatia pentru nascuti si nenascuti, proiectul “scriem romaneste cu diacritice”.
Lumea ONG e inca pentru mine o lume legata de vis - visare (poate si prin opozitie cu mediul corporatist in care idealistii sunt foarte rari si de multe ori luati in deradere; ferice insa de cine are lideri cu viziune!) Si totusi unii sunt foarte bine “impamanteniti”: desfasoara proiecte cu impact in social. Bravo lor!
La cat mai multe ONGfest-uri!
faina organizarea, oamenii la fel cum ii stiam : deschisi, prietenosi, flexibili, pasionati, entuziasti, spre deosebire de cei din corporatii pe care (chiar si la un targ) ii percep: rigizi, scortosi, formali (de ce naiba am plecat din mediul ONG? « Focul” din mine avea nevoie e combustibil? de fapt e simplu: am plecat pentru bani. Banii insa sunt element de apa. Nu au fost in destinul meu. Lemnul in schimb a fost : reguli, legi, constrangere, presiune….sa inteleg inca o data ca destinul e mult mai puternic si te trage. Si atunci puterea ta? Dar poate ca e cum spunea Bogdan: din moment ce intelegi cum stau lucrurile nu mai ai scuza. Destinul ma trage intr-o directie dar eu pot compensa. Aha!
“Faca-se voia ta” – imi persista in minte fraza asta din cartea lui Dahlke “boala ca sansa”. Din nou constientizare. Echilibrul intre “faca-se voia ta’ si "eu vreau” (el spune chiar schimbarea totala de la ultima spre prima). Accept, le iau ca atare si fac ce pot si ma dau dupa cum ma duce viata si acolo unde sunt fac ce stiu ca mi-ar face bine...ok)
Deci: la ONGfest mi-am satisfacut pofta de creativitate (am facut din resturi textile o brosa – chiar a iesit misto), pofta de a ma exprima liber, de a relationa; mi-am atins obiectivele (am aflat unde as putea face voluntariat si chiar unde as putea gasi un job/colaborare). Ce a fost nou pentru mine: slow turism, asociatia pentru nascuti si nenascuti, proiectul “scriem romaneste cu diacritice”.
Lumea ONG e inca pentru mine o lume legata de vis - visare (poate si prin opozitie cu mediul corporatist in care idealistii sunt foarte rari si de multe ori luati in deradere; ferice insa de cine are lideri cu viziune!) Si totusi unii sunt foarte bine “impamanteniti”: desfasoara proiecte cu impact in social. Bravo lor!
La cat mai multe ONGfest-uri!