luni, 14 noiembrie 2011

Rugaciune de la parintele Ilarion Argatu

Iarta-ma, Doamne:


-pentru tot ce puteam sa vad si nu am vazut! -pentru tot ce puteam sa aud si nu am auzit! -pentru tot ce puteam sa simt si nu am simtit! -pentru tot ce as fi putut sa inteleg si nu am inteles! -pentru tot ce puteam sa constientizez si nu am constientizat!-pentru iertarea pe care as fi putut sa o dau si nu am dat-o! -pentru bucuria pe care as fi putut sa o traiesc si nu am trait-o! -pentru Lumina pe care as fi putut sa o primesc si nu am primit-o! -pentru viata pe care as fi putut sa o ocrotesc si nu am ocrotit-o! -pentru visele pe care mi le-as fi putut împlini si nu le-am implinit! -pentru necunoscutul in care as fi putut sa pasesc si din teama, nu am indraznit sa pasesc! -pentru iubirea pe care as fi putut sa o exprim si nu am exprimat-o! -pentru tot ce puteam sa creez bun si frumos si nu am creat pentru gloria Ta Doamne si a Imparatiei Tale Divine!-pentru tot ce stiu si nu stiu ca am gresit, pe Tine, Doamne, care esti Mila si Iubirea infinita, Te rog, iarta-ma si ma imbraca cu nesfarsita Ta Iubire si Lumina!
Iti multumesc, Doamne:-pentru toata frumusetea pe care am vazut-o izvorand din Tine!-pentru muzica tacuta a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvaluit-o auzului!-pentru tot ce am simtit bun si minunat in viata mea!-pentru tot ce prin harul Tau am inteles!-pentru lumina pe care am sorbit-o in adancul meu!-pentru iertarea pe care daruind-o, am dobandit pace!-pentru bucuria fiecarei clipe traite in Tine, Doamne!-pentru toate cadourile spirituale care mi-au imbogatit fiinta!-pentru viata mea, care e a Ta, o mica parte a simfoniei existentei!-pentru visele care au prins forma prin armonia iubirii Tale pentru mine!-pentru necunoscutul in care am pasit plin de curaj, regasindu-Te!-pentru iubirea coplesitoare cu care ma dezmierzi clipa de clipa!-pentru tot ce am creat prin Tine bun si frumos, aducand cu umilinta lauda Imparatiei Tale divine!


Dumnezeu, Tatăl nostru, plimbandu-se prin casa mea imi va lua toate grijile şi va vindeca toate bolile mele si ale familiei mele în Numele lui Iisus, Amin!

miercuri, 9 noiembrie 2011

Colega de apartament

S-a incolacit cum faceam (si mai fac si acum cateodata) si eu cand eram copil...respira usor si striatiile blanitei urca si coboara delicat ca niste rauri....picioarele din spate ii stau intinse si i se unesc cu boticul.... coada e ascunsa undeva sub ea... din cand in cand tresare la cate un zgomot care dincotro...ramane pret de cateva secunde cu capul ridicat si ochii inchisi dar apoi il coboara asezandu-l mai bine ... urechile ii stau ciulite si parca nervurile reactioneaza chiar si la respiratia mea.... acum cateva minute era ca argintul viu prin casa... nu stiu cum, la un moment dat, m-am trezit cu ea cuibarita langa mine, pe o margine de pat, dormitand... prima mea matza, Musette:)
E ca un copil: curioasa si jucausa, foarte doritoare de afectiune si cu o privire total inocenta... Inca lucram la regulile casei si demarcarea teritoriilor si limitelor. Dar este doar a 3a noapte impreuna.... Oare cate vor mai urma?:)

duminică, 6 noiembrie 2011

Si cand va locui doar la mine in gand...

Ii sunt recunoscatoare pentru ca e primul care mi-a oferit o alta perspectiva. In viata reala. A facut o diferenta. A facut mici gesturi. Si mai mari. Ce ciudat... Nu mai stiu cum ne-am intalnit.... Incerc sa-mi amintesc dar... nada, rien, nothing: imi amintesc doar la final, acea privire printre scaune si imbratisarea. De data asta distanta nu ma mai infricosa asa de tare; stiam ca vom fi din nou impreuna intr-un moment sau altul... si se intampla, mai devreme sau mai tarziu. Stiam ca poarta si el bataliile lui. Intuiam si ce il indeparteaza de mine si recunosteam: "Asa sunt, aici si acum, asa sunt. Fac tot ce pot, tot ce stiu eu mai bine".


Live it and let it go. Asa mi-a scris de mult un prieten. God damn it, odata si odata trebuie sa invat lectia asta!:)


Recunostinta!

Invitatie la un joc serios

Cat timp am ramas in cercul interior al mintii, Mirosul laptos se tinea dupa mine ca o matza neobrazata aflata in adulatie perversa fata de un soricel de care facea misto dar caruia ii lasa iluzia suava a superioritatii .



- Ce te tot tii dupa mine? i-am strigat intorcandu-ma brusc la el, si ecoul culoarului a facut ca vocea mea sa se stinga in unde lacuite



- Asssaaa, imi raspunse el matzaindu-se, putin zdruncinat de reactia mea neasteptata. Ce, nu-ti place sa te joci?



- Nu, veni raspunsul meu sec



- Minti. Minti, minti. Minti. de 4 ori: minti!



- De ce de 4 ori? De ce nu de 3 ori? de 9 ori? de 12? Hai, gata, la culcare!



- Stiu eu ca-ti place, dar nu vrei, de fapt nu-ti dai frau liber. Nu intelegi, eu doar incerc sa te ajut...



- Vai, nu mai pot de cat de recunoscatoare sunt. Marele Miros, boierul inimos al amintirilor inimilor noastre, psihanalistul de serviciu. Scuteste-ma! ii dadui eu un ordin scurt.



- Iti plaaaceeee..., imi canta el amuzat, zvarcolindu-se usor de pe o parte pe alta, insurabandu-se in coada



- Si nu ma mai imbia!



- Hai sa ne jucam...ma ruga el cu privirea prelungita ca ceasurile lui Dali si vocea mieroasa...Uite, eu te gadil si tu te lasi... aluneci usor... iti amintesti... Fetita cu sertare esti tu...Venetia nu e asa departe... E apa... ca si la Ostrov...



- Taci, dispari... Nu... nu... nu...Inceteaza, imi faci rau...



- Lucrurile nu sunt ceea ce par...(si aici vocea hipnotica incepu sa se infiltreze printre treptele scaritei....) Sunt mult mai inofensiv decat crezi...





Si m-am dat jos din pat. Stop joc. Poate o sa mai vina si altadata....

vineri, 4 noiembrie 2011

Mamele mele

Ma bate de mult gandul sa scrie despre mame. Despre mamele mele multe, despre mamele pe care le imprumut de la prietenele mele, de la cursuri, din magazine, din carti, de peste tot. Mame de la care invat direct, din povesti, din auzite, din intamplare, de la care incerc sa extrag cat mai mult, de care ma agat, pe care ma las, in care ma cufund, in care ma uit, ma reamintesc, ma catar si ma cobor... Mame de care imi amintesc, de care uit, pe care mi le imaginez fecunde, luminoase, hranitoare, pe care le cunosc dupa ochi, dupa vorba, dupa parfum, dupa ras, dupa fiice... Mame pe care le imbratisez, pe care le judec, de care ma umplu, pe care le ador, pe care le resping... Mame cu care vorbesc, pe care le ascult, pe care mi le imaginez... Mame tinere, si mame mai in varsta, mame scolite si altele cu scoala vietii, mame mai galagioase si mai tacute, dar toate mame dragastoase... mame in toate felurile... Mame pentru care sunt recunoscatoare, mame langa care cresc, ma descopar, invat, plang, ma bucur, sunt furioasa, langa care sunt fetita si cateodata femeie...Am o singura mama biologica si muuuulte, multe mame adoptive:) Multumesc!

Pe sfert

nu se intampla nimic. este un continuum. doar variatii vagi.


paianjenii isi teseau plasa care imi gadila urechea dreapta si apoi se impletea in jurul felinarului din coltul boltii ceresti. dulapurile rascolite de prea mult ras au inceput sa suspine de dor, sperand copilareste ca s-au vindecat. ce gluma buna! de parca viata a fost scrisa pe o pagina, interpretata pe doua si ea vrea sa o rescrie in 3 minute. ha!...HAHAHAHAHA! ...opriti-o! articulati cuvintele, got damn it!....paianjenii apar la tot pasul. paianjenii sunt de vina pt ca ei o fac sa viseze. plasa o vrajeste, o fascineaza, o pierde printre scoici si nisip, ii smulge si ultima farama de luciditate si apoi o arunca in valuri...de parca ar sti sa inoate!..si ea se incapataneaza sa ramana legata de dulapuri si ... ce rahat!... dar ce placere!... viata scrisa ieri, publicata azi si citata la colturi indoite de vreme, zvonuri si bigudiuri rosii incalzite in masina de biguduri... te rugasem doar...te rugasem de atatea ori... si nu ma auzeai iar eu continuam sa ma uit luuung la tine si sa te rog din priviri... de ce nu intelegeai? de ce? de ce? de ce? de ce... de c... de ... d...?... si apoi a inceput sa zboare. nu se stie cum. cronicii vremii nu au inregistrat. se povesteste ca adanc, in mare, nebanuite nici de cele mai bine dotate submarine si nici de satelitii trimisi de oameni in ceruri, a gasit pamantul fagaduintei.


v-am spus: nimic nou...doar un continuum...doar variatii.