Mic dejun si arici eleganti

Am ajuns pe la 10.30 si am plecat pe la ... 14. Cand a trecut timpul nu stiu dar ce-am simtit si auzit imi este foarte viu in mine, in suflet si in minte! Si bine e sa razi cu oameni dragi si frumosi! Ma uitam la ele si vedeam cat de frumoase sunt! Si luminoase si foarte vii (da, cateodata, oamenii imi par niste "morti vii", alienati de viata! si poate ca in fond doar ma oglindesc eu in ei..). Si eu m-am simtit vie si frumoasa, poate tocmai pt ca ma reflectam in ele:) Si coborasem din cap in corp, si simteam cuvintele si ma simteam in "film". Am creat un exercitiu, am folosit intrebarile pentru a fora in noi, ne-am (re)descoperim si pentru mine momentul acela s-a transformat intr-un quality moment! Mi-a luat multe ore ca sa imi revin:) Pentru ca starea de atunci a ramas in mine disipandu-se fara graba, nefortat, pur si simplu...A fost prea bine, prea prezent, ca sa treaca prea repede:) Si la starea de atunci, si la cea din diminetile cu bicicleta in padure si la dupa amiezile la lac sau din fata casei din Geneva am nevoie sa ma conectez acum ca sa merg inainte: pt ca astfel ma conectez la o parte puternica din mine, blanda in acelasi timp care are incredere in Viata si in sensul ei.

Si cand am inchis cartea am inteles ca astea sunt frumusetile din lumea mea, Intotdeauna in Niciodata. Vedeti voi, ele sunt cameliile mele... Si daca vi se pare ca vorbesc incalcit, cititi "Eleganta ariciului", Muriel Barbery explica foarte bine si mai pe larg despre toate astea si despre arici, acele fapturi in chip inselator indolente, cumplit de singuratice si teribil de elegante!

Manual de instructiuni

Am dat peste un manual facut cu ceva vreme in urma. Ii pierdusem urma, uitasem de el. Nu este insa un manual oarecare. Este un manual de instructiuni al unei femei. Contine date tehnice (data nasterii, caracteristici fizice, situatie familiala, etc), informatii despre ce apreciaza, ce nu ii place, mod de raspuns in diferite situatii, la diferiti stimuli... in fond mai multe date care ar putea ajuta un partener sa o descifreze mai usor si mai repede (mai ales ca mintea unui barbat, conform multor date stiintifice, functioneaza pe principii mult mai simple decat ale unei femei!) si sa aduca in cuplu o stare de sanatate emotionala atat de necesara functionarii a la long a acestuia. Este un manual self-made pe care tocmai am facut un fine-tuning:)
El mi-a adus aminte de sanatatea relationala de care tot povesteste J Salome si exercitiile relationale pentru cei aflati in cuplu, astfel incat sa se cunoasca mai profund si sa treaca peste posibile neintelegeri. Nu stiu daca exercitiul de care imi amintesc acum este propus tot de el dar presupune ca o data pe saptamana sau la 2 saptamani, ea si el sa stea de vorba despre ei (in conditiile in care nu fac asta in mod natural din lipsa de timp sau alte motive), sa regleze neintelegeri sau frustrari adunate peste saptamana vis a vis de un gest sau o privire a celuilalt sau lipsa lor; sa gaseasca modalitati ca pe viitor sa ajunga mai repede la intelegere si sa creasca in cuplu, impreuna, nu outside of it. Poate 1 data pe saptamana e prea des dar depinde de fiecare cuplu in parte sa isi gaseasca ritmul potrivit (un fel de terapie de cuplu mai ieftina:). Asta inseamna responsabilitate si responsabilizare, inseamna maturitate emotionala si implicare, efort si toate facute cu drag, cu dragoste, cu placere, cu bucurie (chiar daca nu e intotdeauna placut sa asculti critica celuilalt) si cu constienta motivatie!
Si-mi mai aduc aminte de ce ne-a povestit anul asta in Croatia o englezoaica care a vrut sa isi dea o sansa: si ei si unui nou barbat (exact asa cum spunea si Einstein: daca vrei sa obtii rezultate diferite, sa faci aceleasi lucruri si sa te astepti la altceva, inseamna ca esti putin nebun!) asa ca la o doua lor intalnire i-a pus in brate un chestionar in care apareau intrebari de genul: cum iti propui sa ma faci fericita?, care crezi ca sunt cele mai mari defecte ale tale intr-o relatie de cuplu?, etc.

Happy relating!

Rataciti prin senzatii, la inaltime

"Cine esti? De cand te-am dat jos de pe piedestal imi pari..diferit. Te simt diferit . Picioarele imi spun. Picioarele mele vorbesc cu mine mereu si nu ma mint niciodata. Doar eu nu le inteleg pe deplin".... Cand ma dau jos din mintea mea, lumea se schimba. Cercul ala stramt e rece, da, si nu e asa de departe. E doar mai sus de umeri si... mi-au trebuit ani de zile ca sa ma cocot acolo sus si acum petrec zile si nopti, minute si clipe de cosmar si inconstienta ca sa ma dau jos. Mi-e dor de visinul meu din gradina de la tanti Mimi! Macar acolo era mereu soare si visine rotunde, grasute si carnoase si cald...Ce-mi mai placea sa fiu la inaltime! Doar ca acum sigur e cu picioarele pe pamant! Te rog da-te jos! Am nevoie de tine! ....Si apoi il pun pe el din nou pe piedestal si nici macar nu ii pot reprosa asta: eu sunt cea care il suie acolo, el doar joaca asa cum stie si poate si el, din motive egoiste. ..."Te simt diferit. Esti mai adevarat. Picioarele mele nu mint niciodata".... Cateodata ma gandesc sa plec. De ce? Unde? Depinde ceea ce imi doresc de locul in care sunt? In fond, realitatea e creata tot de mine si eu ma car pe mine peste tot. Nu vreau sa fac ceva anume. Stiu mai degraba ce nu vreau sa fac. Viata se intampla aici si acum. Asta e viata mea. Se poate schimba radical intr-o clipa sau poate ramane exact la fel ani de zile... Mi-ar placea cateodata sa nu se termine niciodata noaptea, sa nu ne piara nicicand cheful de vorba , mi-ar placea sa nu mai facem proiectii unul pe celalalt si dimineata sa nu schimbe cu nimic placerea de a fi langa celalalt.

Human Design

You're a Generator. You should respond to life should not initiate! ... Learn how to receive! ....You should shock people and tell the truth whenever they come towards you! ... Find the place, feel the place and see what it brings! Follow the energy! Experiment, try!

Acum!

Nu mai vreau sa demonstrez nimic. M-am saturat.

Da, sunt asa cum sunt. Nu, n-am avut acei parinti pe care mi i-am dorit. Da, bunicii m-au iubit mai mult. Da, lucrurile asa s-au petrecut.

“Inceteaza sa iti mai irosesti energia si sa te incapatanezi, sa demonstrezi. Inceteaza sa mai compari. Sa te compari. Go live and enjoy your life as it is!”

O scapare si apoi..bulgari

Continua sa arunce spre mine bulgari de razboi...il detestam si cu cat o faceam mai mult cu atat el se infrupta mai mult din ura mea si bulgarii deveneau mai mari si mai rosii..era un joc perfid care imi smulgea energia cat o garderoba intreaga... si privirea din seara cand ochii ni s-au intalnit si au ramas pierduti pentru cateva momente unii in altii, parea un vis de demult... din acelasi capitol incheiat ca si plimbarile solare prin frunzisul verde al padurii, intalnirile la usa dimineata cand ochii smarald erau irizati de vinisoare rosii dar mana ma intampina cu o floare care isi cerea parca iertare in locul lui... Cum se petrecuse schimbarea? Cand? Ne scapa cateodata exact acele momente esentiale de la care apoi parca nu mai poti da inapoi, din care aluneci grosolan... Pana cand? Pana unde?