Lucruri bune

Pe langa lucrurile faine de care m-am bucurat, au mai fost cateva care au intrat pe neasteptat' in viata mea si vreau  sa le impartasesc cu voi:

- 2 lecturi faine, pe bloguri redescoperite ale unor oameni deosebiti ce traiesc in Romania: Cosmin Alexandru si Steven van Groningen De multe ori cand aud lucruri urate despre tara sau incep sa discut cu prieteni despre cat de nasol e in Romania ma duc spre cei ca ei care cred in tara asta, asa frumoasa si locuita cum e ea...(si nu o fac numai cand stau departe de ea!). Si asta "rimeaza" cu ce ascult acum: Acolo este tara mea - Tudor Gheorghe

- se pare ca vom colabora cu un coach care va face un program de 9 luni cu noi... iar eu voi fi coordonatoarea programului:) Iar asta face parte dintr-un proiect amplu de organizare in care eu ma ocup de partea de proceduri si ceva din HR (inca de definitivat) :)

- InterNations o retea de expati, prezenta si in Malaezia
- tata si-a facut adresa de email ca sa corespondam:) Dar link-ul asta nu vi-l dau... decat la cerere si cu scrisoare de motivatie:)))
Si o nota muzicala de final, mai bogata (o prietena mi-a facut cadou o lista cu muuuulte melodii pe care acum abia le descopar- sau redescopar- si le ascult in timp ce scriu aceste randuri. Multu, V!):  Sa nu uitam trandafirii, Broscuta Oac, Spune-mi cine esti, si altele inca multe (unele rare, pe care nici nu le gasesc pe youtube)...

Everything seems to be round today ...

"It's all in my head" o aud pe Katie Melua cantand..It's all in my head...
Azi ziua a inceput tare fain: cu email-ul unei amice care a fost la un workshop despre prosperitate,marca Andy Szekely, si ne-a scris despre ce a invatat acolo sau mai bine zis ce a constientizat acolo: si a reusit sa imi transmita mult entuziasm, si incredere si m-a ajutat sa ma reconectez la alte momente de constientizare ale mele! Stiam despre ce vorbea, stiam atmosfera de la cursurile lui Andy si mi-am inchipuit-o pe ea spunandu-mi-le viva voce...Si eram la mii de km departare dar ma simteam acolo.....And it was all in my head!
A urmat o zi oarecum dezorganizata, ca altele de pana acum pe aici:), in care am vorbit mult cu mine despre a ma lasa in flux, de a invata lectia locului si momentului, de a intelege cum pot fi eu de folos, cum imi pot folosi cel mai bine punctele tari... Si despre ce e in mintea mea si ce se petrece in afara ei:)..And I was in my head and outside of it.....Si a venit o discutie faina cu cea mai organizata persoana din birou :) cu care am creionat o procedura..and it was in her head and mine...
Apoi am alergat la o intalnire pe skype cu un coach de la Noble Manhattan care s-a prelungit de la 30 de min la o ora...pentru ca am intrat si una si alta in flux si am povestit si povestit despre cum lucrurile din mintea noastra devin realitate cand incepem sa le verbalizam, lucram cu ele (ma refer aici la obiectivele noastre) ca stim prea bine ca si credintele limitative devin realitate...cause it's all in our heads....
Si apoi intalnirile cu prietene din tara si o amica din Geneva....in care am vanturat ce mai e prin capul nostru si vietile noastre...
A Perfect Circle:) as Katie would say
Sunt recunoscatoare!

Education of the Heart

Sir Ken Robinson are mereu ceva glumet si inteligent de spus. Imi place stilul sau putin pierdut si totusi foarte clar, in final, de a concluziona si a transmite mesajul esential. Va invit la un discurs despre educatie....binenteles:)
Discurs 25 aprilie 2011

Alte premiere

Raceala are si partile ei bune; de exemplu pentru mine a insemnat sa ma duc in timpul programului la masaj:). Cu aprobarea sefei! ..in sine masajul nu a fost cine stie ce, poate si pentru ca am trecut "prin mana" lui domn' Popescu (pour les connaisseurs!...), si poate ar fi trebuit sa ma mai duc ca sa isi faca efectul cu adevarat. Dar una peste alta, a fost ok.  Si astazi, ca sa nu ma duc la serviciul religios al celor de aici am putut sa ma dau bolnava:)
La pranz insa am iesit cu o familie, doar parintii, in oras. Partea interesanta e ca i-am cunoscut, pe el in fond, prin intermediul unei prietene din tara care ne-a facut legatura. Copilul lor cel mare e cu 2 ani mai mic decat mine. La o adica, ar putea sa-mi fie parinti. In realitate sunt bunici, fiul lor avand un baietel de 9 luni. Am discutat despre preocuparile noastre comune, prieteni comuni, lumea din Malaezia, putina politica, ca e de "bon ton", ce inseamna sa fii Malay, mancare etc...Oameni foarte draguti si cumsecade. Si ma tot uit la oamenii astia din jurul meu si ma intreb, daca ar vorbi romaneste cat de mult diferit i-as mai percepe? Si toate au fost bune si frumoase daca nu ar fi fost acest mic amanunt care ma duce cu gandul la perceptii, contexte, bariere, limite.... Cu vreo 2 ore inainte de a ne intalni, ma suna el. Si-mi spune ca va veni si sotia lui si ca ar vrea sa imi explice contextul. ok,  zic eu....Ca sotia lui e foarte nice dar cateodata poate fi foarte dificila (nu-mi explica ce inseamna insa asta). Eu il ascultam si incepeam sa ma intreb daca e adevarat sau e o gluma (din corespondenta anterioara parea un tip pus pe glume). Dar parca era prea de tot!... Si ca sotia lui a iesit deja sa ia pranzul dar ca va sta cu noi mai mult sa bea ceva si ca e important sa inteleg ca va vorbi mai mult cu ea (!!) pentru  ca....doamnelor si domnilor....sotia se teme ca el se poate indragosti de other girls (a spus fete nu femei!)!!. What?? Pentru mine asta a fost o alta premiera la care inca reflectez...dupa ce azi noapte mai mult tusisem decat dormisem, dupa ce abia asteptasem sa ies sa mananc ceva pt ca nu o mai facusem de cu o seara inainte, dupa ce oricum inca nu mi-e clar ce se cade si ce nu se cade sa spui sau sa nu spui, sa faci sau sa nu faci in cultura de aici, acum trebuia sa fiu foarte atenta ca nu cumva sa mi-o pun in cap pe o sotie geloasa care poate fi dificila (si oare ce naiba o insemna dificila!?)!!! incepussem deja sa ma gandesc la a lua pranzul la chinezii din coltul blocului si a gasi un motiv sa anulez intalnirea... dar, prinsa undeva intre curiozitate, maturitate ( :) ) si pofta descoperirii, am ales sa ma intalnesc cu ei.
Si totul a decurs foarte ok. El vorbeste destul de mult, ea  mai mult tace. Nici unul nici altul nu m-au intrebat  daca sunt casatorita desi persoane cu care vorbeam prima oara, si mai in varsta si mai tinere, m-au intrebat cam in primele 5 minute daca sunt casatorita:) Recunosc insa ca am fost cam stresata. Ma tot gandeam ce inseamna "dificila" si mi-era ca poate izbucni dintr-un momentan in altul. Eram pregatita sa o iau usor, sa ii las in pace si sa plec daca lucrurile ar fi luat-o razna.... Dar cat de razna ar fi putut merge??  Intr-un fel ii apreciam sinceritatea si deschiderea, pe de alta parte ma intrebam daca a facut bine sau rau spunandu-mi pt ca m-a stresat. A facut-o in fond pentru mine sau pentru el? Ea parea calma, desi el mi se adresa destul de mult mie, iar eu (in baza spuselor lui) incercam sa o includ si pe ea in discutie. Cred ca am incercat sa nu ajungem la vreo "scena". Si in fond daca ajungeam, ce? Da, cred ca aici am gresit.... Dinamica a fost destul de naturala si totusi am fost stresata. Dar am gresit ca nu m-am lasat libera. Si, serios, credeti-ma nu exista nici o sansa sa ma indragostesc de el. Si ma gandesc acum la o discutie cu F., anul trecut, cand vorbam exact despre asta: cum in unele cupluri el sau ea acorda mai multa atentie altcuiva si apoi partenerul/ partenera se supara. Si, spunea el, de aceea e important desi dificil (oare?) sa acorzi constient aceeasi importanta celuilalt. ... da, cred ca e dificil cand nu mai esti interesat de celalalt, cand se pierde prea mult din acel ceva ce aduce doi oameni impreuna si un/o al/a treilea(a) e un element de noutate prea atractiv, un "altfel" prea stimulativ ca sa nu ii acorzi mai multa atentie... Dar mergand in 2 peste tot, e o solutie? De indragostit te indragostesti oricum, chiar daca sotul sau sotia e langa tine, nu? Ok, e mai inhibitoriu dar se poate intampla oricum... Nesiguranta si control. Poate stie ea ce stie:) Sau poate e doar in mintea ei..si  a altora... Daca nu mi-ar fi spus nimic, cum ar fi decurs intalnirea noastra? Mie mi s-a parut ok, oare si lor? Eu ma bazez de multe ori pe ceea ce simt dar ma intreb, nu de putine ori, daca ma pot baza pe intuitia mea. Cat de influentata e de rationalul meu, de istoria mea, de paradigmele mele? Vad eu cu adevarat? ...sunt atatea nuante cateodata intr-o intalnire.
Eu aleg sa invat sa ma las mai libera si sa accept ce are sa se intample...si ma mai gandesc:)

Inceputuri (II)

Inainte de a ajunge la moschee mi-am odihnit picioarele pe iarba vede, taiata marunt din Merdeka Square Era atat de cald si mai ales atat de umed si atata zgomot ca prea mult nu am zabovit. Am putut insa sa-mi desfat privirea cu stilul arhitectural al cladirilor din zona. Mai tarziu m-am urcat in trenul suspendat si am plecat spre casa.
In KL nu exista metrou; parerile despre transportul public sunt impartite dar mai toti recomanda trenurile suspendate. Cu taxiul unii spun ca e ok sa mergi, altii nu recomanda. Mai toti insa iti spun sa tii bine de geanta!! E un labirint de strazi (jalan) cu 3-4 benzi pe sens, stradute inghesuite, autostrazi si faptul ca se circula pe stanga face ca totul sa mi se para si mai complicat. Cel putin stiu cum sa ajung de  acasa la cea mai apropiata statie de tren:)
La ocean am ajuns in a patra zi de la sosire. Am plecat cu toata gasca (adica toti profesorii si personalul administrativ) de la Fundatie la Port Dickson sau PD, in limbajul locului, intr-un retreat. Am nimerit foarte bine, se pare: mi-am cunoscut mai repede si mai usor toti colegii, intr-o atmosfera destinsa, am primit cadouri (am jucat "ingeri si muritori":) ), am avut mai mult timp sa stau de vorba cu oamenii... Mancarea foarte buna (desi ulterior am inteles de ce cea  de pe strada e mai buna, asa cum imi spunea toata lumea!), apa calda ca o ciorba si fooooarte sarata. Statiunea in sine nu mai e insa ce era pe vremuri, sotul unei colege, care a si copilarit de altfel in zona, ne-a facut un scurt tur cu masina. Am refuzat sa ma dau cu "banana" dar am participat la tot felul de jocuri indoor si outdoor si am facut castele de nisip (hehehe, ce vremuri cand statea in apa pana cand mi se invineteau buzele si mi se incretea pielea!... acum am stat mai mult cu ochii pe copii si i-am ajutat pe unii sa inoate si pe altii sa faca pluta:) ). Oricum costumul meu de baie din 2 piese nu a putut fi admirat in toata splendoare lui :) intrucat aici femeile fac baie aproape imbacate!! Asa ca mi-am pastrat si eu un tricou pe mine, ca sa nu fac nota discordata cu lumea, asa de la bun inceput;)...Pe drum catre PD  am facut pauza de masa, timp suficient si pentru un masaj la picioare; dar nu cum il stiam eu: 25rm, 60min si masajul facut de la genunchi in jos, iar la sfarsit, putin si pe umeri si coloana.....hhmmmm, yummmii.....(in KL pretul este dublu!)
Drumul din Romania pana aici a fost mult mai usor si mai scurt si mai usor decat mi-am imaginat. Cand am dat drumul micului ecran din fata mea am inceput sa selectez programe: nu stiu exact cum, dar primul peste care am dat a fost un training despre comunicarea cu clientii:)) ce glume face Universul cu noi, nu?:) Am stat aproape 45 de min sa trec de controlul pasapoartelor si sa imi verifice amprentele si noroc ca fata care a venit sa ma astepte a avut suficienta rabdare...Am luat un taxi si am nimerit la o..sedinta a staff-ului. Mi-au adresat 3 intrebari: daca am mai lucrat cu refugiati si ce parerea am despre ei, daca imi plac jocurile si care ar fi acelea, ce calitati si ce defecte am. M-am laudat putin :) dar am si recunoscut ca sunt incapatana, ca-mi plac sporturile de echipa dar si inotul si mersul pe bicicleta si ca am lucrat foarte putin cu refugiati, acei "oameni mici si verzi" (joking!) Apoi mi-am luat in primire camera cu ventilator si nelipsitul A/C. Baia e pe hol si practic stau, ca cei care in studentie au stat in camin, ca altii la 20 de ani:) Cum la vremea acea mai mult fugeam de acasa pe la colegii care stateau in camin, iaca ca mi-a venit timpul si mie:) ca sa nu zic ca nu am trait si eu asa:)
Am ajuns intr-unul dintre multele mall-uri (doar pt ca m-a scos la masa sefa mea) si am mancat cam aceeasi mancare pe care as fi mancat-o si la restaurantul chinezesc de la coltul blocului dar la un pret de vreo 6 ori mai mare : noroc ca a platit sefa:). In rest, mall-ul ramane un mall; e adevarat, nu am vazut pe nimeni in trening, asortat cu o puicuta pe tocuri si blana la gat dar soferi de taxi cu ghiul si pe mai multi altii cu unghii lungi am vazut....argghhhh...
In jurul KL exista mici orasele satelit, un fel de Pipera la noi; cele mai scumpe apartamente sunt insa se  pare tot in oras, intr-o zona cu cativa zgarie nori. Exista si o zona a populatiei bastinase, Malay, in plin KL, care nu poate fi detinuta decat de Malay si e preponderent verde. In rest, ca si la noi, au mari probleme cu zonele verzi care se vand corporatiilor ce mai "nasc" cate o cladire de birouri sau blocuri de locuinte...
O seara faina a fost la "Vrajitorul din Oz", un musical la care am primit biletele gratuit. Am mers cu vreo 30 de copii. Toate bune si frumoase, doar ca spectacolul s-a terminat la ora 23 (!!) si in sala a fost extrem de frig. Completasem in ziua respectiva un risk assessment form: ce s-ar putea intampla rau cu copiii, ce am putea face, cum am putea preveni riscurile. Doar la unul nu ne-am gandit: data fiind ora tarzie, copiii sa adoarma pana acasa. Si cum nu am verificat corect listele cu nume si nici autotbuzul, unul dintre copii a adormit si a ramas in autobuz pana la 1 dimineata cand l-am recuperat dupa multe telefoane si schimburi de mesaje! Slava Domnului!
Sa ne auzim cu bine! Zile senine sa aveti si inimi usoare!


O prietena mi-a trimis un link catre un website al unui calator..foarte fain...si am gasit un articol despre Malaezia si Ramadan: se pare ca e bine sa incep sa imi fac provizii:) Cum sa furi un ramadan

Inceputuri (I)

"You're so tall!" imi tot repeta o fetita de vreo 7-8 ani in timpul retreat-ului de saptamana trecuta. Si da, sunt inalta, mai ales in comparatie cu majoritatea celor de aici. Si mai alba. Si am ochii mai rotunzi, si un alt ...aer. Sunt europeanca, sunt romanca, ortodoxa iar ei sunt indieni, malaezieni, thailandezi, chinezi, combinatii, musulmani, hindusi, budisti, si cativa crestini, au pielea in multe nuante - de la o nuanta de alb pana la ciocolatiu foarte inchis -  conduc pe partea stanga a strazii, poarta burka (femeile adica), au intrerupator la prize....samd. In lumea asta, exotica cred ca sunt eu:) Nu pot spune ca m-am simtit confortabil de la inceput.....Dar usor usor, incep sa "ma asez in peisaj".
Azi am fost prima oara singura in oras. In fond prima oara cand am ajuns in centrul orasului. Si am supravietuit! :) Am intalnit un mix de oameni, mai multi europeni decat in zona in care stau, mai multi chinezi (poate si pentru ca am fost in Chinatown:) ), un mix de stiluri arhitecturale (zgarie nori de sticla si metal si blocuri la fel de inalte murdare, cu zabrele la geamuri si ferestre si rufe atarnate la uscat, cladiri de 2 etaje cu tot felul de reclame colorate pe ele, murdare la randul lor - ele aduc mai mult a America Latina, moschei, temple budiste,  cladiri renascentiste cu arcade orientale), si tot felul de magazine, de produse dar si o natura mai voluptoasa si luxurianta. Nu stiu exact ce am mancat dar am infulecat cu multa pofta si daca mi-ar mai fi ramas vreun locsor liber prin stomac mi-as mai fi luat o portie:) Adevarat, aici mancarea buna e cea de pe strada! Ce arome, ce sosuri, ce combinatii suprinzatoare! Fusesem in a doua mea seara aici la un alt restaurant chinezesc si mancasem crabi pt prima oara in viata: wow! O nebunie - eram toata mozolita pe maini, la gura (ma rog, bunul simt si cei 7 ani de acasa ma obligau sa ma mai sterg din cand in cand:) ) si pe deplin cucerita; dar mancarea continua sa ma surprinda si e unul din lucrurile care ma incanta foarte tare aici ! Un altul e bogatia de fructe: you name it, they have it! Si ti  le servesc gata taiate, la rece, intr-o pungulita, contra 1.20 sau 1.50 sau 2 rm (depinde de zona) care inseamna cam tot atatia lei (!!). So, cum as putea rezista!? O alta premiera a fost "fructul dragonului" pe care l-am mancat azi: are o culoare purpurie absolut dementiala si seamana ca textura cu capsunile. Dar mi-a placut mai mult guava:)
Tot la capitolul premiere a fost purtarea unei haine specific musulmane cand am vizitat Jamek Mosque. Binenteles ca nu am avut voie sa intru in toate zonele dar a fost o oaza de oarecare liniste - traficul este absolut ingrozitor si zgomotul teribil! La intrare era un afis cu titlul "de ce trebuie sa fie acoperite femeile din cap pana in picioare" (bineteles ca sa nu ii distraga pe barbati de la rugaciune) si un altul cu genealogia profetului Mohamed de la Adam si Eva.. Iar cel care oferea imbracamintea avea zambetul pe buze! Ca aproape 99% din populatie, mai ales cei care ar putea sa iti vanda ceva. (dupa pranz, cand a venit un tip sa imi ia farfuria, mi-a zambit si mi-a multumit!!)
In Chinatown mirosea a castane prajite si betisoare aromate, puteai  cumpara orice aproape, falsificat: de la parfumuri si dvd-uri pana la obiective foto, ceasuri si pantofi! Singura adevarata cred ca era mancarea:) Gata, gata e tarziu, tb sa ma culc nu ma mai pot gandi la mancare!!
Cu ceva mai mult stil este Central Market unde am savurat o cafea alba la OldTown, am baut un suc rece de soia  si m-am pierdut printre produsele de artizanat.
To be continued...

Despre mediatie si privirea catre interior

Vorbeam cu un prieten cu putin timp in urma despre Asia, plecarea mea si, inevitabil:) am ajuns la budism. L-am intrebat "daca viata presupune miscare, de ce in meditatie trebuie sa stam nemiscati". Mi-a dat un raspuns si azi mi-a trimit unul: http://www.mahasati.org/. Vi-l recomand si m-as bucura sa imi spuneti si parerea voastra! Multam anticipat!