Zile cu multa agitatie, nesiguranta, frustrari, exasperarea lipsei de control si frici legate de viitor. Politic si economic stam rau. “Unul e conectat Sus, altul jos” (spune C.). Pentru mine continua sa fie greu sa inteleg de ce ma simt atat de dezradacinata si cum sa nu mai fiu.
In bucla mea imi place: prieteni cu care rezonez, master,
cafea buna, produse fara gluten, calatorii, seriale faine si carti, bucurii simple.
Dar apoi ies in strada: zone centrale in care vezi disparitatile din societate –
homeless people si oameni in masini decapotabile, purtand haine si accesorii de
mii de euro, middle class scolit si cu bun gust, poate multi corporatisti, pe o de o parte, si
oameni simpli, care au terminat 8 sau 12 clase, si lucreaza pe minimul pe economie
la un patron care ii abuzeaza, pe de alta. Asta e sentimentul puternic : ca suntem o
societate in care inca foarte multi traiesc in abuz, fara educatie si cultura
(si pe care ii doare la basca de ele). Imi place “bucla mea”: imi place rafinamentul
oferit de educatie, de cunoasterea lumii, de reflectiile din anii de terapie,
de cartile citite, spectacolele vizionate, etc. Si ma frustrez groaznic pentru ca
nu stiu cum as putea sa ii ajut pe ceilalti, deja adulti, sa vada lumea prin lentilele mele pe care le consider umane, sanatoase, care ne scot din
primitivism si ne ofera sanse unei vieti bune. (Recitind observ pozitionarea mea "culta", mitul salvatorului - desi as vrea sa si scap de ei, in sensul ca as putea sa traiesc intr-o parte de lume in care nu ne-am influenta reciproc, eu stiu, ei nu).
Da, capitalismul are limitele lui, le vedem. Da, natura
umana este tare pacatoasa, nu in sensul ad literam, ci al inclinatiei catre
compulsii animalice si a trairii sub imperiul egoului . Dar tot cred ca lumina
castiga in fata intunericului. Ca viata exista acolo unde lumina apare. Cum
vietuim cu ambele, cum gasim echilibrul dintre ele?
Am stat aproape 6 ore intr-o agentie de pariuri. Barbati mai
tineri si intre 2 varste, imbatraniti de saracie, neingrijiti sau “cocalari”. Se
succedau in mod regulat, vreo 3 au stat si cate 2-3 ore la pacanele. Dar m-a
frapat cate femei au venit! Femei simple, cu sacose si neglijent imbracate, de
nivel mediu. Ce le mana in sala de jocuri? Cum au ajuns in situatia asta? Ce primeau
, la ce sperau, de ce incercau sa fuga?...
Era o zi de luni, 8.45 dimineata. Mergand spre agentie,
vedeam pe partea dreapta, la parterul blocurilor un palc de oameni, sa tot fi
fost 10, lipiti de geamurile magazinului in cauza. Oare la ce se facuse coada
la acea ora? Incercam sa gasesc firma: erau farmacii, banci , magazine
alimentare…ei bine, scris direct pe geam, cu litere mari (cu ruj sau marker?):
second hand. Magazin cu haine second hand!!! in unul dintre cartierele
marginase ale unui mare oras.
La final de zi, in plin centru, un sobolan mi-a taiat calea.
Nu era "cavanler de pica" dar eu era sa pic de groaza. Era intuneric, m-am speriat si am tipat. Poate si el, l-am vazut zbughind-o grabit printre masinile parcate.
Dumnezeu cu mila! Poate si pentru ca azi sunt pe o energie
joasa, mi-e greu sa vad ce functioneaza, partea luminoasa. Am venit la lucrez
in cafenea, sa am oameni in jur si sa beau o cafea gustoasa.
