"si maine e o zi" este replica care ii placea atat de mult. si a doua zi a venit, azi. si ea este intr-o alta dimensiune si eu aici. si ma gandesc ca "ieri" as fi putut sa fac mai mult, sa ii zic ceva mai frumos, sa spun ceva care sa o convinga sa lupte mai mult, as fi putut sa stau mai mult cu ea, sa mergem mai des la teatru, sa iesim mai des din oras, sa luam mai des masa impreuna, sa am si eu mai multa grija de bunica... sunt linistita si trista. as vrea sa vorbesc cu colegii mei dar cuvintele nu vor sa iasa din gura mea. ieri o puteam atinge inca, o vedeam si acum o port numai in suflet, in amintire si mi-e frica pentru ca o sa pierd ce am castigat in relatia cu ea. si ma bucur pentru ca am apucat sa ii spun ca o iubesc, i-am vorbit despre lucruri pe care mi le doresc, care imi plac si nu imi plac si despre care nu ii vorbisem niciodata inainte, pentru ca m-a tinut in brate si imi aduc perfect aminte senzatiile si chipul ei. doamne, te rog, nu ma lasa sa-l uit!
azi mi-e dor de mama
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu