Cand am intrat in manastire toate luminile erau stinse, mai putin candelele. Lumea statea in picioare sau in genunchi, preotul canta cu vocea lui grava si cinstita... Atmosfera de adevarata slava si smerenie. Se savarsea Paraclisul Maicii Domnului.... Si deodata mi-am dat seama ca era duminica si nu tamaiasem mormantul! Se implinea o luna de la plecarea mamei. Fusesem extrem de incantata de visul Claudiei, de cele 4 ore petrecute la Maria (curatare, masaj, crearea unei legaturi cu Maria si discutia cu ea), de visul meu de cu o noapte in urma, de intalnirea cu M. si planurile pentru V.P, sentimentul ca mama si bunica sunt bine ....si apoi asta: cum de uitasem?? cum fusese posibil ca exact in acea zi, singura pe saptamana, sa uit!? atat de repede!! ma simteam ingrozitor. L-am sunat pe tata propunandu-i sa mergem atunci (era deja 18.30 si intuneric) si nu a vrut.
Am luat-o de acasa pe M. pt ca urma sa mergem in Green Tea (pe care il asteptam cu atata bucurie!) si deja trecusem in starea de furie. Ma gandeam ca nu era corect fata de nimeni sa ma descarc pe ei pt ca greseala era in intregime a mea! Vorbeam monosilabic, eram apatica si numai chef de ceai si vorba nu mai aveam... Si M. imi spune: dar putem merge acum la mormant! Si atunci ceva in mine a reinceput sa straluceasca, un licar ca situatia nu era in totalitate pierduta. Mai tarziu aveam sa imi dau seama ca Maica Domnului imi ascultase ruga!
Ajungem la O. si in stilul ei franc dar cald imi spune acelasi lucru: si care e problema, mergem acum!.... Licarul se transforma in lumina!
Telefonul nu mai avea baterie. Nu puteam da de D. Ne intoarcem spre Green Tea, atunci ajunge si D. ii explic pe scurt situatia si imi spune: nici o problema, mie nu mi-e frica de cimitire, mergem binenteles! Ii intreb pe cei de la ceainarie daca putem veni mai tarziu. Sigur, imi raspund (in acelasi loc in care de multe ori in weekend nu am gasit loc nici pt 2 persoane, acum era loc pt 4!).
Pe drum luam si un sac cu hainute si jucarii pentru V.P. Deja morga incepea sa mi se duca de pe fata!
Cei 3 bodyguarzi ne privesc putin suspect: 4 tipe care intra in cimitir seara la 19.15! :) Mergem pe alei linistite, cu un aer atat de natural. Luna ne calauzeste pasii. Candelute aprinse din loc in loc imi amintesc de anul in care am fost la Rasnov si am admirat cimitirul in seara de revelion, cu lumanari aprinse si zapada care cadea din cer.
Impacare, bucurie si recunostinta! - asta am simtit mai apoi; si o dorinta de a-mi imbratisa prietenele si a le multumi din toata inima pentru ceea ce au facut pentru mine! si stiu ca ajutorul a venit de mai sus, dar ele au fost mijlocitori si au avut si ele vointa lor de a face lucrurile sa se intample astfel.
Iar ceaiul, narghileaua si vinul fiert au incheiat o zi si o seara ce mi-au lasat o amintire calda in suflet si zambetul pe buze!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu