Insinuare eliberata

Nu-ti dai seama. Ce inseamna o zi in fond? O zi in care ceea ce ti-ai dorit atat de mult nu ai primit. O zi in care ai facut ceea ce trebuie, ce se astepta de la tine (sau credeai tu ca se asteapta sau chiar ti s-a spus explicit lucrul asta), o zi in care nu ai primit ce aveai nevoie. Nu-i nimic, mergi mai departe.
Urmeaza o alta zi, apoi alta, trece saptamana, se implinesc 2 luni, mai ca se fac 6, inca un Craciun si Revelion de care te bucuri ca de altfel si de altele... Si nu bagi de seama ca se insinueaza usor pe langa tine, in tine, in fibrele corpului tau o usoara incordare, abia perceptibila la inceput pe care inconstient o tii in frau, o controlezi. Pentru ca tu poti! O, da! Si inca cum! Controlul este o parte atat de importanta a vietii tale; cum altfel ai fi putut supravietui daca nu controland, cu o vigilenta dusa la extrem de a nu te lasa sa ... simti durerea. Pentru ca si despre ea e vorba. Esti inspaimantata de durere!
Si corpul, incercand sa te ajute, incepe sa iti dea semne: de oboseala, de surmenaj, mai apare un accident, o boala... Cat de subversiv s-a infiltrat aceasta incordare in tine! Incredibil! Dureaza luni si ani de zile si nu o vezi; stii ca este ceva in tine, cu tine si nu o constientizezi, nu o poti identifica cu adevarat!
Si abia in ziua in care intinsa in pat, cu febra si agonizand intr-o oarecare masura (ce festa maiastra joaca mintii sufletul si corpul! Haha!) o vezi, devii constient de ea: aceasta incordare, aceasta durere careia nu ai vrut sau nu ai putut sa ii dai drumul atata timp: pe care o plangi, o versi, o urli tinand ochii deschisi si respirand pe gura. O zi binecuvantata in care te uiti putin mai adanc in tine, te lasi sa luneci in tine, sa ajungi mai aproape de cine esti tu cu adevarat.
Multumesc!

PS 1: ai avut nevoie de lectia asta
PS 2: te lasi sa simti pt ca ai facut multi alti pasi si azi constientizezi ca ai primit ceea ce ai asteptat atata timp, ca Universul rade spre tine. Si de fapt el rade mereu.
PS 3: sunt tot mai multe voci care spun ca nu mai avem nevoie de lectia durerii pt ca am intrat intr-o noua era: este suficient sa iubim. Si gandul ce-mi vine este ca Sufletul meu se va ocupa de asta. Si ca e bine sa am o discutie cu mintea mea in sensul asta.