sâmbătă, 30 octombrie 2010

Semne

Azi mi-am desfacut aripile, le-am intins si ... ma pregatesc sa zbor. Multumesc, Alexiada! Doar aveam nevoie de ele, nu? :) Cum altfel sa ajung acolo unde doresc?!
Gata inca un job, noul meu proiect ma asteapta. Here I come! Cu un mic ocol pe la Bruxelles (pe care abia astept sa il revad!). Si tocmai acum, la despartire, o fosta colega, mai in varsta, imi vorbeste, cu emotie, despre regasirea sa de sine. Si imi dau seama ca sunt o norocoasa pentru ca am inceput sa ma caut pe mine ceva mai devreme. Si pentru ca ma descopar de ceva vreme...
Recunosc acum ca sunt nelinistita. Ioana m-a ajutat din nou sa vad ca imi gasesc motive felurite pentru a nu ma confrunta cu teama de necunoscut. Ce usor putem cadea in iluzii, ce usor ne indepartam de noi.... Dar sunt atatea in noi, vom putea fi vreodata pe deplin constienti de toate?
(Din nou azi, am descoperit cu surprindere cat de mult imi lipseste mama. Mai ales cand ma duc in apartamentul lor si n-o mai vad, n-o mai aud. Acum "cand locuieste doar la mine in gand". In rest, functionez ca de atatia ani, departe de ea, impacata, aparent, cu situatia...)
Iar cateva persoane (casiera de la magazinul din colt, o colega etc) remarca bijuteriile. Si tocmai ce ma gandeam sa fac ceva in legatura cu ele. E doar un gand momentan, o intentie, dar cine stie... Imi place sa cred ca si asta e un semn:)

luni, 25 octombrie 2010

Servicii

sunt oare eu prea pretentioasa? daca hotelul are 3 stele, ele nu vin si cu lift la pachet? si daca tot se vrea a fi un hotel stylish, de ce cardul cu senzori nu deschide usa fiind nevoie sa cobor si sa urc scarile again and again? da, stiu e un exercitiu bun de miscare dar in seara asta vroiam sa fac un dus, sa ma instalez comod in patul meu de hotel si sa ma bucur de clive owen sau harisson ford intr-un fel ce nu imi e la indemana (nu va ganditi la prostii: pentru ca nu am televizor acasa sunt rare momentele cand ii vad).
am stat la hosteluri mai bune ca hotelurile astea. s-o intampla asa si pe la altii? m-am saturat de servicii proaste si oportunisti (macar anunta pe site-ul hotelului ca nu ai lift!!).

duminică, 24 octombrie 2010

Constelatii de familie

Daca nu ati descoperit inca constelatiile familiale, va invit sa o faceti! E o cale de vindecare aproape miraculoasa. "Nu stiu cum se intampla, dar se intampla" spunea Bert Hellinger mai demult. Exista explicatii. Si mai exista oameni minunati care cu muuulta blandete, te insotesc in procesul de vindecare.
Eu azi ii sunt recunoscatoare unuia dintre ei: multumesc, Ioane pentru rabdarea ta si vocea ta blanda!
Ce se intampla in constelatii e coplesitor, e rascolitor, dar mai presus de toate e vindecator, eliberator, datator de viata, de energie vitala!

Si din nou mama... si mai ales eu: parti din mine de care am uitat, pe care le-am privit de atatea ori si inca nu destul, nu pana in profunzime si mai ales nu le-am simtit pana la capat. Azi insa am mai facut un pas sau mai multi chiar. Si e tare, tare bine sa fii conectat la tine!

ps: si imi multumesc mie ca mi-am amintit cat de important e jocul si sa rad! AM POFTA SA RAAAAAD :)))

marți, 19 octombrie 2010

Dor

Ma intreba un prieten de ce imi este dor. Si in seara asta am descoperit ca mi-a fost dor sa merg prin ploaie, sa ma ploua cu stropi mari, nici calzi nici reci, sunetul tocurilor sa imi accentueze pasii pe piatra cubica, sa vad oameni razand zgomotos si alergand prin ploaie, sa gresesc drumul cu masina intr-un oras putin cunoscut si totusi sa gasesc drumul spre casa, sa fac un dus fierbinte si apoi sa scriu pe blog! De toate astea mi-a fost dor si mai ales mi-a fost dor de mine sa le traiesc la timpul prezent!
Multumesc!

O frumusete

ce bine ar fi daca mi s-ar intipari pe retina; si de fiecare data cand as inchide ochii, as vedea-o din nou; si poate ochii mei ar capata culorile ei..hehe... atat de frumoasa, incredibil de frumoasa... si de trista in vremea stingerii ei. durerea ei este fericirea mea. si cred ca e tristete inteleapta pentru ca nu o simt ca isi plange trairea ci o accepta cu intelepciune, an de an, cu incredere in ciclul vietii.
am tras pe dreapta pentru ca nu ma mai puteam concentra la drum. o vedeam intinzandu-se languroasa pe dealuri, coline, ma suprindea mereu cu o nuanta, cu o zvacnire. senzatia interioara puternica imi suprimase cuvintele. vorba cuiva: imi dadea atatea raspunsuri la nici o intrebare!
stau in pat si o vad cum mi se dezvaluie in fiecare dimineata, invalurita in aburi. si adorm cu ea, pierduta cu fiecare clipa in intuneric. adorm linistita pentru ca o stiu acolo, chiar de nu o vad. si astept ca maine sa ma surprinda din nou...
padurea toamna

ps: scriind despre padure gandul mi-a fugit catre mama... aproape un an...

duminică, 17 octombrie 2010

(Re)Descoperiri

Maria Raducanu - o voce sublima descoperita intr-o seara ploioasa, intr-o atmosfera intima, la un ceai cald si biscuiti buni, buni de tot:) Fado, jazz, romante....
Alexandra P. & co - oameni care viseaza cu ochii deschisi, care isi traiesc visele si au curajul sa vorbeasca deschis despre ele cu riscul de a parea ridicoli
Franceza - o limba de care ma reindragostesc cu ajutorul unui om frumos, cu simtul umorului si foarte mult bun simt. Multumesc, Oana!
Bijuterii handmade - o bucla, o margeluta, si gata cercelul! I love it! Vise care incep a prinde contur!
Scrisorile din 1999 - ce tineri, visatori si indragostiti eram! Mutarea mobilei dintr-o casa in alta inseamna sa dai la iveala lucruri uitate prin sertare si unghere... Si da, cineva mi-a scris poezii :)
Cosmin Alexandru - "talk the walk". Un "asistent" de nadejde pentru cursuri, care spune lucrurilor pe nume. Si daca nici el nu reuseste sa ii faca sa reflecteze, atunci nu mai stiu cine ar putea s-o faca!
Jocurile de strategie - placerea de a petrece timp cu prietenii
si nu in ultimul rand: libertatea de a-ti lua bilet la Bruxelles intr-o buna zi cand ai vazut o oferta buna!

La cat mai placute si surprinzatoare descoperiri!

joi, 14 octombrie 2010

Fericirea actuala

sunt fericita. nu asa cum mi-am inchipuit. e o fericire linistita. sentiment ca sunt acolo unde am vrut sa fiu, ca sunt cu mine, ca viata e generoasa cu mine. savurez marea, calatoriile. imi descopar profesia si ma descopar pe mine profesand. e o fericire a momentului prezent si chiar daca nu e completa, este foarte reala. MULTUMESC!