joi, 28 iulie 2011

miercuri, 20 iulie 2011

Astazi seara

A fost o atmosfera familiara si naturala, in majoritatea timpului...Livresse este locul in care am baut o bere cu E. si A., doi elvetieni, o ea si un el, el mult mai energic, mai insinuos si cu pareri foarte pertinente, ea mai fragila, delicata si totusi fara a se pierde in multime.... Filme, regizori, Africa, UN, traditii, rromi si Romania, difente de limba, internship..Mi-a amintit de Green Tea, Serendipity si Sala de lectura... I really miss those places !

Ce bine ca nu a mai plouat...E inca frig dar daca mergi mai mult pe jos, ca noi in seara asta, e placut...Mi-a facut bine sa imi cer iertare de la cele care au asistat la ``spectacolul``de duminica, cand m-am enervat. Multam V. pt idee! :)

(Poate ca blogul asta ma ajuta sa imi amintesc mai usor lucruri pe care le uit, vrand nevrand...Pentru ca de multe ori uit, si am nevoie sa imi amintesc...)
(Buna totusi prajitura cu morcovi a lui Emmy:)

marți, 19 iulie 2011

Amintirea celorlalti

Oare cat de mult isi amintesc ceilalti de noi?...Oare cat de mult contam in viata celorlalti: oameni pe care ii intalnim pe drum, care pentru noi ajung sa conteze, sa faca o diferenta...oameni cu ajutorul carora ne-am schimbat, ne-am descoperit?... e si asta o intrebare... chiar daca privirea imi spun amicii mei terapeuti ca ar fi bine sa mearga inspre mine...

luni, 18 iulie 2011

Nimicuri

Sa ma duc sau nu la Zurich si Lucerna in weekendul viitor?!, aceasta este intrebarea...:) Prognoza zice ca vine ploaia....doar ce a trecut...Dar pe langa astfel de intrebari existentiale am unele si mai si: cum se face ca citesc cartea despre agresivitate, si aseara am avut un incident cu un delegat care vorbea doar spaniola si o tinea pe a lui una si buna ca nu se muta din camera, ca are rezervare, cand de fapt nu avea..samd...Iar eu am urmat zicerea confrom careia: ``cand sunt buna la ceva, sunt foarte buna, dar cand sunt a naibii, sunt perfecta``:)
De obicei lunea ma duc in mica mea gradina, langa lac, dar azi e innorat si sta sa ploua...Mi-e dor de mama...Am aflat ca una din colegele mele este nascuta pe 28 iun 1952 (mama era nascuta pe 29 iun '51....). Este o dna tare bine careia nu-i dai varsta din buletin, foarte energica si haioasa si care ne pregateste in fiecare marti o bunatate de prajitura ( de obicei brownie, si cateodata praji cu banane sau cu morcovi). O filipineza care sta aici cu sora ei, are 2 copii si 3 nepoti departe, acasa, carora le trimite bani....
Cred ca sunt putin plictisita...N-am ceva anume de scris pe blog, in fapt, dar imi place sa scriu:) Si in fond de asta am si inceput blogul: ca un exercitiu de scriere..si apoi pentru prieteni....Imi aduc aminte foarte bine cand l-am creat: stateam la masa din bucatarie a bunicii, tarziu in noapte si imi doream sa scap... si am scapat... imi pare ca a trecut un secol si cateodata imi pare ca a fost ieri...
Deci, sa plec sau nu la Zurich si Lucerna? ... inca n-am aflat!:)

duminică, 17 iulie 2011

Vreme, Konrad si ciocolata

Ceva e in neregula cu vremea aici. Azi a plouat aproape toata ziua, de azi noapte pana spre dupa amiaza. Parca am fi la Londra sau Bruxelles ... si acasa e atat de cald.... Am iesit in pauza putin mai devreme sa citesc..Dar, ce, am putut sa stau!? Frig de-mi ingheata mainile si picioarele ...si mintea:) Si cartea asta pe care o citesc, a lui Konrad, e f interesanta. Si incerc sa ii cuprind esenta pentru a intelege mai bine cum se ``impaca`` cu constelatiile familiale. Sunt la capitolul in care povesteste despre agresivitatea necesara (what the aggression is good for) dintre indivizii apartinand aceleasi specii si legea evolutiei pe principiul celui mai puternic...Va tin la curent:)

ps: am primit, din nou, ciocolata si incerc sa mai pastrez si pentru colegii mei care vin maine...greu, foarte greu:)

sâmbătă, 16 iulie 2011

Weekend de turist

Ieri si azi am fost turistul perfect: mi-am cumparat Geneva pass si:
- am urcat la Saleve cu telecabina si am admirat, de sus, lacul, Geneva, departarile...Saleve e in Franta asa ca am luat autobuzul pana la granita si apoi am mai mers putin pe jos. Aici sa traversezi granita e la ordinea zilei. E un mic punct de control pe langa care treci nonsalant, vazandu-ti de drum.... As fi putut urca pe Saleve si pe jos, recunosc, dar cum imi cumparasem cardul..nu puteam ratat ocazia:) Si apoi nici nu stiam ca se poate...Dar acolo sus, unde bate vantul si ai loc special amenajat pt un gratarel, poti urca pe jos, calare :), cu masina sau telecabina. Am urmarit cum 2 parapante se lasau usor duse de curentii de aer si i-am invidiat putin pe cei care erau in ele...
- am luat un trenulet - genul celor de pe litoralul romanesc (mai exista titicare!?) din anii copilariei mele - si m-am plimbat pe partea stanga a lacului (asa cel putin o denumesc ei), pe langa Banque de Paqui, o expozitie faina de caricaturi legate de pace si razboi, unele morbide, unele foarte ingenioase si toate menite sa te scuture putin ca sa te trezesti, pana aproape de Gradina botanica
- am facut prima plimbare pe lac, cu vaporasul! da, finally, s-a intamplat! vecine de calatorie mi-au fost, ironic, niste rusoaice. asa ca, intre pauzele de istorioare despre Sirena din Geneva (nu stiati ca exista si aici una, nu-i asa!?:) ), diverse case in care au locuit pe rand printi, poeti, reformatori, alti nobili si presedinti de stat sau alte figuri dinstinse, scurte informatii tehnice despre Elvetia (aprox 7 mil de locuitori din care aprox 1 mil straini!) si Lacul Leman, mi-au trecut pe la urechi ``melodioase`` sunete intr-o limba pe care, declar public, ``imi zgariie timpanul``! Am ramas calma, am lasat vantul sa imi fluture prin plete, nasul sa adulmece mirosul putin salin al apei si ochii sa mi-i se desfete cu velele colorate ale barcilor...
Se facuse deja tarziu si cand am revenit la tarm am plecat degraba spre locul de intalnire de film. Al doilea film in aer liber, un deliciu cinematografic - Mine vaganti, deschis de un scurt metraj despre 2 fete, devenite intre timp femei de 60 de ani, care nu au curajul sa isi traiasca povestea de iubirea dar care si-l gasesc atunci cand ``palaria mov e cel mai potrivit accesoriu``:). De data asta as putea spune ca timpul a tinut cu noi intrucat nu a mai plouat dar..nu o spun cu ``toata gura`` intrucat a fost teribil de frig si tot arsenalul de vreme rea pe care il aveam indesat in rucsac s-a dovedit prea putin eficient... dar am supravietuit si am reusit sa prind, din nou, ultimul autobuz, fara sa fiu nevoita sa merg pe jos cativa km buni asa cum ma gadeam ca o sa se intample cand am vazut ca era deja ora 00:15...si din nou m-am intalnit cu ``amicii`` mei tigani care luau, ca si mine, ultimul autobuz spre casa...Un moment inedit al serii a fost rasaritul lunii: mare, rotunda si foarte stralucitoare, si-a aratat, ca o femeie care vrea sa te cucureasca, putin cate putin ..rotunjimile, aparand de dupa un munte...pana cand, in toata stralucirea ei, s-a innaltat, cuceritoare, pe bolta si se intindea, languros, pe suprafata lacului, lasand cate o barca ce-i trecea prin ``trena`` sa intregeasca tabloul idilic al serii...
Azi m-am trezit tarziu ... no suprise:) desi mi-am pus ceasul sa sune la 8 ca sa apuc sa folosesc cardul la cat mai multe obiective. Dar n-am putut:) Oricum, odata luat micul dejun la soare, am prins energie si am inceput calatoria cu o noua vizita la muzeul Ariana, la o expozitie temporara de boluri: wow! m-am indragostit de unele, avand fata de ele o senzatie fizica, placuta, ca un frison:) Ups, suna ciudat.....dar parol ca asa a fost! Ce finete, cata delicatete, ce fragilitate! unele colorate, altele albe, altele cu modele speciale, altele fara o linie clara...O incantare, o delectare, o bucurie!
Si pentru ca tot eram aproape, desi nu era inclus in pretul cardului, am facut o vizita la UN. Ei bine, am intrat in unele din salile in care se iau decizii sau macar se discuta (ca doar, ca peste tot in lumea buna, deciziile se iau la cafea, nu!?:) ) despre problemele omenirii: dezarmare, pace, drepturile omului, probleme economice si sociale. Povesti interesante, opere de arta inedite (de ex o tapiterie chinezeasca care reprezenta un templu ale carui trepte, din orice unghi le priveai, aveai impresia ca sunt orientate inspre tine)... Un sentiment ca lumea din televizor e mai reala si mai aproape...
Apoi am dat o noua raita prin magazine dupa mancare:) si o data linistita pofta m-am urcat intr-un nou trenulet care m-a dus in orasul vechi. Nimic special de data asta, se auzea prost si spatiul de picioare era ingust tare:)
M-am asezat pe iarba, la soare, pentru a le astepta pe 2 prietene ce erau in trecere prin Geneva. Si mi-am scos de la gat si de pe deget bijuteriile. Ca sa ma dau cu crema. Si...ma-m intins apoi la soare, si m-am ridicat sa ma mut la umbra, si mai apoi ca sa ma uit dupa prietenel mele..si abia peste vreo 1 ora si ceva mi-am amintit de bijuterii...M-am intors sa le caut dar nu le-am mai gasit. Si copilul meu interior s-a imbufnat tare si n-a mai vrut sa mai faca nicio mamaligutza. Uite asa! Si mi-am luat ``jucariile`` ramase si am plecat. ..Pe drum m-am tot gandit la ce s-a intamplat si cred ca intr-un fel am inteles. Mai sunt lucruri de vindecat, mai am loc sa cresc. Dar am nevoie sa fiu blanda cu mine si sper ca ``On aggression`` carte lui K Lorenz pe care mi-a imprumutat-o un coleg sa ma ajute sa (imi) accept agresivitatea...
Cu drag!

joi, 14 iulie 2011

Un fel de globalizare

Azi am primit mesaje de pe mai multe continente (ok, fie, doua) dar oricum din mai multe tari. Asta e un motiv pentru care iubesc tehnologia si sloganul Nokia: Connecting people! My friends (and I) go global!

ps: am prieteni minunati, oameni cu vise, cu trairi, oameni frumosi care cauta, descopera, se bucura, sunt tristi, care impartasesc cu mine multe din starile lor, care ma sustin, ma iubesc..Pe cuvant daca nu mi se face rusine ca mi se intampla sa ma plang..:) Am multe, multe motive pentru care sa fiu recunoscatoare!

Lectii de viata

Astazi am lenevit. Am vrut sa merg la Versoix sa fac baie si sa stau la soare dar vremea a fost cam nehotarata asa ca am ramas..acasa:) Am dormit, am citit, am mancat si apoi am stat la soare, in spatele casei, pe iarba. Padurea verde, cerul albastru, munti in departare...sa simti pamantul sub talpile goale..o desfatare!
Primisem un email despre Bootcamp, proiectul lui Andy S. cu 36 de lectii de viata (trei dintre invataturi mi-au placut in mod special: Stai logodit macar 6 luni inainte sa te casatoresti, Cel mai bun lucru pe care parintii il pot face pentru copiii lor... este sa se iubeasca pe sine, Casatoreste-te cu cineva cu care iubesti sa vorbesti. Atunci cand imbatranesti conversatia va fi cea mai importanta) si apoi cumva gandul m-a dus catre: ce as raspunde copilului meu daca la un moment dat ma va intreba: mom, what should I know about life? in engleza, romana, franceza sau in oricare limba o vom vorbi la acel moment:) si m-am apucat sa scriu un ..ghid, sa ii zic, despre ce ceea ce cred ca ar putea fi invataturile mele de viata transmise, in mod rational, copilului meu (sau copiilor mei). Mi-a placut exercitiul asta care in fond, a fost un exercitiu pt mine. Sigur ca dincolo de ce iti spune cineva in mod verbal rational, important e si exemplul personal si sigur aici mai am de invatat dar scriind, lucrurile imi devin mai clare, mai structurate, mai sigure cumva (de exemplu, cum sa traiesti cu incertitudinea este inca o lectie pt mine:) ).
Si apoi am gasit un articol al lui Mircea Vasilescu http://www.dilemaveche.ro/sectiune/tilc-show/articol/muzeul-sinelui si din nou lucrurile mi s-au parut legate: emailul lui Andy, lista mea, articolul din Dilema...``Coincidence is God's way of remaining anonymous`` a la Einstein citire..
Voi ce lectii de viata ati transmite?

marți, 12 iulie 2011

Citate

2 citate care imi plac mult:

The way in is the only way out! - Katie Byron

Life is not about for the storm to pass, but to learn how to dance in the rain! - unknown author (cel putin de catre mine)

Cadouri

Ce biiine e cand esti in contact cu tine! lumea in jur se schimba, perceptia ta se schimba.... am primit in ultimele 24 de ore minunate cadouri: unele materiale (ca de exemplu ciocolata si o sticla de Bordeaux:) ) si unele si mai faine:
- o discutie cu un insight foarte puternic despre un tipar personal inconstient si foarte puternic (multumiri Oanei N pt ca a stat cu mine la telefon ceva vreme desi era tarziu si la ea era mai tarziu decat la mine...!),
- o discutie tarzie in noapte, pe terasa casei, la un pahar de ..Bordeaux, exact:), despre diferente intre cultura si religie (wow, stiati ca in coran se precizeaza ca femeia si barbatul ar trebui sa ia deciziile impreuna? chiar si pe cea referitoare la sfarsitul perioadei de alaptare! ca la hammam femeile discuta despre placerea de a te atinge pe tine insati ca pe ceva absolut normal si natural!!...ca o femeie musulmama poate divorta daca ea considera ca barbatul nu o satisface dpdv sexual!?!?), despre constelatii familiale (aici a fost randul meu sa ofer noutati:) )
- o discutie care cred ca a venit ca urmare a insight-ului, cu o persoana pe care o apreciez mult si care a venit inspre mine desi nu creadeam ca o va face si care mi-a multumit pentru ca sunt asa cum sunt, pentru deschidere si comunicare... (de modestie nu a pomenit:) )
- o sarcina de ...serviciu, sa-i zicem, privind organizarea unui eveniment
- discutii telefonice cu prieteni care au fost bucurosi sa ma auda si pe care i-am auzit cu mare dor si drag si mesaje pe fb si sms de la altii...
Pe duminica ma pregatesc sa fac mamaliguta cu branza! Tineti-mi pumnii stransi sa nu mi se taie mamaliga:))
Va imbratisez cu drag si va sunt recunoscatoare dragilor, oriunde ati fi!

Ce frumos e să fii femeie! by Simona Tache

Am primit un email de la o prietena si mi-a placut mult...mai ales felului in care e scris dar si pt ca are in el atatea lucruri cu care sunt de acord:)...as mai avea cateva de adaugat, referitor si la barbati dar pt moment il las in varianta sa ``virgina``. enjoy!

`` Trebuia să fiu băiat, aşa se aşteptau ai mei, mai ales taică-meu! Găsiseră şi nume, Răzvan, doar că bunică-mea nu prea era de acord cu el, fiindcă, pe lângă satul ei, există o comună numită Răzvani şi i se părea anormal să aibă un nepot cu nume de localitate rurală. S-a rezolvat, n-am fost băiat, spre disperarea tatălui, care a luat, ulterior, şi a doua ţeapă, cu soră-mea. N-a fost nici ea băiat. Cumva, şi eu am trăit, în copilărie şi adolescenţă, dezamăgirea de a nu mă numi Răzvan şi, pe alocuri, o mai experimentez şi azi. N-ar fi sunat prea bine “Răzvan Tache”, dar mi se pare mai funny, mai relaxată şi mai cool viaţa de bărbat. Sper să-mi scot, la un moment dat, pârleala, în calitate de mamă de băieţel.
Dar să vorbim puţin despre fericirea, bucuria şi eforturile de a fi femeie, ca să nu ne abatem de la tema almanahului. Căci e ştiut: ca să reprezinţi onorabil sexul cu cromozomi gemeni, trebuie să munceşti serios. E ca şi cum, pe lângă serviciul ăla de la care iei bani, ai mai avea unul, pentru care îi cheltui p-ăia pe care i-ai luat de la celălalt. Fiindcă, pe lângă contabilă, doctoriţă, astronaută sau ce meserie o fi având ea, orice femeie adevărată trebuie neapărat să fie şi frumoasă, cu normă întreagă.
Frumoasă înseamnă îngrijită, vopsită, coafată, pensată, epilată, machiată, hidratată, catifelată, masată, gomată, cu un corp armonios, îmbrăcată drăguţ şi… mă opresc aici pentru că am înţeles că nu am tot almanahul la dispoziţie.
Partea complicată e că aceste operaţiuni e bine să nu se desfăşoare sub ochii lui, ai soţului sau iubitului. Nu e recomandabil să te vadă cu castraveţii pe ochi, cu vopseaua-n cap, cum îţi smulgi, suspinând, ceara de pe picioare, cum îţi freci călcâiele, ca să arate ca fundul de bebeluş, cum îţi torturezi cu un scrub gel toată pielea de pe corp, ca să elimini celulele moarte, sau cum te îneci în tot felul de creme, cremuţe, cremuleţe şi loţiuni. E preferabil să te vadă gata aranjată şi să trăiască cu impresia că aşa te-ai născut: fără păr pe corp, coafată, cu rimel pe gene şi în pantofi cu toc. Iar asta te obligă cumva ca, pe lângă mult timp, să-ţi faci rost şi de o buclă de spaţiu, la care să ai acces numai tu. A plecat cu capra la fotograf, cu hamsterul la detartraj sau la bere cu băieţii? Închizi uşa după el şi începi să alergi ca o psihopată prin casă: c-o mână pui ceara la încălzit, cu alta arunci castraveţii în blender, cu piciorul drept îţi şutezi direct în freză un set de bigudiuri, cu stângul înşfaci penseta şi oglinda, iar cu bărbia manevrezi agil acetona, pila de unghii şi forfecuţa. Hai, şi sticluţa de ojă. La întoarcere, când te va găsi relaxată, proaspătă şi catifelată ca o panseluţă, o să te-ntrebe de ce miroase în casă a ceară încinsă şi o să-i zici că e de la priveghiul unui vecin. Asta înseamnă c-o să vă moară vecinii într-un ritm cam alert (aproximativ unul la trei săptămâni), dar, ce să zic, merită… Singurul fel în care poţi să-i salvezi e să foloseşti un epilator.
Cel mai greu, în toată treaba cu frumuseţea, e să fii slabă. 90% dintre femei trăiesc povestea asta cu silueta, la limita nevrozei. Ajung să-şi ducă zilele într-o perpetuă dietă, numai cu frunze şi tălpi de pantofi la grătar, să cocheteze cu ideea de Furadan, dacă au pus 500 de grame, şi să stea la sală ca dementele, până se stinge lumina şi le dă afară portarul.
Scena în care bărbatul devorează un porc întreg, asezonat cu maioneze, sosuri, murături şi cartofi prăjiţi, iar ea ciuguleşte două frunzuliţe de pătrunjel, stropite cu puţină lămâie, după care se aruncă disperată, pe stepper, să le dea jos, e de un clasic ultrabanal. Puţine femei n-au băgat în ele cisterne de supă de varză, n-au numărat calorii şi n-au cunoscut starea de vinovăţie pe care ţi-o dă o un milimetru pătrat de ciocolată, înghiţit într-un moment de slăbiciune psihică gravă.
O altă tortură sunt pantofii cu toc, că tot veni vorba de ei mai devreme. Sunt convinsă că ei, iniţial, au fost concepuţi ca instrument de schingiure, de-abia ulterior fiind convertiţi în accesorii ale frumuseţii. Nu doar că îţi strică coloana şi alte lucruri prin corp (motiv pentru care medicii recomandă folosirea lor cu moderaţie), dar sunt, în mod unanim acceptaţi, ca fiind extrem de inconfortabili. N-am auzit niciodată bărbaţi plângându-se că-i strâng pantofii şi că li s-au umflat picioarele atât de tare încât trebuie să plece acasă (să zacă!) de la nuntă/botez/petrecere onomastică/parastas/cocktail/simpozion, în timp ce de la femei am auzit poveşti terifiante pe acest subiect. Mie, personal, mi s-a întâmplat chiar să leşin, la propriu, din cauza durerii groaznice provocate de nişte pantofiori drăguţi. Trebuia să fiu frumoasă, nu aveam nici cum să plec din locul în care trebuia să fiu frumoasă, aşa că am suportat timp de multe ore durerea, care a crescut, a crescut, a crescut… până am văzut negru şi mi s-a rupt filmul.
În fine, deci tre’ să fim frumoase! Buun! Ce mai avem de făcut, după ce-am executat toate manevrele corespunzătoare unui look măcar rezonabil, dacă nu strălucitor? Păi, ar fi de preferat să mai fim aşa: sexy, pasionale, inteligente, eficiente, organizate, descurcăreţe, vesele, relaxate, spirituale, creative, hazlii şi, desigur, devreme acasă.
Sexy înseamnă să fim gata să lăsăm un bulan la vedere sau să oferim imaginea fulgurantă a unui umăr dezgolit, chiar şi când ne aplecăm să căutăm o cratiţă, într-un dulap. Da, e de preferat ca dulapurile cu ustensile de bucătărie să fie jos, ca să ne vadă el fundul bombat şi lucrat la sală, când răscolim după tigaie. Să zică “Vai, pisi, ce sexy eşti, nu vrei tu să laşi un pic ciorba aia şi să vii să-ţi arăt ceva frumos?”.
Pasională înseamnă chiar să laşi ciorba şi să te duci să-ţi arate ceva frumos, cum a văzut el în filme. În timp ce te bucuri de ceva frumos, o să te rogi să nu ia foc bucătăria, dar doar într-un ungher ascuns al conştiinţei tale, în aşa fel încât să nu simtă că-ţi mai zboară gândul şi prin alte părţi. Iar, în timp ce-o să te îndoape cu căpşuni, gorgonzolla, marmeladă, salată de vinete, ouă crude, ciocolată, gogoşari muraţi şi ce-o să mai găsească prin frigider, cum a văzut în 9 săptămâni jumate, o să înjuri tot arborele genealogic al lui Kim Bassinger. Tot într-un colţ al minţii, pentru ca, imediat după aia, nescăpând desigur, din vedere nici spectrul ciorbei rămase pe foc, să iei la rând şi toate neamurile Jessicăi Lange, în special pentru prestaţia din Poştaşul sună întotdeauna de două ori.
Inteligentă, eficientă, organizată şi descurcăreaţă înseamnă ca, în timp ce eşti frumoasă, sexy şi pasională, să jonglezi impecabil şi cu sarcinile profesionale, şi cu tot ce înseamnă administrarea unei gospodării. Oricât de gospodar ar fi soţul sau iubitul (al meu, de exemplu, mulţumesc lui Dumnezeu şi mamei sale, care l-a educat impecabil, este foarte gospodar, chiar nu am nimic să-i reproşez), administrarea şi managementul gospodăriei îi va reveni tot femeii. Aşa e ea setată, să-şi amintească când trebuie plătite cablul, telefonul, internetul, curentul, întreţinerea şi CASCO, să-şi amintească că trebuie spălate rufe, că trebuie reparat aragazul, că trebuie golită boxa de la subsol, că trebuie să vină femeia la curăţenie, că trebuie cumpărat Pronto, pentru că vine femeia la curăţenie, că trebuie schimbate prosoapele, că trebuie călcate nişte tricouri, că trebuie duşi peştişorii din acvariu la despăducheat şi canarul la pedichiură şi tot aşa (observaţi, vă rog, că n-am adus în discuţie copiii, ca să nu complic lucrurile!). Şi, chiar dacă sarcinile se împart între cei doi parteneri, cea eficientă, organizată şi descurcăreaţă trebuie să fie ea. Creierul ei e musai să fie un imens fişier Excel, în care sunt sortate, pe rânduri şi coloane, task-uri şi deadline-urile lor, altfel, în loc de Pronto, o să se cumpere prosoape, în loc de rufe, o să fie spălat canarul, iar, în loc de aragaz, o să fie reparaţi peştişorii.
Veselă, relaxată, spirituală, creativă, hazlie înseamnă că, în timp ce e frumoasă, pasională, sexy, inteligentă, eficientă, organizată şi descurcăreaţă, ar fi recomandabil să nu cedeze presiunii de a fi în toate felurile enumerate, devenind – Doamne fereşte! – o scorpie acră, mereu grăbită, mereu în criză de timp şi fără chef de conversaţie sau de glume. E bine ca femeia să fie oricând gata de-o glumă, de-o poveste tihnită a aventurilor din armată, la un pahar de vin, de-un joculeţ spiritual şi sprinţar, de vizionarea cu interes a unui film plictisitor cu avioane, de-o bătaie jovială cu perne sau chiar de-o sănătoasă sesiune de gâdilături. Ai avut o zi epuizantă la birou, urmată de mers la sală, de un lung şir de sarcini gospodăreşti şi, apoi, de spălat pe cap, manichiură, pedichiură şi epilat (observaţi că rămân consecventă ideii de a nu aduce vorba despre copii!), iar el are chef să te gâdile, fiindcă îi place cum te chiţăi? Nu te gândi să refuzi! O femeie mişto şi adevărată nu refuză niciodată să se gâdile, pe motiv că e prea obosită. Bărbaţii de ce nu sunt niciodată prea obosiţi?
Înţelegătoare înseamnă să nu te enervezi, dacă el ţi-a zis că vine în două ore şi vine în patru, iar devreme acasă înseamnă devreme acasă.
Cam asta e, pe foarte scurt, fişa postului de reprezentantă a sexului frumos! Sigur că şi aia a bărbaţilor e destul de plină şi că şi ei, pe lângă miniştri, geneticieni, astrofizicieni sau ce profesie or fi având, trebuie să mute dulapuri, să cheme instalatorul, să ne sufle nouă-n coarne, să ne facă surprize, să ne ţină în braţe când plângem, să meargă la filme romantice, să ne suporte istericalele şi prietenele cele mai bune (mai ales când le luăm să doarmă la noi, fiindcă sunt deprimate, că le-a părăsit iubitul), să ne cumpere flori, să nu facă pipi pe colacul de la WC , să nu-şi mai arunce şosetele şi să petreacă ore lungi în supermarket, cu liste haotice de cumpărături, alcătuite de noi. Dar măcar, pe lângă toate astea, nu tre’ să se epileze, să se gomeze, să se vopsească şi să poarte tocuri.
De-aia zic că, deşi sunt fericită să mă cheme Simona, mi-ar fi plăcut mai mult să mă cheme Răzvan. Aş fi fost un bărbat mişto, m-aş fi dedicat meseriei de cercetător şi, în timpul în care, nefiind femeie, nu m-aş fi epilat, nu m-aş fi pensat, nu m-aş fi ojat şi nu m-aş fi rimelat, aş fi inventat ceva util pentru toate fetele din lume, hai, să trăiască sănătoase şi să fie iubite: pastila de frumuseţe. O şi văd cu ochii minţii. E micuţă, delicată şi cu imprimeu leopard. O iei seara, iar dimineaţa te ridici din aşternut direct ca o divă la care a lucrat un întreg salon de cosmeticiene. Tot ce-ţi mai rămâne de făcut e să fii sexy, pasională, inteligentă, eficientă, organizată, descurcăreaţă, veselă, relaxată, spirituală, creativă, hazlie şi devreme acasă. Adică, un fleac.``

duminică, 10 iulie 2011

Trairi

cele mai puternice trairi sunt insa legate de contactul cu cativa oameni, prietenii mei de acasa si cei intalniti aici. ma bucur nespus cand primesc un sms sau un email de la cineva drag, cand ii aud la telefon ... unele sunt fericite, altele mai putin...si realizez cat de mult ne incurcam in cuvinte, in limbile diferite pe care le vorbi, in perceptii...si sunt recunoscatoare pt ca ma imbogatesc cu fiecare cuvant, cu fiecare contact....invat despre mine, despre altii, despre lume...despre toate....lucruri sunt inca confuze in mine, unele se aseaza.... si cateodata simt ca nu tb sa am o explicatie ci doar, ma repet, go with it!

Baaiieee!! Bicicleteee!!!

Am facut prima baie in lac saptamana asta! Am plecat la pranz cu colega mea de la receptie la Versoix. Si am descoperit un loc f fain unde se poate face plaja si baie. Asa ca m-am intors deja de vreo 2 ori si m-am bucurat din plin de apa putin rece a lacului. Salivam numai la ideea de a ma balaci si deja eram putin cu capsa pusa ca nu imi luasem costumul cu mine la Berna ca sa intru si eu in rau... Dar au fost zile cu soare, barci cu panze pe lac, rate cu boboci si eu balacindu-ma, cu ochii mijiti ca Felix cand sta la panda si zambetul pe buze: hihi, uite unde sunt eu...nu ma prinzi! yupii... si apoi iar crema de soare cu factor 50 (si nu zici, ca tot m-am bronzat!), lene maaaare, la soare, pe pietre..am reinceput sa citesc din manualele de la Alexiada si simt cum mi se schimba starea de spirit.... si scriu in jurnal... si mai mananc putin si mai stau cu privirea pierduta in zare fara sa ma gandesc la nimic.... Abia astept sa mai merg!
Am fost intr-o sambata la un curs de ciclism. Dupa cateva probe in curtea scolii, m-au pus la avansati (!!). A fost fun si instructiv si e clar ca tb sa mai practic inca mult ca sa pot semnaliza cu ambele maini corect: ca daca iau mana dreapta de pe ghidon echilibrul meu are mult de suferit... iar pornirea de pe loc nu e inca perfecta... sunt cam stangace, as putea spune:) Dar am aflat despre reguli legate de incadrarea cand faci stanga, cand intri in sensul giratoriu si apoi cand vrei sa iesi din el, despre cateva reguli de buna purtare in trafic si preventie...Mai am o runda pe 6 august! Apoi am iesit cu fetele la o bere:) si am gustat bere cu gust de lamaie si mi-a placut! si am vorbit despre cum e sa fii femeie in elvetia, discriminari si relatii de cuplu... Se pare ca elvetienii get beget sunt destul de invidualisti, isi fac planul pt ei si apoi isi intreaba partenera ce planuri are ea (!). sau cel putin asta e experienta fetelor cu care am stat de vorba. Am simtit la un moment dat ca atmosfera era incarcata cu multa negativitate...Vorbeau numai despre ce nu le place, nu le convine si am sitit nevoia sa le impun un alt cadru de referinta...pentru ca toate veneau de altundeva: argentina, spania, peru... si de ce ramaneti in elvetia , le-am intrebat..... eeeh...stai ca de fapt sunt si lucruri misto....funny, acum nu imi amintesc care erau alea...Dar pt mine, dupa o luna si ceva de stat aici, privelistea face 70% din atmosfera pe care o simt pe strada... Da, imi place. As putea trai oare aici mai mult timp? Inca nu stiu...

2 orase, 2 povesti

Acum 2 weekenduri am fost la Berna. A fost un seminar al ONG-ul cu care colaborez si m-au invitat acolo. Am plecat de vineri si mi-am luat o zi libera asa ca m-am intors duminica seara. Am fost gazduita vineri de o tipa foarte faina, pe care parca o cunosteam de ceva vreme.....iar sentimentul a fost reciproc... funny thing: cand am sunat-o sa o intreb daca ma poate gazdui mi s-a parut putin surprinsa. ok, mi-am zis, e normal, nu se astepta...dar surpriza mea a fost cand, intalnindu-ne, mi-a zis ca, desi numele ei e trecut pe accomodation list de vreo 10 ani, eu sunt prima care o sun iar contactul ei cu ong-ul respectiv este legat numai de aceasta lista:) jurnalist de meserie, foarte comunicativa si haioasa, combinata cu un jurnalist si cu vreo 3 ani mai mare ca mine, am inceput sa vorbim despre lucruri f personale inca de la inceput. Am petrecut o seara f placuta pe malul raului, ne-am fript carnatii la focul pe care baietii il facusera cu indemanare, am povestit si am ras, si am stat din nou la povesti in gradina din spatele blocului unuia dintre ei, la un pahar de vin - primul pt mine dupa plecarea din tara!! Ce inseamna sa fii jurnalist in Elvetia si ajutoarele guvernului federal catre tari din africa, ne-am descoperit cunostinte comune, sistemul politic si povesti din Romania, cum e sa fii parinte si divortat...Berna mi-a oferit si surpriza intalnirii cu ursuletii dolofani din micul parc zoologic de pe malul raului, casa lui Einstein si Palatul federal, un burg mai putin colorat decat Geneva unde nobilele-mi urechi au fost putin zgariate (in acceptiunea proprie, evident) de sunetul metalic al limbii vorbite pe strada: swiss german. Dar asta nu m-a impiedicat sa ascult cu placere cantareti ambulanti, sa urmaresc spectacolul ceasului din turnul vechi si sa ma bucur sambata pe la pranz de un cappucino, un croissant si de soare, de piata ambulanta cu multe flori (in fapt fiecare florarie de pe aici e un mic paradis), de catedrala gotica si privelistea raului!
De sambata dupa amiaza pana duminica pe la 4pm am regasit cu placere si oarecare nostalgie atmosfera de voluntariat. Am intalnit din nou oameni faini, am stat la povesti, am asistat la un workshop de jurnalism (in fapt cum sa scrii impresiile / povestile din workcamp) si un filmulet despre consumism si efectele asupra planetei, ne-am jucat si am cantat in jurul focului de tabara si ne-am delectat simturile cu mancare pregatita de 3 voluntari din Mauritius! Inainte sa plecam spre Geneva, 5 nebuni si cu mine 6 (in rezerva) am plecat la rau: aici oamenii nu inoata stand in acelasi spatiu, ca in lac sau mare, ci se lasa dusi de la rau, la vale; sistemul e f interesant mai ales daca il observi de pe mal (asa cum am facut eu): oamenii isi pun lucrurile intr-o punga speciala pe care o inchid ermetic, se duc spre deal si apoi in apa, isi dau drumul spre vale, fiind atenti la curenti. Asa ca nu apuci sa vezi aceeasi oameni balacindu-se, ci doar corpuri, corpuri care apar dintr-o parte si se duc in alta si apoi pe unii ii mai vezi pe jos, urcand din nou in amonte..unii chiar s-au gandit sa faca surf si au legat o sfoara de pod si cumva, tinandu-se de ea prind o oarecare viteza...Interesant pt mine a fost sa constat ca m-am bucurat sa ma intorc la Geneva..:)

Weekendul trecut am fost la Chamonix. Eram in autobuz cand una dintre delegate m-a intrebat daca vreau sa merg sa vad Mont Blanc-ul de aproape. Wow, super! Zis si facut. N-a inceput bine calatoria noastra pt ca, am descoperit cu stupoare ca: 1. preturile pe internet sunt muuult mai mici decat cele cumparate de la casa de bilete; 2. elvetienii de la ghiseu pot fi la fel de acri ca si cei de la noi! Oricum, eu mi-am recuperat o parte din bani a doua zi, avand cardul de half-fare, dar mi-a fost invatatura de minte sa ma informez direct la ghiseu despre pretul calatoriei si nu pe net...3 ore cu trenul au trecut extrem de repede cu partenera mea de drum, o tipa la vreo 40 de ani, mama a 2 fete care are un centru educational in Malaezia, foarte comunicativa si deschisa, blanda si zambitoare iar drumul prin munti m-a energizat si m-a facut sa uit toata supararea... la Chamonix am urcat degraba la Aguille du Midi (3842m) cu 2 telecabine si apoi i-am facut cu mana Mont Blanc-ului care era ..la o aruncatura de bat:). Zapada, tot felul de montaniarzi super bine echipati, corturi puse in vale ....Vremea absolut superba, clara, fara nori, cu soare desi acolo sus ne cam zburatacea vantul... Pe drum am intalnit un cuplu tot din Malaezia.....am stat impreuna la o ciocolata calda si un biscuit purtat in desaga...si un backpacker din Finlanda de care ne-am despartit destul de repede... ne-am mai invartit prin Chamonix putin si am mancat inghetata...apoi pe drumul de intoarcere am gasit in tren o plasa cu multa branza si P. a zis : ``look, cheeeeese``privindu-ma cu ochi ingusti si cu dublu inteles pt ca ii spusesem ca sunt fan branza.....Asa ca am luat plasa si am impartit frateste branza (eu m-am ales cu cea de capra care a fost o nebunie!), niste carnati, un pahar (de ce oare isi cumparasera britanicii aia un pahar simplu de vin alb!? beats me..) iar cele 4 pachete de tigari i le-am donat lui A:) Povesti pe drum despre mine si despre ea, viata de familie, diferente culturale, o invitatie in Malaezia (yupii!)..Ne-am intors frante de oboseala dar fericite... Senzatie stranie, pe care o am mereu cand cobor de la munte in civilizatie, ca lumea normala e acolo sus, in mijlocul muntilor, a naturii...
Sunt atatea locuri de care aflu si pe care as vrea sa le vad... Unele, iata, vin pe neasteptate...Recunostinta pt toate! Si putin mai multa incredere...se poate:)

Din lumea culturala

Pentru fanii declarati ai blogului:), imi cer scuze in mod special pt ca nu am mai publicat nimic de ceva vreme! M-am luat cu treaba:)... ca sa zic asa:)... Asta a fost momentul de modestie si punerii cenusei in cap...Acum, sa revenim la lucruri concrete:)
In dimineata asta la Geneva ploua, e innorat si cam frig...Felix, the cat, doarme fara jena pe scaunul din receptie si de fiecare data cand il mangai incepe sa toarca (mare golan..).... se aud distinct avioanele care aterizeaza pe aeroportul din apropiere iar prin bucatarie cineva face curatenie.. in rest, e liniste si atmosfera calma, vremea e de betie...sau meditatie...si de scris pe blog. Sincer nu stiu cum sa imi structurez ideile...pt ca s-au intamplat multe si am trait intens momente faine si unele mai triste..toate avand darul de a ma invata, sunt sigura..si ma intreb de multe ori, in fond exprienta asta ce imi aduce, ce transformari de care nici nu sunt constienta au inceput sa se intample in mine!? dar cum imi zicea un amic aseara: just go with it!...and so, I go...


Cuvinte


In ultimele saptamani au venit in viata mea oameni si intamplari legate de limba/limbaj/exprimare scrisa: 2 jurnalisti, un workshop de jurnalism, un fost student la limbi clasice, o discutie despre importanta limbii scrise la evrei, feedback despre blog, un amic care imi spune ca se reapuca de scris pt ca a primit o oferta in acest sens.... si cineva care auzindu-ma vobind despre limba romana mi-a spus ca parca as vorbi despre un iubit:) Cat de mult ma defineste limba in care ma exprim? Ce relatie exista intre mine si limba romana? Am senzatia, neinteleasa, ca sunt altcineva cand ma exprim in romana, decat atunci cand o fac in engleza, sau in franceza... Cand vorbeam romana, acasa, am avut ani de zile o senzatie de agresivitate verbala si cateodata imi vorbeam mie insami in engleza... cand eram copil inventam cuvinte, o alta limba..dar acum, cand ii povesteam lui F despre poeziile lui Blaga, Minulescu..de care mi-e tare dor...limba romana imi suna in minte atat de pasionala, de rotunda si gustoasa ca o visina coapta bine, carnoasa si mai dulce! Stiu de ceva vreme deja ca o lectie pt mine in viata asta e legata de comunicare....sa fie limba in care ma exprim un aspect de care tb sa tin cont!?... pare a avea sens. departe de casa, imi descopar limba... apropos de limba scrisa la evrei: pt ei e foarte important sa citeasca mereu Talmudl...de fiecare data mai descopera ceva nou, un cuvant - un nou sens, un nou inteles..... o limba matematica, veche... puterea cuvintelor? ..daca imi amintesc de constelatii, da..cata putere, energie poarta cu ele? ne ajuta , ne incurca sa ne jucam cu cuvintele?! cat de mult sa le folosim, cat de mult sa tacem? cat de mult si cum se schimba limba ce-o vorbim?! ca doar e vie, nu? cat de mult ne influenteaza?


Aseara am intalnit...un arici..mic, tepos, care se clatina de pe dreapta pe stanga traversand o alee...S-a oprit cand m-a simtit..m-am aplecat inspre el, vorbindu-i si intinzandu-mi usor mana catre el...l-am atins cu grija si a scos un sunet urat, vizibil deranjat..m-am retras, multumindu-i si cerandu-mi scuze in acelasi timp..si oricat de ciudat pare ca vorbesc cu animalele, imi pare un lucru foarte normal. Ma intorceam din oras, de la o parada cu costume, cu muzica tare, gunoaie pe strazi si tot felul de oameni beti, galagiosi... si nu ma simteam deloc a locului, nu simteam deloc placerea de a fi acolo, nu mai simteam nevoia de a ma integra printre ei, de a ma distra in acel mod... preferam de mult mai multe ori atmosfera de la Montreux, de la festivalul de jazz unde era la fel de multa lume (cu precadere peste 30de ani), tot o nebunie, bautura si felurite mancaruri traditionale (nu numai elvetiene), muzica tare (jazz si , spre surprinderea mea, rock) si totusi altfel, mai natural, mai asezat....Poate ca e varsta, poate e felul in care am crescut si am evoluat dar tot ce e artificial (droguri, muzica fara sens, bautura) imi repugna, tot ce e violent, agresiv ..... un psihanalist ar spune ca resping agresivitatea din mine... poate da, poate nu..in fond, nu-mi place, o inteleg intr-un fel...si constat doar ca exprimarea de acest fel nu ma atrage... prefer un arici, un club cu muzica folk sau jazz sau rock vechi si un dans cu prietenii (mama doamne, ce dor imi e de jack's!!)


Montreux


Nu eram hotarata daca sa merg sau nu la Montreux saptamana asta dar apoi, vazand prognoza meteo de saptamana viitoare mi-am zis sa risc vinerea asta! Si bine am facut: daca ajungeti vreodata prin Elvetia, vizitati Montreux, Lausanne, Nyon, Geneva..toate sunt situate in jurul lacului Leman... in zare se vad muntii, casele (cu exceptia Genevei) sunt asezate pe terase, in panta si staaaai si te uiti si te tot uiti si eu una nu ma mai saturam sa privesc....si cum vremea a tinut cu mine, am stat ore in sir pe malul lacului si m-am plimbat pe faleza plina de flori si copaci..Un cantaret ambulant caruia i-am pus niste banuti in tasca mi-a facut o dedicatie speciala vreo 2 cantece celtice (ce doriti sa ascultati dra? ceva celtic, ceva din anzi?!..), mi-am daruit un inel:) dintr-un bazar cu antichitati si nu numai de pe malul lacului, am stat tolanita la soare, pe iarba ascultand jazz si urmarind cu privirea tot felul de oameni mai mici si mai mari care se perindau prin jur....la un moment dat am adormit, rasfatata de soare.. De dimineata, facusem o oprire in Lausanne si mi-am promis ca o sa imi iau o zi numai pt acel orasel atat de luminos si cu case inspirate de stilul englezesc de inceput de secol 19.....M-am intors tarziu, dupa ce ma oprisem pret de cateva minute la un happening al unor tineri (do not lose hope, Jesus loves you), am traversat din nou campul din fata casei (pe care by the way l-au ``barbierit`` asa fain ca parca e un alt camp) al carui drumeag era luminat de o jumatate de Luna...


Film


A inceput cinetransal, un proiect de proiectii de film in aer liber, unde poti fi chiar tu protagonist pe marele ecran: adica inaintea oricarui film, poti face un filmulet de scurt metraj, gen parodie dupa filmul care urmeaza a fi proiectat. Il publici pe site-ul organizatorilor si castigatorul/ii isi vor vedea filmul, alaturi de toata lumea prezenta la film! Chestie foarte cool: am fost in prima seara, cu o fata pe care am cunoscut-o la un seminar, la Diry Dancing! Nu-l mai vazusem cred de vreo 15 ani si mai bine. Oamenii au venit pregatiti: cu paturici, mancare pt picnic, chiar si cu un mic gratar..altii au inchiriat scaune, altii, ca noi, stateau direct pe iarba dar toti eram bine dispusi si cream o atmosfera grozava mai ales cu muzica faina pe care o ascultam: the cure, sting...unii dansau si aproape toti am inceput sa cantam cand pe ecran au aparut versuri ale unor melodii beatles!! wow, a fost incredibil..radeam si cantam si pe masura ce intunericul se lasa, tot mai multi oameni veneau si energia era calda si prietenoasa.....ACuvantul de inceput al organizatorilor care ne-au instiintat ca daca incepe plaoia o sa intrerupa filmul...fingers crossed... si a inceput ...filmul, mai intai...rasete, fluieraturi la scenele hot si la aparitiile lui patrick s. dar placute intr-un fel, nimic deranjant... si apoi, cand filmul era in toi, a venit ..ploaia...la inceput cate un strop... am ramas...s-a oprit...apoi iar a inceput...mai multi stropi...am deschis umbrela si pt ca filmul rula in continuare, am ramas si noi..s-a oprit...a 3a oara insa a inceput sa ropoteasca!...si atunci, cu regrete, am plecat, au oprit si ei proiectia si in place de nations pana a venit autobuzul. niste tigani romani au cantat ceva de floare albastra si apoi ceva mai vesel, si in noaptea aia am visat ca sunt acasa si mi-a fost tare bine (desi eram suprinsa, in vis, cum de plecasem asa, fara sa spun nimanui nimic..)


Si-mi dau seama ca nu mai am timp sa scriu pe blog tot ce as vrea sa scriu, sa exprim, micile detalii pe care le-am trait, le-am surprins, m-au incantat, m-au atins, vor fi facut o diferenta in viata mea... Cu scuzele de rigoare, va salut cu drag!

sâmbătă, 2 iulie 2011

Pe scurt

Inca de dimineata am ras mult azi! Sper sa o tin asa toata ziua: e soare, am in jur oameni destepti, haiosi si frumosi, am mancat o branza excelenta si am baut un suc de portocale si cafeluta de dimineata pe terasa, ne ocupam de organizarea unei receptii maine seara si acum plec la un curs de biciclism:) va pup!