2 orase, 2 povesti

Acum 2 weekenduri am fost la Berna. A fost un seminar al ONG-ul cu care colaborez si m-au invitat acolo. Am plecat de vineri si mi-am luat o zi libera asa ca m-am intors duminica seara. Am fost gazduita vineri de o tipa foarte faina, pe care parca o cunosteam de ceva vreme.....iar sentimentul a fost reciproc... funny thing: cand am sunat-o sa o intreb daca ma poate gazdui mi s-a parut putin surprinsa. ok, mi-am zis, e normal, nu se astepta...dar surpriza mea a fost cand, intalnindu-ne, mi-a zis ca, desi numele ei e trecut pe accomodation list de vreo 10 ani, eu sunt prima care o sun iar contactul ei cu ong-ul respectiv este legat numai de aceasta lista:) jurnalist de meserie, foarte comunicativa si haioasa, combinata cu un jurnalist si cu vreo 3 ani mai mare ca mine, am inceput sa vorbim despre lucruri f personale inca de la inceput. Am petrecut o seara f placuta pe malul raului, ne-am fript carnatii la focul pe care baietii il facusera cu indemanare, am povestit si am ras, si am stat din nou la povesti in gradina din spatele blocului unuia dintre ei, la un pahar de vin - primul pt mine dupa plecarea din tara!! Ce inseamna sa fii jurnalist in Elvetia si ajutoarele guvernului federal catre tari din africa, ne-am descoperit cunostinte comune, sistemul politic si povesti din Romania, cum e sa fii parinte si divortat...Berna mi-a oferit si surpriza intalnirii cu ursuletii dolofani din micul parc zoologic de pe malul raului, casa lui Einstein si Palatul federal, un burg mai putin colorat decat Geneva unde nobilele-mi urechi au fost putin zgariate (in acceptiunea proprie, evident) de sunetul metalic al limbii vorbite pe strada: swiss german. Dar asta nu m-a impiedicat sa ascult cu placere cantareti ambulanti, sa urmaresc spectacolul ceasului din turnul vechi si sa ma bucur sambata pe la pranz de un cappucino, un croissant si de soare, de piata ambulanta cu multe flori (in fapt fiecare florarie de pe aici e un mic paradis), de catedrala gotica si privelistea raului!
De sambata dupa amiaza pana duminica pe la 4pm am regasit cu placere si oarecare nostalgie atmosfera de voluntariat. Am intalnit din nou oameni faini, am stat la povesti, am asistat la un workshop de jurnalism (in fapt cum sa scrii impresiile / povestile din workcamp) si un filmulet despre consumism si efectele asupra planetei, ne-am jucat si am cantat in jurul focului de tabara si ne-am delectat simturile cu mancare pregatita de 3 voluntari din Mauritius! Inainte sa plecam spre Geneva, 5 nebuni si cu mine 6 (in rezerva) am plecat la rau: aici oamenii nu inoata stand in acelasi spatiu, ca in lac sau mare, ci se lasa dusi de la rau, la vale; sistemul e f interesant mai ales daca il observi de pe mal (asa cum am facut eu): oamenii isi pun lucrurile intr-o punga speciala pe care o inchid ermetic, se duc spre deal si apoi in apa, isi dau drumul spre vale, fiind atenti la curenti. Asa ca nu apuci sa vezi aceeasi oameni balacindu-se, ci doar corpuri, corpuri care apar dintr-o parte si se duc in alta si apoi pe unii ii mai vezi pe jos, urcand din nou in amonte..unii chiar s-au gandit sa faca surf si au legat o sfoara de pod si cumva, tinandu-se de ea prind o oarecare viteza...Interesant pt mine a fost sa constat ca m-am bucurat sa ma intorc la Geneva..:)

Weekendul trecut am fost la Chamonix. Eram in autobuz cand una dintre delegate m-a intrebat daca vreau sa merg sa vad Mont Blanc-ul de aproape. Wow, super! Zis si facut. N-a inceput bine calatoria noastra pt ca, am descoperit cu stupoare ca: 1. preturile pe internet sunt muuult mai mici decat cele cumparate de la casa de bilete; 2. elvetienii de la ghiseu pot fi la fel de acri ca si cei de la noi! Oricum, eu mi-am recuperat o parte din bani a doua zi, avand cardul de half-fare, dar mi-a fost invatatura de minte sa ma informez direct la ghiseu despre pretul calatoriei si nu pe net...3 ore cu trenul au trecut extrem de repede cu partenera mea de drum, o tipa la vreo 40 de ani, mama a 2 fete care are un centru educational in Malaezia, foarte comunicativa si deschisa, blanda si zambitoare iar drumul prin munti m-a energizat si m-a facut sa uit toata supararea... la Chamonix am urcat degraba la Aguille du Midi (3842m) cu 2 telecabine si apoi i-am facut cu mana Mont Blanc-ului care era ..la o aruncatura de bat:). Zapada, tot felul de montaniarzi super bine echipati, corturi puse in vale ....Vremea absolut superba, clara, fara nori, cu soare desi acolo sus ne cam zburatacea vantul... Pe drum am intalnit un cuplu tot din Malaezia.....am stat impreuna la o ciocolata calda si un biscuit purtat in desaga...si un backpacker din Finlanda de care ne-am despartit destul de repede... ne-am mai invartit prin Chamonix putin si am mancat inghetata...apoi pe drumul de intoarcere am gasit in tren o plasa cu multa branza si P. a zis : ``look, cheeeeese``privindu-ma cu ochi ingusti si cu dublu inteles pt ca ii spusesem ca sunt fan branza.....Asa ca am luat plasa si am impartit frateste branza (eu m-am ales cu cea de capra care a fost o nebunie!), niste carnati, un pahar (de ce oare isi cumparasera britanicii aia un pahar simplu de vin alb!? beats me..) iar cele 4 pachete de tigari i le-am donat lui A:) Povesti pe drum despre mine si despre ea, viata de familie, diferente culturale, o invitatie in Malaezia (yupii!)..Ne-am intors frante de oboseala dar fericite... Senzatie stranie, pe care o am mereu cand cobor de la munte in civilizatie, ca lumea normala e acolo sus, in mijlocul muntilor, a naturii...
Sunt atatea locuri de care aflu si pe care as vrea sa le vad... Unele, iata, vin pe neasteptate...Recunostinta pt toate! Si putin mai multa incredere...se poate:)