Weekend de turist

Ieri si azi am fost turistul perfect: mi-am cumparat Geneva pass si:
- am urcat la Saleve cu telecabina si am admirat, de sus, lacul, Geneva, departarile...Saleve e in Franta asa ca am luat autobuzul pana la granita si apoi am mai mers putin pe jos. Aici sa traversezi granita e la ordinea zilei. E un mic punct de control pe langa care treci nonsalant, vazandu-ti de drum.... As fi putut urca pe Saleve si pe jos, recunosc, dar cum imi cumparasem cardul..nu puteam ratat ocazia:) Si apoi nici nu stiam ca se poate...Dar acolo sus, unde bate vantul si ai loc special amenajat pt un gratarel, poti urca pe jos, calare :), cu masina sau telecabina. Am urmarit cum 2 parapante se lasau usor duse de curentii de aer si i-am invidiat putin pe cei care erau in ele...
- am luat un trenulet - genul celor de pe litoralul romanesc (mai exista titicare!?) din anii copilariei mele - si m-am plimbat pe partea stanga a lacului (asa cel putin o denumesc ei), pe langa Banque de Paqui, o expozitie faina de caricaturi legate de pace si razboi, unele morbide, unele foarte ingenioase si toate menite sa te scuture putin ca sa te trezesti, pana aproape de Gradina botanica
- am facut prima plimbare pe lac, cu vaporasul! da, finally, s-a intamplat! vecine de calatorie mi-au fost, ironic, niste rusoaice. asa ca, intre pauzele de istorioare despre Sirena din Geneva (nu stiati ca exista si aici una, nu-i asa!?:) ), diverse case in care au locuit pe rand printi, poeti, reformatori, alti nobili si presedinti de stat sau alte figuri dinstinse, scurte informatii tehnice despre Elvetia (aprox 7 mil de locuitori din care aprox 1 mil straini!) si Lacul Leman, mi-au trecut pe la urechi ``melodioase`` sunete intr-o limba pe care, declar public, ``imi zgariie timpanul``! Am ramas calma, am lasat vantul sa imi fluture prin plete, nasul sa adulmece mirosul putin salin al apei si ochii sa mi-i se desfete cu velele colorate ale barcilor...
Se facuse deja tarziu si cand am revenit la tarm am plecat degraba spre locul de intalnire de film. Al doilea film in aer liber, un deliciu cinematografic - Mine vaganti, deschis de un scurt metraj despre 2 fete, devenite intre timp femei de 60 de ani, care nu au curajul sa isi traiasca povestea de iubirea dar care si-l gasesc atunci cand ``palaria mov e cel mai potrivit accesoriu``:). De data asta as putea spune ca timpul a tinut cu noi intrucat nu a mai plouat dar..nu o spun cu ``toata gura`` intrucat a fost teribil de frig si tot arsenalul de vreme rea pe care il aveam indesat in rucsac s-a dovedit prea putin eficient... dar am supravietuit si am reusit sa prind, din nou, ultimul autobuz, fara sa fiu nevoita sa merg pe jos cativa km buni asa cum ma gadeam ca o sa se intample cand am vazut ca era deja ora 00:15...si din nou m-am intalnit cu ``amicii`` mei tigani care luau, ca si mine, ultimul autobuz spre casa...Un moment inedit al serii a fost rasaritul lunii: mare, rotunda si foarte stralucitoare, si-a aratat, ca o femeie care vrea sa te cucureasca, putin cate putin ..rotunjimile, aparand de dupa un munte...pana cand, in toata stralucirea ei, s-a innaltat, cuceritoare, pe bolta si se intindea, languros, pe suprafata lacului, lasand cate o barca ce-i trecea prin ``trena`` sa intregeasca tabloul idilic al serii...
Azi m-am trezit tarziu ... no suprise:) desi mi-am pus ceasul sa sune la 8 ca sa apuc sa folosesc cardul la cat mai multe obiective. Dar n-am putut:) Oricum, odata luat micul dejun la soare, am prins energie si am inceput calatoria cu o noua vizita la muzeul Ariana, la o expozitie temporara de boluri: wow! m-am indragostit de unele, avand fata de ele o senzatie fizica, placuta, ca un frison:) Ups, suna ciudat.....dar parol ca asa a fost! Ce finete, cata delicatete, ce fragilitate! unele colorate, altele albe, altele cu modele speciale, altele fara o linie clara...O incantare, o delectare, o bucurie!
Si pentru ca tot eram aproape, desi nu era inclus in pretul cardului, am facut o vizita la UN. Ei bine, am intrat in unele din salile in care se iau decizii sau macar se discuta (ca doar, ca peste tot in lumea buna, deciziile se iau la cafea, nu!?:) ) despre problemele omenirii: dezarmare, pace, drepturile omului, probleme economice si sociale. Povesti interesante, opere de arta inedite (de ex o tapiterie chinezeasca care reprezenta un templu ale carui trepte, din orice unghi le priveai, aveai impresia ca sunt orientate inspre tine)... Un sentiment ca lumea din televizor e mai reala si mai aproape...
Apoi am dat o noua raita prin magazine dupa mancare:) si o data linistita pofta m-am urcat intr-un nou trenulet care m-a dus in orasul vechi. Nimic special de data asta, se auzea prost si spatiul de picioare era ingust tare:)
M-am asezat pe iarba, la soare, pentru a le astepta pe 2 prietene ce erau in trecere prin Geneva. Si mi-am scos de la gat si de pe deget bijuteriile. Ca sa ma dau cu crema. Si...ma-m intins apoi la soare, si m-am ridicat sa ma mut la umbra, si mai apoi ca sa ma uit dupa prietenel mele..si abia peste vreo 1 ora si ceva mi-am amintit de bijuterii...M-am intors sa le caut dar nu le-am mai gasit. Si copilul meu interior s-a imbufnat tare si n-a mai vrut sa mai faca nicio mamaligutza. Uite asa! Si mi-am luat ``jucariile`` ramase si am plecat. ..Pe drum m-am tot gandit la ce s-a intamplat si cred ca intr-un fel am inteles. Mai sunt lucruri de vindecat, mai am loc sa cresc. Dar am nevoie sa fiu blanda cu mine si sper ca ``On aggression`` carte lui K Lorenz pe care mi-a imprumutat-o un coleg sa ma ajute sa (imi) accept agresivitatea...
Cu drag!