To try or not to try some ...therapy

Nu stiu altii cum sunt (sau stiu da imi place mie vorba asta:) ) dar eu cand am o problema vorbesc despre ea. Si nu tin minte sa ma fi gandit vreodata daca imi va fi mai greu pt ca voi descoperi lucruri dureroase ..poate chiar din contra: eram nerabdatoare sa descopar noi si noi lucruri despre mine, din mine! Aveam 17 ani cand m-am dus prima oara sa stau de vorba cu un terapeut. Habar n-aveam ce inseamna si ce presupune, pt mine era doar important ca aveam sa vorbesc despre lucruri care atunci ma depaseau (si pe prietenii mei de asemenea) si care ma apasau si pe care imi doream cu ardoare sa le descifrez...asa credeam eu ca voi fi fericita! M-am dus la M. doar de cateva ori..nu mai stiu acum de ce n-am continuat...apoi am ajuns pe la alti 3 (toate femei) dar cu care nu am reusit sa am o relatie stabila... cam de moda veche (pour les connaiseurs:) )..si poate ca nu eram inca pregatita...anyway ... in fond conteaza poate doar ca fapt in istorisire pt ca, abia o data cu Ioana am inceput o relatie terapeutica adevarata. A durat 5 ani si sunt profund recunoscatoare pt toate avatarurile acestei relatii si pentru calitatea umana si profesionala a terapeutei! A existat pe parcurs un al doilea terapeut, V. caruia ii sunt de asemenea extrem de recunoscatoare! Din aceleasi motive si totusi diferite:) Iar acum descopar savoarea si chinurile si beneficiile unei relatii terapeutice cu 3 (!) sedinte pe saptamana. Sa fie sau sa nu fie psihanaliza!? :)) Mais bien sure:)

Acestea fiind zise, eu nu inteleg prea bine de ce cineva, care nu este ok cu sine (si nici relatiile cu ceilalti, sa zicem) nu ar vrea sa faca terapie! De ce sa nu incerci sa capeti o alta perspectiva, daca actuala e atat de naspa!? Ce imagine de sine, ce imagine despre terapie ar putea avea cineva ca sa nu incerce macar pasul asta? Binenteles ca stiu multe motive, le cunosc sau le intuiesc dar in cele din urma, eu tot nu inteleg: de ce macar nu INCEARCA!!!!!!!??