Il vedeam pe baiat de la fereastra camerei mele cum incearca sa isi gaseasca echilibrul pe marginea exterioara a balconului. Imi parea ca e cu un etaj deasupra mea. Nu avea mai mult de 7-8 ani. Purta pijama si tinea intr-o mana un tub de suflat cornete, cum se purta in timpul copilariei mele. Eu aveam varsta de acum. Ma gandeam ca e periculos ce face dar nu am reactionat in nici un fel. Simteam in acelasi timp un fel de siguranta umbrita putin de o teama si completata de un alt sentiment: ca fiecare e pe cont propriu. Si totusi il stiam pe baiat si imi era drag de el. Ne desparteau cele 2 coloane ridicate de la pamant si pana la etajul 8. Cutii de carton asezate una peste alta, goale, ce pendulau in bataia vantului ne desparteau unul de celalalt. In fond asta vroia: sa isi gaseasca o pozitie potrivita din care sa impiedice (?), sa tinteasca cu cornete in coloanele de cutii. Sau poate in ceilalti baieti pe care doar ii auzeam?
Apoi m-am trezit ca sunt pe balconul din spate si incerc sa ii salvez pe amandoi de la a cadea peste balcon. Fetita de 3-4 anisori avea codite, o rochita cu bretele, pieptar si putin bufanta. Imi placea parul ei moale, castaniu si ii simteam puritatea si gingasia. O tineam de mijloc si ea il tinea pe baiat de mana. Acesta striga sa nu ii dea drumul si sa il traga inapoi. Legatura mainilor lor era puternica. M-a surprins cumva lucrul asta, m-as fi asteptat sa le alunece mainile cumva. Si totusi nu. Nu exista nicio tensiune, desi situatia ca atare parea una alarmanta. O tineam pe fetita de mijloc si la inceput imi parea ca nu-i pot ridica si ca alunec si eu inafara. Dar imediat imi dau seama ca, fara nici o greutate, o trasesem deja pe fetita in balcon si il apuc si pe baiat de mana si il trag inapoi.
M-am trezit cu un sentiment foarte placut, de cadura, liniste si bucurie ca sunt cu ei.
(14 spre 15 dec 2012, acasa la Elizabeth si Adam)
Apoi m-am trezit ca sunt pe balconul din spate si incerc sa ii salvez pe amandoi de la a cadea peste balcon. Fetita de 3-4 anisori avea codite, o rochita cu bretele, pieptar si putin bufanta. Imi placea parul ei moale, castaniu si ii simteam puritatea si gingasia. O tineam de mijloc si ea il tinea pe baiat de mana. Acesta striga sa nu ii dea drumul si sa il traga inapoi. Legatura mainilor lor era puternica. M-a surprins cumva lucrul asta, m-as fi asteptat sa le alunece mainile cumva. Si totusi nu. Nu exista nicio tensiune, desi situatia ca atare parea una alarmanta. O tineam pe fetita de mijloc si la inceput imi parea ca nu-i pot ridica si ca alunec si eu inafara. Dar imediat imi dau seama ca, fara nici o greutate, o trasesem deja pe fetita in balcon si il apuc si pe baiat de mana si il trag inapoi.
M-am trezit cu un sentiment foarte placut, de cadura, liniste si bucurie ca sunt cu ei.
(14 spre 15 dec 2012, acasa la Elizabeth si Adam)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu