Mi-am propus sa scriu dupa ce m-am intors de la tara (dar am uitat) despre tineri. Tineri frumosi si luminosi, inteligenti, care construiesc, care se dezvolta, invata si se lasa liberi sa creeze. Si mai ales se lasa liberi! Ii vad prin diferite comunitati, pe altii la TV, in ONG-uri, in diverse firme, cu unii sunt prietena. Si apoi ma intalnesc cu cei din tramvaie, cei pe care ii vad la TV (ce ciudat, se pare ca am inceput sa ma uit cam des la TV..sau poate ca nu e nevoie de mult timp ca sa ii vezi..) sau ii intalnesc..in familie. Din pacate.
Am o verisoara, studenta in anul 2 si am stat de vorba cu ea in cele 2 zile ca am fost la tara. De fiecare data aproape cand o intrebam "cum i s-a parut concertul/ cartea/ orasul..?", "cum e studentia?" raspunsul ei invariabil era "super". Pauza. "Asa, si? continuarea...??" Ma speria stereotipul dar si saracia vocabularului, lipsa exercitiului de gandire critica. Si ma frustra teribil. Ce sanse are cineva in ziua de azi sa isi imbunatateasca viata? Ce inteleg prin asta: sa se pozitioneze fata de intamplarile vietii intr-un mod matur si adult, intelept, care sa te faca fericit; sa castige suficienti bani, sa se deschida catre viata, sa o imbratiseze, sa-i accepte cu deschidere si curiozitate provocarile; sa riste calculat, sa aiba relatii sanatoase. Confund oare lucrurile? Fericirea nu are de-a face cu toate astea? Eu cred ca da. Si mai cred ca avem nevoie de cat mai multi tineri din prima categorie, ca societate, ca tara, la nivel mondial.
Citeam mai devreme un blog despre fericire in care era data o statistica din care reiesea ca 50% din fericire e determinata de factori genetici. WOW! We're screwed:) Toata munca noastra, tot efortul de a creste si vindeca nu conteaza decat in procent de 50%!?!
Eu cred in oamenii frumosi si deschisi, liberi si creativi! Stati cat mai aproape de ei, se ia! Si cred in efortul sustinut, intelept si plin iubire, de a ne construi fericirea - care e aici, in fiecare clipa - doar s-o vedem!
Screw stats, I choose to be happy!:)
Am o verisoara, studenta in anul 2 si am stat de vorba cu ea in cele 2 zile ca am fost la tara. De fiecare data aproape cand o intrebam "cum i s-a parut concertul/ cartea/ orasul..?", "cum e studentia?" raspunsul ei invariabil era "super". Pauza. "Asa, si? continuarea...??" Ma speria stereotipul dar si saracia vocabularului, lipsa exercitiului de gandire critica. Si ma frustra teribil. Ce sanse are cineva in ziua de azi sa isi imbunatateasca viata? Ce inteleg prin asta: sa se pozitioneze fata de intamplarile vietii intr-un mod matur si adult, intelept, care sa te faca fericit; sa castige suficienti bani, sa se deschida catre viata, sa o imbratiseze, sa-i accepte cu deschidere si curiozitate provocarile; sa riste calculat, sa aiba relatii sanatoase. Confund oare lucrurile? Fericirea nu are de-a face cu toate astea? Eu cred ca da. Si mai cred ca avem nevoie de cat mai multi tineri din prima categorie, ca societate, ca tara, la nivel mondial.
Citeam mai devreme un blog despre fericire in care era data o statistica din care reiesea ca 50% din fericire e determinata de factori genetici. WOW! We're screwed:) Toata munca noastra, tot efortul de a creste si vindeca nu conteaza decat in procent de 50%!?!
Eu cred in oamenii frumosi si deschisi, liberi si creativi! Stati cat mai aproape de ei, se ia! Si cred in efortul sustinut, intelept si plin iubire, de a ne construi fericirea - care e aici, in fiecare clipa - doar s-o vedem!
Screw stats, I choose to be happy!:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu