Despartirile dor, de cele mai multe ori. In acelasi timp, elibereaza si atunci imi produc un sentiment ciudat, oximoronic, de fericire dureroasa. Taie in mine perspectiva unui viitor impreuna cu celalalt si asta doare. Elibereaza in mine toate celelalte viitoruri potentiale si asta imi da aripi.
Sunt recunoscatoare pentru despartirea calma, vorbita la un ceai, in care ma las sa fiu, in care ma spun pe mine in mod autentic, atat cat ma stiu si ma constientizez acum; cand imi recunosc puterea prin afirmarea a cine sunt si ce imi doresc. Cand il simt pe celalalt prezent, cu putintele si neputintele sale, cu dorintele si visele lui.
Nepotriviri, nesincronicitati mult mai bine continute decat in trecut si pentru asta sunt recunoscatoare.
Calatoria continua! Mai sunt multe de invatat, umbre de luminat. Nesiguranta viitorului inca imi da fiori.
Multumesc! Teiubesc! Imi pare rau! Te rog sa ma ierti!
Sunt recunoscatoare pentru despartirea calma, vorbita la un ceai, in care ma las sa fiu, in care ma spun pe mine in mod autentic, atat cat ma stiu si ma constientizez acum; cand imi recunosc puterea prin afirmarea a cine sunt si ce imi doresc. Cand il simt pe celalalt prezent, cu putintele si neputintele sale, cu dorintele si visele lui.
Nepotriviri, nesincronicitati mult mai bine continute decat in trecut si pentru asta sunt recunoscatoare.
Calatoria continua! Mai sunt multe de invatat, umbre de luminat. Nesiguranta viitorului inca imi da fiori.
Multumesc! Teiubesc! Imi pare rau! Te rog sa ma ierti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu