9 luni

Am fost surprinsa sa constat ca am scris totusi pe blog in acest an. Au trecut 9 luni de atunci…..haha, funny, nu? Suficient timp de gestatie pentru urmatorul articol. Timp suficient pentru ...o pandemie.

Ascult Michelle Gurevich care spune...

“Good times don't carry over/ When comes tomorrow/ Keep wanting more/

Good times/ Gone with the sunrise/ When you get older/ When you're alone/ Don't carry on/

We met/ Before the sunset/ The finest night/ I've ever known/ But then/
When came the morning/ I looked around me/ No trace at all

No trace/ No sense of comfort/
Outside the window/ Life carried on/ Good times don't carry over/ When you get older…”

Viata care merge inainte. Prietenii care se transforma, Parinti si colegi care mor. Colegi care devin parinti. Amici care se despart. Masini de spalat care se strica si pasari care migreaza. Apa calda care se lasa asteptata si peisaje de poveste care te emotioneaza. Aplicatii care se blocheaza si conexiuni intrerupte. Rasarituri de soare luminoase si seri tarzii cu constelatii, astre si intentii. Librarii in care te pierzi si zambesti laaarg. Oameni noi. Si viata care continua sa bata filmul.

Un puternic sentiment de let go. Momentul ca a venit timpul sa se desfaca. S-a copt. Recunostinta pentru tot ce am primit, pentru ce a fost. Mai multa incredere in procesul vietii, mai putin control, mai multa acceptare a ceea ce este, asa cum este. Mai multa importanta acordata drumului decat destinatiei.

Se aseaza coaching, femei mature, reintalnirea cu corpul, intuitie, podcasturi…

Le vent nous portera.