Corpul meu, pamantul meu

 Am crezut mult timp ca sunt vizuala. Am descoperit prin 2014, cu surprindere, ca auditivul este un canal important si sensibil pentru mine. Si tarziu, mult mai tarziu, cand munca de recuperare mi-a permis, am realizat ca sunt profund kinestezica, ca descopar lumea simtind, ca o fac usor. Si poate pentru ca am facut-o atat de usor, si le-am luat pe multe asupra mea, mi-am blocat multi ani acest canal.

In ultimul timp descopar minunatia numita Corp. Cate senzatii, cate amintiri, cate informatii ne vin prin el si din el.Si in TRE si in Access bar corpul meu reactioneaza inexplicabil, fara sa anunte cand, si de ce intra in anumite pozitii, cat are de gand sa stea si ce rezolva cu asta. Evident ca asta a scris mintea:) Pentru ca el corpul, stie. Si pentru mine, e suficient. Si ii sunt recunoscatoare ca a rezistat pana in acest moment, ca m-a adus aici. Si nu, nu uit nici de minte caci evident ca si ea a contat si m-a ajutat.

So tell the girls that I am back in town imi incanta auzul Jay Jay Johanson si corpul meu se ridica de pe scaun si incepe sa se invarta prin casa...

Vreau sa aflu mai multe despre Somatic experience al lui Peter Levine si formarea din tara. Cum s-ar impaca oare cu coachingul? Si apropos de asta, doar fiind atenta la corp, am putut sa ii ofer un insight valoros unei cliente de coaching care a inceput sa se bucure de un nou obicei legat de corp. Atat de simplu! Magic:)

E un timp de let go. Si de a decide ce pun in loc - ceva mai bun, mai potrivit. E si un timp de crestere: la mine apare mai nou adolescenta. Vulnerabila, furioasa. Are nevoie sa fiu foarte atenta. Ce au nevoie adolescentii? Nici pe propriile picioare dar cu dorinta de independenta, nici total desprinsi dar cu dorinta de desprindere. Etapa tranzitorie in care ai nevoie (inca) si de sustinere si de (mai multa) libertate. Etapa de individualizare, de descoperire, de conturare.

Wish me luck! ;)