aniversare

astazi ar fi implinit 59 de ani.
de atatea ori in copilarie mi-a fost frica cumva de ziua asta pt ca "cel mai frumos cadou" era carnetul de note. iar carnetul meu de note nu reflecta iubirea mea fata de mama. mi se parea nedrept. de multi ani imi zicea ca nu ii place sa isi mai serbeze zilele de nastere. si nu intelegeam de ce. si nici azi nu inteleg: pt ca asa cum vad eu lucrurile, o aniversare e un motiv de celebrare a vietii, de recunostinta ca ti-a fost sa experimentezi viata, sa simti, sa gandesti, sa cunosti; un motiv sa te confrunti cu limite dar si cu marea ingaduinta si iubire a lui Dumnezeu. probabil ca pt ea era o noua apropiere de moarte...din pacate. cat de greu te poate lovi viata sa nu mai poti sa te ridici? cat de mare diferenta intre visele copilariei si adolescentei fata de ceea ce iti ofera viata la maturitate ca sa nu iti revii, sa ramai blocat in cele dintai..si cat de mare incapatanarea?
recitesc cifra: 59 si mi se pare atat de putin. anul asta ar fi iesit la pensie si poate ca am fi sarbatorit si acest lucru. am fi luat un tort, mi-ar fi spus din nou cand ii dadeam cadoul "dar de ce cheltuiesti banii pe mine, mama!?"...dar asa era mama. pe ea am avut-o si nu alta. si a fost cea mai buna mama pentru mine!
si cum nici eu nu sunt mai putin incapatanata, ii spun: la multi ani, mama! si am credinta ca de acolo de unde esti, lucrurile se vad altfel acum in privinta zilelor de nastere! cu drag, A