In religia musulmana exista 2 curente: Shia si Sunni (cred ca in romaneste se spune shiati si suniti). In una dintre ele (scuze ca nu mai stiu in care) se practica mariajul de proba. Adica: un el si o ea cad de acord sa stea impreuna, sa faca sau nu sex, o perioada de vreme: 1 luna, 2, 3 sau mai mult. Perioada se poate prelungi de comun acord si cei doi pot schimba conditiile (de exemplu daca convenisera sa nu faca sex, pot cadea de acord sa faca, si invers). E suficient sa existe un martor, nu trebuie sa mearga la primarie sau alta institutie care sa le recunoasca mariajul. Abia la finele acestei perioade, pe care si-o definesc impreuna, decid daca se casatoresc for good or not. Fiecare dintre ei are dreptul sa iasa din mariaj. Daca majoritatea celor care practica acest tip de mariaj raman impreuna ulterior sau nu, persoana care imi povestea nu a stiut sa-mi spuna.
La noi concubinajul nu e inca privit cu ochi prea buni. La ei face parte din religie. Ce ti-e si cu valorile astea umane... Cate din ele nu sunt in fond artificiale, adica nu sunt profund umane.
``Cuplu, cred eu, ca este o inventie destul de tanara, aprox 30 de ani. Cuplul definit ca libertate individuala de a forma, de a construi impreuna cu celalalt o unitate. Inainte oamenii statea impreuna mai mult din motive mult mai apropiate de nevoia de supravietuire.`` Si am inceput sa ma gandesc ca ar putea avea dreptate. Ca in fond, societatea actuala si reglemetarile legislative permit oricui, femeie sau barbat, sa fie singur si sa aiba un job, sa creasca copii... Si atunci exista o libertate mult mai mare de alegere. Iar intrebarea care mi se naste in minte este: este in fond cuplul o dorinta sau o nevoie? Este fiinta umana facuta si in fond capabila sa traiasca in cuplu? Daca admit cu titlu de adevar adevarul biblic, raspunsul e pozitiv. Alexiada si constelatiile raspund similar cu diferenta poate (asa cum o inteleg eu) ca e nevoie de mai multe vieti cateodata pentru a ajunge acolo sau oricum cuplul e o experienta, o lectie si pana la a fi in cuplul final avem de invatat.
Cum simt eu? Hmm:) Nu stiu, e cel mai sincer raspuns. Pentru ca nu mai stiu cat din ce simt si cat cred e ceea ce am vazut, am descoperit, si am inteles ca am nevoie dar din alte cauze... Cine sunt eu si ce cred cu adevarat fara sa fie influentat de societate, prieteni, cultura, educatie...?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu