Viata evolueaza in jurul muncii, mai precis in jurul locului
de munca. Fundatia pare ca inghite tot ce vine in preajma sa: oameni, bani,
energie de orice fel. Unii scapa. Sunt eu printre ei?
Saptamana de lucru are 6 zile, prin lege. Dar multi
angajatori se aliniaza cumva la practica zilelor noastre si considera saptamana
de lucru de 5zile. La noi e o zona gri: e considerate de 6 zile si daca
estichemat la serviciu trebuie sa aplici pentru concediu. Si mai nou, esti
platit o suma modica (ma refer la profii care vor veni 10 sambete la rand in
cadrul unui proiect) , compensatie pentru investitia de timp si energie. Dar
oare asta vor oamenii?
Il numesc abuz. In forme evidente sau foarte subtile.
Cuvinte care exprima o judecata, de multe ori incorecta si fara a a vea de-a
face cu realitatea, tonul vehement, cuvinte “scuipate”, incarcate cu multa
emotii negative care explodeaza in corpul, inima si mintea interlocutorului, sau
cuvinte care incearca sa iti castige entuziasmul si aderenta la idée cand, in
fond, ceea ce ti se propune este sa renunti la viata ta personala,sa te vinzi
pe prea putin, sa renunti sa dormi sufficient sau sa petreci timp cu familia,
cu prietenii, cu tine, asa cum alege fiecare…
Ce atitudine iei in fata acestui abuz? Poate functiona sa
explici punctul tau de vedere sperand ca cei care abuzeaza vor intelege, ca
poate nu “vad” impactul comportamentului lor asupra celorlalti? E pueril sa
faci asta?:) Incerci sa ii “trezesti” pe cei abuzati? In teorie pare simplu. In
practica, cand abuzatorii sunt fondatorii unei organizatii si in timp au
castigat reputatie, bani, putere si sunt siguri de dreptatea muncii lor (care
intr-adevar e onorabila) cum explici diferentiat lucrurile?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu