In timp ce in Romania au inceput protestele in strada impotriva Rosia Montana, si in timp ce in Malaezia guvernul a inceput represiunile impotriva celor aflati ilegal aici (adica autoritatile aleg la intamplare straini pe care ii iau la interogatoriu), o criza de mai mici (!?) dimensiuni se desfasoara intr-o fundatie.
Dupa ce N. a plecat in lacrimi azi dimineata, sambata J. s-a reintors in Sarawak cu gand de a nu reveni, eu m-am hotarat sa plec, am aflat azi ca si R. se pregateste pentru acelasi lucru: sa aleaga un nou drum. Lidership tranzactional sau transformativ? ... Care sunt limitele? ... Pana cand accepti compromisul? ... Cat din ce e bun mai conteaza cand raul este atat de ostentativ?...
Am inceput azi seria mea de mesaje. Mi-am propus sa scriu in fiecare zi un mesaj de multumire pentru colegi. Un mod de a ma exprima, de a spune voalat ce cred, ce simt si ce cred ca e sanatos sa facem, sa ne comportam unii cu ceilati; un mod de a gandi si de a simti. Am listat poze si le-am pus pe geamul ce separa biroul de hol. Apoi voi scrie mesaje pe care oamenii sa le poate lua cu ei, am rugat-o pe D. sa deseneze chipurile celor din echipa si intentionez sa le pun in semne de carte, felicitari sau alte forme de care ma voi simti inspirata.
Atunci cand te bati cu raul in felul lui, poate ca in fapt doar ii dai putere. Cand il accepti, onorezi si te concentrezi pe ce poti construi tu, ceva se schimba si tu ramai intreg; sau sunt sanse mai mari sa iti pastrezi mare parte din energie... am inceput sa ma deschid inspre oameni, sa vorbesc cu ei..and it feels so fucking good:)
Dupa ce N. a plecat in lacrimi azi dimineata, sambata J. s-a reintors in Sarawak cu gand de a nu reveni, eu m-am hotarat sa plec, am aflat azi ca si R. se pregateste pentru acelasi lucru: sa aleaga un nou drum. Lidership tranzactional sau transformativ? ... Care sunt limitele? ... Pana cand accepti compromisul? ... Cat din ce e bun mai conteaza cand raul este atat de ostentativ?...
Am inceput azi seria mea de mesaje. Mi-am propus sa scriu in fiecare zi un mesaj de multumire pentru colegi. Un mod de a ma exprima, de a spune voalat ce cred, ce simt si ce cred ca e sanatos sa facem, sa ne comportam unii cu ceilati; un mod de a gandi si de a simti. Am listat poze si le-am pus pe geamul ce separa biroul de hol. Apoi voi scrie mesaje pe care oamenii sa le poate lua cu ei, am rugat-o pe D. sa deseneze chipurile celor din echipa si intentionez sa le pun in semne de carte, felicitari sau alte forme de care ma voi simti inspirata.
Atunci cand te bati cu raul in felul lui, poate ca in fapt doar ii dai putere. Cand il accepti, onorezi si te concentrezi pe ce poti construi tu, ceva se schimba si tu ramai intreg; sau sunt sanse mai mari sa iti pastrezi mare parte din energie... am inceput sa ma deschid inspre oameni, sa vorbesc cu ei..and it feels so fucking good:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu