Seafood dinner

Eram in a doua saptamana in Malaezia cand am mancat pentru prima oara crabi. Butter crabs. Imi lingeam degetele cu disperare nu care cumva sa-mi scape vreun drop din sos!:) Am mancat, la fel ca si in seara asta, pana la refuz..si ma uitam cu neputinta la niste resturi din platou care nu mai incapeau in nici unul din stomacurile celor prezenti... Si de fiecare data cand am spus "hai la seafood dinner" am fost la "crab dinner" - spre mare mea fericire!:) Intre acea prima cina si cea din seara asta, de "la revedere" si tot cu butter crabs, incape o lume intreaga! ....imi iubesc colegii (nu pe toti, lah, dar mult mai multi decat in oricare alt loc de munca anterior) asa cum mi-am dorit dar nu am crezut ca voi  simti vreodata.... e un gen de iubire care nu mai are nevoie de nimic altceva, nu cere nimic, se intampla, exista si atat, pentru care poti doarsa spui simplu "multumesc" si sa o lasi sa te inunde. Si atat.
Recunostinta!