Il urmaream pe Ed Yong (aflat de la CL din Draft four) si admiram prezenta lui. M-am gandit apoi cum e sa "achieve every accolade that I could have ever dreamed of" si (in ciuda sentimentului de oboseala) sa incepi sa faci altceva cu viata ta, fata de sentimentul care ma bantuie ca nu am reusit sa ajung acolo unde mi-am dorit desi am incercat (si inca incerc) in foarte multe feluri, pentru foarte mult timp. It still brokes you dar cred ca intr-un mod foarte diferit. Ce resorturi (interioare si exterioare) te propulseaza acolo unde vrei sa ajungi? Ca de multe ori, cred ca raspunsul nu este unul simplu ci implica multe variabile, altfel ar fi reductionist.
Ma simt in acel moment al vietii in care simt si vreau sa fac altceva cu viata mea. Nu ma mai simt aliniata cu a tine traininguri si a oferi posibile solutii. Dar mi-as dori sa pot folosi experienta acumulata, profesionala si personala, pentru a contribui. Nu cred ca as putea sa incep "de jos" si nici nu cred ca ar fi posibil pentru ca amprenta personala tot s-ar vedea. Chiar si ca "tanar" antropolog tot as articula unele puncte de vedere cu multa mai multa incredere si tenacitate decat as fi facut-o acum 20 de ani. (vezi episodul de ieri, 3 contra 1, in care eu eram 1 si ele erau 3, in bucatarie, intr-o conversatie despre perceputa impunere cu forta a minoritatilor si acordarea unor privilegii, cu accent pe expunerea copiilor la desene si filme in care apar gay si lesbiene). Nu imi mai gasesc locul si inca nu simt ca mi-am gasit un trib. Nu simt ca apartin si ma intreb daca nu cumva (asa cum citesc prin The Pattern si nu numai) ca drumul meu e altfel, cu accente diferite de la mainstream.
Reflectii intr-o duminica dimineata, spre pranz, in care soarele nu isi arata fata, in care lumea clocoteste in variate moduri care ma depasesc, ma obosesc. "Poti face ceva cu toate informatiile pe care le vezi in social media? So why bother going thourgh them?" mi s-a parut un punct de vedere valid al unei vedete vazute ieri.
Recunoscatoare ca moartea I si vointa noastr ne-au adus impreuna pe R, F si pe mine. Ca desi exista atata moarte in jur, exista si atata viata si rolul meu, desi neclar inca, exista. Recunoscatoare pentru tot ce este, pentru experienta si calatoria asta in care poate am de facut lucruri mai putin spectaculoase si vizibile dar, to a larger scale, picatura care sunt se alatura altora picaturi si formeaza un ocean.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu