M-am reintalnit cu mama si bunica materna, sau cu instantele din mintea si sufletul meu mai bine zis.
Cu bunica, mamaie, m-am reconectat intr-o dimineata, inainte de zori caci ma trezisem pe la 3 si nu mai puteam adormi. Usor, usor am intrat in conectarea cu corpul, m-am tinut in brate, am vorbit cu mine cea mica si am simtit iubirea bunicii care imi spunea ca va fi mereu cu mine. O stare incredibila de iubire, de continere. Au venit dintr-odata inspre mine toate imaginele intalnite in icoanele de la Darvari si Sf Vineri Herasca: Maica Domnului si Sf Parascheva. "Nu esti singura", "Esti iubita", "Ai un loc al tau, apartii".
O diferenta ca de la cer la pamant intre acea stare si cea in care mintea o ia razna - stiu, in felul ei ma protejeaza, cauta solutii dar Doamne, este atat de obositoare...iar eu, iata, o judec iar.
Apoi am lucrat cu Corina, in cabinetul chic din Cotroceni care imi place asa mult:) Din nou, chiar si pentru mine, surprinzator cat de repede am intrat in roluri: tata - no surprises there (si s-a simtit foarte bine sa vada fatza asta o alta persoana, nu doar sa o stiu eu). Mama insa... parca eram eu, ca eu sunt ea, ma comport ca si cand as fi ea doar ca ea a fost ea si eu sunt eu. "Fugi tu pentru mama, nu?" m-a intrebat Corina la final...
Mama a fost o femeie cu multe straturi: de-a lungul vremii am lucrat cu aceste fatete grefate in mine. A fost pentru mine oara insa (cred) cand am simtit si articulat, in amintirea de la 2 ani, durerea de a nu putea iesi din relatia cu tata, "sfarseala/inghetul", "alergia" la mine, copilul in care il vedea pe tata, si am constientizat ca familia ei a fost intr-un fel agresiva pt ca, data fiind situatia in care mama se afla, ea nu a simtit ca se poate intoarce la ai ei, divortand de tata.
"TU ai fost partea sanatoasa a familiei" a spus Cori, "furia si fuga sunt cele mai sanatoase comportamente in astfel de situatii, inghetul e cea mai paguboasa". In procesarea amintirii, am batut la usile vecinilor, i-am adus in casa si avand adulti in jur, m-am linistit; tanti Doina m-a luat in brate - feminitate cu resurse.
"I am the savage daughter of my mother" mi-a venit sa cat in ace dimineata - vin dintr-o linie de femei marete, miraculoase, extraordinare, care au trait cum au stiut si putut ele mai bine, care au dat viata mai departe astfel incat ea a ajuns la mine, de care sunt mandra, carora le sunt recunoscatoare si pe care le rog sa ma priveasca cu ochi buni daca eu voi fi fericita si voi face alegerile mele chiar daca diferite de ale lor. Si simt ca ele inteleg asta. Conectandu-ma la aceasta energie a lor si privindu-le in aceasta lumina, iubesc sa fiu femeie!
Imi pare rau. Te rog sa ma ierti. Multumesc. Te iubesc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu