Si apoi sunt acele zile in care totul pare miraculos: povestile despre prof Iorga care mi-au facut pielea gaina si mi-au dat lacrimile, asfintitul de la crama si usa, ca spatiu liminal, in mijlocul pajistii, gustul fripturii, incurajarile si cuvintele atat de calde ale lui Madi si sustinerea si adevarurile rostite de Cori, predica parintelui Arsenie, senzatia de libertate-eliberare in corp cand am stat eucu mine, voia pe care mi-am dat-o sa iau ziua usor, dupa cum simtea corpul meu. Le-am simtit pe toate profund, le-am trait pe un spectru larg de emotii (si mai mult de alea bune:) si senzatii puternice. Si a fost bine. si frumos, si bland, si bun.
Intelegerea, ca reprezentare vizuala si traire interioara, ca suntem cu totii, parintii mei si ei, tata in special, mai mici decat Dumnezeu, ca Maica si Domnul ne cuprind pe toti si eu pot sta sub ocrotirea lor si a ingerului meu pazitor.
Interviul luat - un nou capitol profesional. De reflectat putin la identitatea mea profesionala - cine am fost, cine am devenit sau sunt pe cale sa devin, cine vreau sa devin.
Am fost copil desi nu am fost lasata sa fiu copil - parentificare din partea celor 3, roluri insusite pentru a-i face fericiti. Gata, de ajuns. Imi dau voie sa fiu copil si in acelasi timp sa fiu blanda si continatoare, si sa fiu eu, imperfecta si libera.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu