uncle TED hits again:)

http://emigal.com/2010/01/14/how-to-live-100-years/
tare mi-ar placea sa ajung la TED, sa ii vad pe viu pe toti oamenii astia...si poate o sa incepem sa ne asemanam, mai stii:) cred ca e contagios, intr-adevar - si cred asta cand ma uit la prietenii mei:)

Un film cu sens

Agora. Un film, o poveste, niste personaje... Doar atat? Am vazut filmul la cinema, intr-o sala cu putini spectatori si deci lipsita (din fericire) de freamatul floricelelor si bizaitul telefoanelor mobile. Am intrat in poveste inca de la inceput, m-a prins cred din cauza personajului principal, Hypathia. O femeie, profesor de filosofie la biblioteca din Alexandria, care cauta de-a lungul intregului film, isi pune intrebari, dar mai presus de toate isi mentine verticalitatea. O pagana condamnata la moarte de crestinii care o proclama vrajitoare. Pana la sfarsitul filmului toate intrebarile despre adevar, corectitudine, locul femeii in lume, crestinism, biserica mi-au invadat sufletul si mintea. Pe ecran se derula coloana cu nume de regizori, figuranti, actori etc si pe fata mea se prelingeau lacrimi.... Si ma simteam vie, atat de vie! Si filmul nu mai era "un" film, personajele nu mai erau doar "niste" personaje.... Si ma gandeam: cand "un/una", "niste", devin "acel/acea", "the" - cele care fac diferenta, cele care conteaza, care "fac sens", dau sens, transforma, ne transforma, lasa urme, sunt lucruri serioase care fac o diferenta in viata noastra? Cand se transforma superficialul, jocul in viata serioasa, cu sens?
A avut un impact asa puternic asupra mea pentru ca povestea "s-a prins" de cautarile mele interioare, de asumarea de responsabilitati, luarea deciziilor, drumul pe care merg, locul meu Aici. Si mi-a placut sentimentul de bogatie sufleteasca, de libertate de a fi pe care mi l-a permis. In fond a functionat ca o agora in care mi-am dat frau liber sentimentelor

norocul meu

sunt o norocoasa din multe puncte de vedere. si chiar daca ma repet: sunt norocoasa datorita prietenilor mei!
am fost de curand la un demo. la unul dintre ice-break-ere trainerul ne-a rugat sa le spunem colegilor de echipa, intr-un minut, apoi in 30 secunde catre tot grupul, cu ce ne mandrim. intrebarea asta mi-a ramas in cap si dupa ce s-au cernut "mandreturile" mele au ramas: mama si prietenii mei.
azi mi-a tare dor de Mama si de prietenii mei. si sunt norocoasa pentru ca pe ei ii pot suna, le pot scrie, ii aud si mai ales ii pot imbratisa

www.ted.com

e o resursa (inepuizabila?) de inspiratie.... azi l-am urmarit pe jamie oliver cu a sa dorinta:
"I wish for your help to create a strong, sustainable movement to educate every child about food, inspire families to cook again and empower people everywhere to fight obesity."

http://www.ted.com/talks/jamie_oliver.html

ce mai scriu oamenii pe bloguri

am descoperit blogul unui domn pe care am avut placerea sa-l cunosc - a se intelege ca drumurile noastre s-au intersectat de cateva ori la diverse workshop-uri/ seminarii/ acreditari... http://horea.coach.ro/ din care mi-a placut mult un post mai vechi "Inteligenţa emoţională poate fi cultivată la orice vîrstă ! - Remix yourself oftenly !". perspectiva "administratorului" vs "proprietarului" nu e noua pt mine decat dpdv al conceptelor folosite. dar mi-a placut cum a "brodat" horea pe marginea lor.

pe drum

m-am apucat de acupunctura. adica il las pe un domn in varsta si haios sa infiga ace in mine:). e ok. aseara tratamentul mi-a dat o senzatie de usurare, eliberare care m-a ajutat sa fiu mai prezenta, mai conectata la mine. e ca si cand cobor din mintea mea, din capul meu printre lucrurile ce ma inconjoara. si zidul ce parca exista mai devreme o secunda intre noi, disparuse. ma intreb si eu aceleasi lucruri ca miliarde de alti oameni inaintea mea: ce e iluzie in viata mea si ce nu? ce e vis si ce e realitate? cat din toata incarcatura emotionala a unei zile merita osteneala? ma tot gandesc la acel moment cand voi avea atata pace si impacare in mine incat rautatea lumii nu va mai rezona cu mine ci o voi privi ca un ajutor ce ma invata sa cresc; cand imi va fi foarte clar ce zideste si ce nu; cand voi fi libera de atasamente... intre timp (si pentru a ma reintoarce acolo) merg la Alexiada, la yoga, citesc Luule Viilma samd

stare

mi-e dor de Mama...

despre Parintele Porfirie

Cuviosul Parinte credea ca cel mai insemnat sprijin si ajutor pe care il poti da cuiva este urmatorul: sa stai sa il asculti, cand vrea sa iti vorbeasca despre nevoile si problemele sale, cand vrea sa-si spuna pasul, cand vrea sa-i fii alaturi ca sa nu simta singuratatea cumplita si respingerea sociala, care impovareaza sufletul omului.

sursa: http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/batranul-porfirie-parinte-duhovnicesc-pedagog/iv-batranul-porfirie-parinte-duhovnicesc-si-pedagog-79461.html

vremea in week-end

ii sunt recunoscatoare lui Dumnezeu pentru week-end-ul ce tocmai a trecut. am facut greseli si am inteles, am primit si am dat, am fost invatata si incercata, am cazut si m-am ridicat, am fost ajutata sa invat si sa inteleg, sa simt, sa cresc, sa ma vindec. azi m-am trezit fara ceas, in jur de 5 jumate, odihnita (lucru rar), cu chef, mintea limpede. am avut timp si pentru micul dejun!
O. si Luule Viilma imi reamintesc cat de important este trupul meu si cat de recunoacatoare am nevoie sa ii fiu. Imi place sa vorbesc cu corpul meu si simt foarte puternic raspunsul lui (durerile imi trec sau mi se diminueaza) de fiecare data cand ii cer iertare. Pentru ca ani de zile i-am pus in carca lucruri care nu erau ale lui/mele, fara sa tin cont de strigatele lui, ii multumesc si ii sunt profund recunoscatoare ca inca e in viata si intreg. Si acum, in ceasul al 12-lea, ii dau atentie si il rog sa ma astepte sa ma vindec in ritmul meu iar el sa ramana intreg si sanatos. Am simtit ca picioarele imi sunt facute sa mearga si le-am scos la plimbare prin nameti de zapada; s-au bucurat ca in copilarie si ma bucuram si eu pe masura ce redescopeream in mine fascinatia iernii!
mi-a facut bine sa ma retrag in micul meu barlog, sa stau cu mine si gandurile mele (Dea, stiu bine senzatia de agitatie! am trait-o de atatea ori. cu cat m-am asezat mai repede la taifas cu mine insami cu atat mi-a fost mai bine! try it;) )
un calorifer cald:), o carte de L. V., lumanari si lapte cald, ceai sau un pahar de vin, dupa caz:), plimbarea prin zapada si conversatiile cu prieteni buni si inimosi au facut din week-end-ul meu o binecuvantare!

Desertaciunea desertaciunilor

azi au venit la mine cateva scrieri foarte frumoase. am ales sa le impartasesc cu altii. si sa le salvez in loc mai accesibil chiar si pentru mine (nu uitate prin calculatorul meu, prin fisiere)..

“Fie de-a cunoaşte toată Biblia pe de rost, precum şi toate pildele înţelepţilor, la ce-ţi foloseşte de n-ai dragostea lui Dumnezeu şi Harul Lui. Toate sunt deşertăciuni, afară de a iubi pe Dumnezeu şi de a sluji numai Lui. Înţelepciunea de mai sus este să năzuieşti la Împărăţia Cerurilor, dispreţuind lumea. Deşertăciunea este aşadar, a umbla după bogăţiile cele pieritoare şi a nădăjdui în ele; deşertăciune este a nădăjdui la slavă şi a te ridica la locuri de frunte; deşertăciune este a merge după dorinţele trupului - şi-a pofti acele lucruri care, într-o zi, pedeapsă grea îţi vor aduce; deşertăciune este a dori o viaţă lungă - şi a nu te gândi ca să trăieşti cum se cuvine; deşertăciune este a cugeta numai la viaţa de acum, fără să cugeţi la ceea ce va veni după ea; deşertăciune este a te lipi la ceea ce atât de repede trece, - şi a nu te grăbi către bucuria, cea care sfârşit nu are. Fie de-aş avea toată ştiinţa lumii, dacă n-am dragoste la ce-mi foloseşte aceasta în faţa lui Dumnezeu care mă va judeca după fapte.”



Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, Deva 2006

Zambeste! Viata e frumoasa!

Cateva randuri de Octavian Paler

"Am invatat ca poti continua inca mult timp Dupa ce ai spus ca nu mai poti

Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat Dar nu am dreptul sa fiu si rau

Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta

Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti

Am invatat ca indiferent cat de mult suferi, Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.

Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii

Am invatat ca indiferent de consecinte

Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata

Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.

Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti

Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit. "

cu ultimele 2 paragrafe rezonez acum in mod special...

momente noi

mi-e drag sa scriu pe blog. si m-am tot gandit sa revin dar nu am mai gasit acele momente intense pe care sa vreau a le impartasi. dar in weekend-ul asta, au reaparut.
sub forma unei impacari cu o veche amintire, cu mama si tata si eu copil. e atat de ciudat si totusi atat de natural cum vin impacarile astea. atunci cand nu te astepti, ca cel mai pretios lucru al vietii, iti umplu tot trupul si sufletul de o liniste care nu cere nimic, nu vrea nimic la schimb, fara sa-i lipseasca nimic si fara sa aiba nimic in plus, pur si simplu perfecta. si parca ma astepta, ea, impacarea, era din totdeauna acolo, doar ma astepta pe mine sa vad, sa inteleg, sa cresc. era foarte de dimineata, afara era alb si in casa cald. si m-am lasat din nou sa simt, mi-am lasat corpul sa isi faca miscarile pe care stia sa le faca, fara sa mai gandesc, sa ma mai intreb daca e bine sau corect... mare dreptate a avut Dea: m-am simtit atat de bine la sfarsitul anului trecut pentru ca socul mi-a oprit mintea sa mai construiasca tipare si atunci am vietuit pur si simplu; am fost conectata la Univers, la Spirit, la intelepciune..
apoi au fost intalnirile cu I. in care am vorbit cu copilul din mine...
si intalnirea cu Alexiada si lucrul pe deblocarea chakrelor...
si seara cu O si St la pizza si ceai...
si pranzul si seara cu D...
Multumesc!

În ziua în care m-am iubit cu adevărat ...

(un mail primit. thx, O!)

de Charles Chaplin

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înţeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit.

Şi atunci, am putut să mă liniştesc.
Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte …Stimă de sine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniştea şi suferinţa mea emoţională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele.
Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte…Autenticitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viaţă diferită şi am început să înţeleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie la dezvoltarea mea personală.
Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte…Maturitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greşeală să forţez o situaţie sau o persoană, cu singurul scop de a obţine ceea ce doresc, ştiind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiţi şi că nu este momentul...
Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte…Respect

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic...
Persoane, situaţii, tot ceea ce îmi consumă energia.
La început, raţiunea mea numea asta egoism.
Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte…Amor propriu.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber şi am renunţat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place şi în ritmul meu.
Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte…Simplitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înşelat.
Astăzi, am descoperit.. . Modestia.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor.
Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viaţă.
Astăzi, trăiesc clipa fiecărei zile.
Şi aceasta se numeşte…Plenitudine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înţeles că raţiunea mă poate înşela şi dezamăgi.
Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte preţios.
Şi toate acestea înseamnă... SĂ ŞTII SĂ TRĂIEŞTI CU ADEVĂRAT!

“Nu trebuie să ne temem de confruntări...
...Din haos se nasc stelele.”