Orgasm la cumparaturi

Pe bune, cred ca am avut unul: de cum am intrat in sala imensa plina de carti si am inceput sa le simt, sa le rasfoiesc, sa le iau la mana (ma iertati ca limbajul nu e de departe de unul pornografic). Unde mai pui ca preturile erau reduse cu pana la 95%!!!!! Am inceput sa ma "infrupt" mai intai cu cele de business, apoi am trecut la dezvoltare personala, fiction, SF, casa si gradina, arhitectura, bricolaj, din nou putin pe la business, copii, best seller-uri. Ma mai opream din cand in cand si reevaluam ce alesesem, mai renuntam la unele, apoi alegeam altele si altele si repetam din nou procesul. Erau oameni care purtau cutii in brate, unele pline, altele pline pe jumatate sau nici atat. Eu venisem pregatita cu sacosa de acasa si nu parcusesem nici jumate din expozitie ca era deja plina si ma durea umarul de cat de grea era! Un prieten imi spunea mai devreme pe fb ca ii parea ca lumea se uita ciudat la el pentru  ca alesese multe carti: eu ma uitam la cei care plecau cu 2-3!! Hei, oameni buni, se dau carti reduse cu 95%!!!! Alo, aude careva!! Ok, nu toate sunt best selle-uri sau scrise de nume sonore dar daca scotoceai bine gaseai unele foarte misto. Si cred ca si cele care nu-mi erau cunoscute meritau incercate dar am incercat sa nu sar calul... prea mult! Unde mai pui ca m-am scos cu cadourile de Craciun;). Ah, dar n-am spus numarul magic: 19! 19 carti cumparate "dintr-o lovitura". First time ever cand mi-am luat atatea carti dintr-un foc! Happy, happy, joy joy:):)
La plecare am savurat un caffe latte (chiar f bun) si m-am uitat cu admiratie inca o  data printre cartile cumparate! (Si acum cand scriu imi tresalta inima de  bucurie!! Oare mai au si altii senzatii d'astea!?..)) Am zambit tot drumul pana acasa, imi straluceau ochisorii si imi pasa mai mult de sacosa cu carti decat cea in care aveam portofelul, si altele..
Si mai apoi, in timp ce vorbeam cu Ghi la telefon si ii povesteam despre aventura mea culturala mi-am dat seama: ma simt mai linistita si mai acasa acum in camera mea pt ca ..am carti!
Doamne, imi vine sa ma mai duc si saptamana viitoare!! Sau poate doar ar trebui sa fac sex in loc de....;)

Ce-mi spui despre iubire?

Iubire gingasa, iubire amara, iubire prea plina, iubire prea goala, iubire calma, iubire patimasa, iubirea mea, iubirea ta, iubirile noastre, iubirea pentru mine, iubirea fata de tine, iubirea lui, iubirea celuilalt, visul meu despre iubire, iubirea din visul lui, iubire neimplinita, iubire frustranta, frustrari din iubire, iubire regasita, iubire uitata, iubire ascunsa, iubire nestiuta, iubire prea explicita, iubire alarmanta, iubire nedorita, iubire comunicata si iubire transmisa, iubire traita si iubire furata, iubire oprita si iubire controlata, iubire indoielnica si iubire nerostita, iubire fatarnica si iubire calculata, iubire impreuna si iubire separata, iubire scrisa si iubire facuta.... sa ne iubim, sa nu ne iubim, sa ne facem ca iubim.... iar si iar totul incepe frumos, apoi se clatina, ea se supara, el reactioneaza, cine se indeparteaza de fapt, iubire neimplinita, iubire dureroasa, iubire care lasa urme si care dezleaga. sau leaga? sau dezleaga? sau ... punct si de la capat. life goes on, and it's too short not to love, let's enjoy it!

Feminin - Masculin

Il vedeam pe baiat de la fereastra camerei mele cum incearca sa isi gaseasca echilibrul pe marginea exterioara a balconului. Imi parea ca e cu un etaj deasupra mea. Nu avea mai mult de 7-8 ani. Purta pijama si tinea intr-o mana un tub de suflat cornete, cum se purta in timpul copilariei mele. Eu aveam varsta de acum. Ma gandeam ca e periculos ce face dar nu am reactionat in nici un fel. Simteam in acelasi timp un fel de siguranta umbrita putin de o teama si completata de un alt sentiment: ca fiecare e pe cont propriu. Si totusi il stiam pe baiat si imi era drag de el. Ne desparteau cele 2 coloane ridicate de la pamant si pana la etajul 8. Cutii de carton asezate una peste alta, goale, ce pendulau in bataia vantului ne desparteau unul de celalalt. In fond asta vroia: sa isi gaseasca o pozitie potrivita din care sa impiedice (?), sa tinteasca cu cornete in coloanele de cutii. Sau poate in ceilalti baieti pe care doar ii auzeam?
Apoi m-am trezit ca sunt pe balconul din spate si incerc sa ii salvez pe amandoi de la a cadea peste balcon. Fetita de 3-4 anisori avea codite, o rochita cu bretele, pieptar si putin bufanta. Imi placea parul ei moale, castaniu si ii simteam puritatea si gingasia. O tineam de mijloc si ea il tinea pe baiat de mana. Acesta striga sa nu ii dea drumul si sa il traga inapoi. Legatura mainilor lor era puternica. M-a surprins cumva lucrul asta, m-as fi asteptat sa le alunece mainile cumva. Si totusi nu. Nu exista nicio tensiune, desi situatia ca atare parea una alarmanta. O tineam pe fetita de mijloc si la inceput imi parea ca nu-i pot ridica  si ca alunec si eu inafara. Dar imediat imi dau seama ca, fara nici o greutate, o trasesem deja pe fetita in balcon si il apuc si pe baiat de mana si il trag inapoi.
M-am trezit cu un sentiment foarte placut, de cadura, liniste si bucurie ca sunt cu ei.

(14 spre 15 dec 2012, acasa la Elizabeth si Adam)

Zen

Căutătorii pământului s-au împărţit cândva pe două mari căi. Cei de la Răsărit au luat calea lăuntrică, au coborât în interior şi s-au dedicat atât de mult spiritului, încât au uitat de lume – şi-au hrănit bogăţia interioară dar trupurile lor trăiesc acum în cea mai mare mizerie cu putinţă de imaginat. Cei de la Apus, pe de altă parte, au pornit să cutreiere şi să ia stăpânire tot ce au găsit în exeterior – s-au umplut de lucruri dar, uitând cine sunt, nu a mai rămas nimeni să se bucure de toate acestea. Sufletul umanităţii este divizat. Nu e de mirare că nicăieri, oricine am fi, orice am face, nu reuşim să ne găsim liniştea.

Acestea sunt timpurile Marii Reuniri. E vremea să încetăm să ne mai torturăm, să mai amputăm cu cruzime părţi din noi, e timpul să devenim fiinţe complete. Să ne centrăm în esenţa noastră divină şi să o lăsăm să coboare în această lume, să o penetreze şi să o lumineze. Noi suntem creatorii acestei lumi. Tot ceea ce este ne reflectă pe noi. E timpul să încetăm să ne mai luptăm. Nu e nimic de câştigat, nimic de cucerit, nimic de dobândit. Să trăim în lume fără a-i aparţine, fără a ne agăţa de ea. Să curgem odată cu viaţa – acesta este înţelepciunea zenului. Zenul nu este doar despre a face, cum nu este nici doar despre a fi. Este despre a face fiind. Prezenţă şi abandon în faţa imensităţii vieţii – asta este zenul.

Happy,happy, joy, joy

Am citit un interviu al lui Phil Libbin, CEO Evernote, in care vorbeste si despre politica de personal din companie: libertate, responsabilizare, tratarea angajatilor ca adulti, libertate in loc de control, recompense, tratarea clientului intern si extern ca partener, rabdare in a construi, in a obtine castiguri...Foarte tare!
Am vazut un film, "Weekend", despre o relatie intre 2 barbati gay: multa candoare, mi-a placut mult pt ca totul a fost simplu prezentat dar nu simplist, mi-a parut foarte real, autentic, extrem de emotionant ..Am crezut ca ma va plicitisi si am sfarsit prin a trai cu nostalgia ca s-a  terminat.
Am ras mult la serviciu cu diversi colegi, in diverse situatii, m-am evervat dar mult mai putin si mi-a trecut mai repede, am avut discutii foarte faine si insight-uri extraordinare ca stare, in terapie, m-am bucurat de oameni si experiente in afara serviciului.
Mi-am facut planuri noi de vacanta si zile libere, am terminat cateva documente la care tot lucram de ceva vreme.
Zilele astea am fost si sunt happy!
Recunostinta

Super cool vacanta

Plajele in Sri Lanka arata ca in vederi iar noi am dat peste una super meseriasa: lunga si goala, cu cateva pietre la mal si marginita de palmieri. Acolo, cativa ani in urma, tsunami-ul era un cuvant care se nastea din grandoarea valurilor care au invadat lumea, plaja, casele, natura voluptoasa dupa cutremurul din adancul oceanului. Acum totul parea normal, era cald chiar si cand nu era soare, in anumite portiuni, langa pietre, apa sapase in nisip cateva gropi in care ne-am balacit, in costumul Evei, ore in sir. Era ciudat: timpul trecea atat de incet! Imi amintesc o dimineata in care, revenind de la plaja, eram pregatita de pranz. Am aflat insa ca era doar 10 dimineata. Imi parea ca trecuse o eternitate de cand ma trezisem, statusem pe plaja, in apa....
Acum, cand sunt departe, totul are o incarcatura emotionala si mai mare, o culoare si mai intensa. Ce mult imi place! E starea aia de "acum si aici" pe care am trait-o si acolo dimineata la Ella, pe plaja, sau seara cand ploua si noi stateam pe terasa ascultand muzica reggae, fumand si auzind cum se spargeau valurile.
Imaginile imi vin in cap aleatoriu, mi-e greu sa urmaresc o linie logica si le scriu asa cum imi vin: muzica infiorator de tare din autobuz, murdaria din orase, casele saracacioase fara garduri, elefantii pe care i-am hranit la marginea drumului si carora le sunt recunoscatoare ca au iesit din mijlocul rezervatiei scutindu-ne sa platim 8000 de rupii intrarea. E genul de vacanta care te indeamna la placere, la a te lasa, a simti libertatea. Da, asta simt cel mai puternic legat de vacanta asta si de Sri Lanka!
Oamenii zambeau peste tot, orice aproape se negociaza diferentele fiind cateodata semnificative, sunt multi care incearca sa te traga in piept (ca doar eram turisti, ce naiba...), poti sta in locuri posh sau poti savura langa ele locuri ieftine cu backpackeri si surferi.
Cumva imi pare ca am avut de toate: munte  si privelisti incredibile, mersul cu trenul si stat pe scara, cu parul in vant si ochii plini de minunatia ce se reliefa in fata lor, plimbari cu tuk-tuk-ul in Haputale printre plantatiile de ceai si o vizita la manastire unde ne-a prins ploaia, incredibile plaje, una unde eram doar noi si pescarii, alta, in Hikkaduwa, cu surferi, petreceri, un super fain bar alb pe plaja, mic dejun la 100m de apa si localnici simpatici:), masaj, mancare super faina (am descoperit bread fruit si inca o chestie ca mazarea care nu mai stiu cum se numeste), cazare super misto peste tot (chiar daca apa calda nu aveam) - unul cu cushions-hang-out-place, excelente materiale fine si culori incredibile (am simtit ca fac baie de'a dreptul in magazinele lor).
Chiar si cele 12 ore petrecute in aeroport la plecare mi-au placut: cu turbanul meu pe cap si cerceii din sidef, Ghi imi spunea ca arat ca o frantuzoaica chic si chiar asa ma simteam:) Am dormit pe sponci, in restaurantul de la etaj si la 6 mancam micul dejun; apoi am inotat din nou printre musulmani, sari-uri extraordinar de frumoase si feminine, europeni, o lume atat de diferita si fermecatoare.
Am iubit "Padurea norvegiana" a lui Haruki Murakami, am trait-o cu maxima intensitate, cu tristete si placere in acelasi timp!
Sun recunoscatoare!

Normalitati

M-am dus sa manac la restaurantul indian unde am devenit unul dintre clientii casei. Eram deja pe drum cand a inceput sa cada cate-un strop. Si apoi n-a stat ci  a inceput din ce in ce mai tare. Asa ca m-am mutat de la o masa de la marginea restaurantului la o alta mai sper interior. Apoi 3 femei indience au venit si ele mai aproape de mine, ne-am zambit, ne-am salutat..Am continut sa mananc si ele sa vorbeasca, cand in tamil cand in engleza despre relatii, sarcina etc. Mi-am amintit de femeile din Spania pe care le vedeam pentru prima oara (se intampla prin 96) stand singure (adica fara barbati) la terase si palavragind. La noi inca nu se "inventase" moda iesitului cu prietene la terasa a femeilor trecute de 40 de ani...
Intre timp a venit si mancarea (garlic naan si teh tarik), m-am dus sa ma spal pe maini si apoi am inceput sa mananc, ca multi altii, cu mana. Fetita de la masa vecina isi acoperea de fiecare data urechile dupa ce vedea cate un fulger, inainte sa se auda tunetul ..:)
Plecasem tarziu de la serviciu pentru ca am incercat sa termin cat mai multe din lucrurile pe care le am de facut, inainte de vacanta. Am simtit ploaia ca o binecuvanatare care imi ingaduia sa mai stau putin departe de calculator, de munca.... Am (re)invatat in ultimele zile 2 lucruri: ca pot fi ferma pe pozitie si imi pot sustine punctul de vedere foarte clar si bataios si ca pot face lucruri faine daca ma implic cu adevarat si pun suflet in ceea ce fac. Mi-am reamintit ca inca pot fi usor ranita si ca sub armura mea de fier:) e o fetita care se teme.
A fost o zi buna, cu emotii, tristeti si melancolii, cu un inceput proaspat dupa numai 5 ore de somn pentru care sunt recunoscatoare pentru ca de mult nu m-am mai trezit asa odihnita (oricum mult mai mult decat de obicei), cu zambete si mici bucurii.
Am trimis cateva poze unor prieteni, unele in care apar laolalta cu alti colegi ai mei, si V. mi-a raspuns: " my Godness, ai inceput sa arati ca ei, oamenii din Malaezia". Well, poate ca am inceput sa ma adaptez si sa intru in normal:)

Un om cu energie pozitiva

Azi am fost la un pas "atat de mic' de a-mi da demisia! Ma tot gandesc la lucrul asta de ceva vreme si azi aproape ca n-am mai putut rabda! Ideal ar fi sa am deja un alt job la momentul demisiei, considerand si ca preavizul e de 3 luni (!) conform contractului si ca, pentru siguranta mea, emotionala si financiara, mi-ar prinde bine sa stiu incotro. Dar corpul meu aproape "urla" ca nu mai poate: ma durea spatele, ma durea gatul, eram super obosita (stare devenita normala de la o vreme, intucat nu ma odihnesc noaptea)... Iar ziua a fost plina de sedinte in care am fost mustruluiti, sedinte ad-hoc, cerinte de ultim minut, etc...
Dar a venit ora 3pm! Si, cu o intarziere datorate unei sedine care nu se mai termina si careia la un moment dat i-am pus eu punct invitandu-i pe toti sa continue dupa sau maine, am inceput sesiunea de coaching cu Jeevan. Wow, si ce schimbare! Stiti vorba aia cand "unii oameni intra pe o usa se face lumina, cand altii ies se intampla la fel"? Jeevan face parte din prima categorie: este genul de om care raspandeste in jur multa energie pozitiva, voie buna, incredere, entuziasm, e super contagios si simti ca prinzi aripi la propriu!! A fost al doilea cel mai bun lucru care mi s-a intamplat pe ziua de ieri (acum e 3.36am dar cum nu pot dormi...)! Si cel pentru care sunt profund recunoscatoare! Mi-a schimbat complet ziua si a pus-o intr-o lumina plina de viata si exuberanta. Serios, nu exagerez cu nimic. Am inceput rad, sa am idei, mi-am terminat CV-ul (pe care tot amanam sa il refac), sa ma simt fizic mai bine. Parca "mi-a luat durerea cu mana"!
Cum sa fac sa am tot mai multi oameni ca astia in jurul meu? Daca voi aveti in jurul vostru, pretuiti-i! E usor sa ii recunosti, daca esti cat de cat constient de starea ta. Daca esti unul dintre ei, chapeau! Si ti-as fi recunoscatoare sa-mi spui cum reusesti sa iti mentii increderea si nivelul ridicat de energie!
Stiu ca Jeevan este un om credincios. Poate ca si asta conteaza. Si cu practicarea, cu perseverenta, a  increderii in sine, in viata, in ceea ce faci.


ps: celalalt lucru fain al zilei de azi a fost sentimentul avut cand Carol a spus rugaciunile pentru mine. Si cand mi-a adus goodie staff :)

Cameron Higlands

Mi-a luat inima in dinti si i-am spus sefei ca am nevoie sa am grija de mine mai mult si de acum inainte imi voi pastra week-endurile pentru mine. A reactionat mult mai bine decat ma asteptat asa ca am sarbatorit lucrul asta printr-o excursie in Cameron Highlands.
Drumul mi s-a parut lung. Dar a inceput cu o surpriza placuta: am intalnit in statia de autocar un cuplu de australieni care au o plantatie si un hostel si care m-au invitat sa ii vizitez. Asta dupa ce, cu 2 zile in urma, vorbeam cu o amica despre posibilitatea de a pleca in Australia sa muncesc o perioada acolo daca raman fara job:) Mi s-a parut o coincidenta haioasa....
Ma hotarasem sa plec cu 2 zile inainte. Asa ca n-aveam un plan prea clar despre ce voi face acolo si cum voi ajunge sa vizitez plantatiile de ceai si pietele cu legume pe care o alta colega  mi le recomandase. Autocarul ne-a lasat langa centrul de turism. Am intrat acolo pentru a comanda un taxi si tipa de acolo a inceput sa imi expuna beneficiile traseelor organizate de ei. Avem sa aflu a doua zi ca sunt multi cei  care organizeaza astfel de trasee, unele care suna foarte fain (vizita in triburi locale, drumetie la rasaritul soarelui sau in mossy forest etc). Acum cautand poze pe google le gasesc pe toate:) Din experienta ultimilor ani/ luni nu m-am mai grabit si mi-am ascultat instinctul. Care i-a spus doamnei respective ca o voi suna daca voi dori sa aleg vreun traseu.
Cand a venit taxiul, m-am urcat si am plecat. Si am tot mers ca imi venea sa intreb daca a inteles corect unde vreau  sa ajung. Oricum nu aveam nici o idee. Dar am crezut ca voi sta in oras, in Tanah Rata. Surpriza, am stat in afara lui.  Dar cand am vazut privelistea de la OMF bungalow, am stiu ca este exact ce cautam! O casa englezeasca veche cu o gradina de trandafiri si muuulta liniste (a doua zi, cu baietii care au jucat fotbal, n-a mai fost, dar am supravietuit:) ).
Am baut mai multe ceaiuri decat de obicei si am mancat mai multi biscuiti decat mi-ar fi fost foame dar balansoarul din gradina si spectacolul naturii erau prea imbietoare ca sa le rezist. Si nu vroiam sa rezist deloc:)
Ar fi trebuit sa incep cu cina. Dar ma hotarasem deja sa merg intr-un tur a doua zi ceea ce insemna sa plec de dimineata cu tot bagajul. Am convins-o pe doamna care administreaza locul sa  ma lase sa mananc pranzul atunci. Basca ca imi era si foame si ar fi trebuit altfel sa iau iar taxiul ca sa merg in oras la un restaurant. Si cand am ajung in sala de oaspeti, mi-am delectat papilele gustative cu paste si un sos de legume foarte gustos! Poate ca de la el:) sau poate pentru ca nu aveam nimic de pierdut si putin imi pasa ce cred ceilalti despre mine, m-am autoinvitat sa ma alatur unui grup care tocmai pleca sa viziteze BOH plantation. Si in cele 2 masini cu care venisera, mai era un singur (!) loc disponibil. Va imaginati, nu, ca mi-am zis imediat ca era pentru mine si totul va sa fie bine:) Si a fost minunat: inca  mai simt mirosul de ceai din fabrica, culorile florilor din ferma de albine, gustul capsunilor din ferma de capsuni, surasul oamenilor din masina si spiritul lor pozitiv!
Ne-am intors la timp pentru steam boat (ceva mai simplu decat in imaginea din link) dar sentimentul dat de prepararea mancarii impreuna m-a facut sa savurez mancarea si mai mult!
Si nu s-a terminat aici! Dupa inca un ceai si un butter biscuit si stat in gradina cu puloverul pe mine (sesizati. nu, noutatea evenimentului!?) am plecat cu noii mei amici catre piata de noapte. Printre multe chinezarii, gasesti multe legume si fructe, porumb copt si porumb fiert (vi-l recomand pe cel fiert caci pe cel copt pun automat ulei/unt; macar pe celalalt mai intai te intreaba daca vrei ulei/unt!), haine si multe, multe fake-uri. A fost insa fun!
Am dormit tare bine in patul meu maaaare si foarte inalt (in KL am renuntat la pat si dorm pe salteaua pusa direct pe jos). Si dimineata, cand am deschis larg geamurile camerei in forma de hexagon, m-a imbarbatat aerul fresh. Din balansoar am admirat ceata laptoasa asternuta peste vale care usor, usor a inceput sa fie trasa inapoi spre inalturi. Ce fain e sa stai cu o ceasca de ceai cald in maini si afara sa fie putin frigut...
Pentru ca era duminica, cei din comunitate au vrut sa citeasca cateva rugaciuni, si, pentru ca m-au invitat, am cantat cu ei si m-am rugat. Si nu m-am mai dus in nici un tur iar inainte de pranz, ducand-ma sa imi iau la revedere, administratora mi-a spus sa raman la pranz. "Bine, va platesc separat". "No-lah" mi-a spus ea zambind (aici cam orice primeste acest sufix: can-lah, here-lah, etc.."lah" se pronunta ca un "la" lung [laaa]). Asa ca am mancat ceva foarte fain: vinete gatite aproape la fel ca la masa de adio din Elvetia. Mai lipseau fulgii de migdale...
Deci da, mi-a cam placut in Cameron Hihgland si vreau sa ma mai duc!      

10 beliefs

I always act with a purpose. 
I take responsibility for my results. 
I stretch myself past my limits daily. 
I don't wait for perfection; instead, I act now. 
I learn more from my failures than my successes. 
I take my job seriously, but I do not take myself too seriously. 
I use rejection to renew my humility and sharpen my objectivity. 
I use both negative and positive feedback to keep on target. 
I am careful about what I put into my mind and body. 
I seek out people who are similarly motivated to improve themselves. 

by Geoffrey James/ Positive thinking

A Secret Scrolls message

If you have "needing money" in your vibration, then you will keep attracting needing money. You have to find a way of being happy NOW, feeling good NOW, and being in joy NOW, without the money, because those great feelings are how you will feel with the money. Money doesn't bring happiness - but happiness brings money. May the joy be with you!

 from Rhonda Byrne, creator of The Secret from The Secret Daily Teachings

Puterea rugaciunii si puterea mintii

Nu vreau sa par ceea ce nu sunt. Cel putin la nivel declarativ. Am spus-o, cred, de mai multe ori ca m-am educat sa ma ascund asa ca inconstient  e foarte posibil sa o fac.
Declarand deci acest lucru, voi spune ca nu vreau sa par mistica dar simt nevoia sa scriu despre puterea rugaciunii.
S-a intamplat nu o data de cand sunt in Malaezia, si mai inainte vreme, sa ma rog cand nu mai puteam, cand aveam nevoie de ceva, cand il rugam pe Dumnezeu, pe ingeri, pe Fecioara Maria sa ma protejeze, sa ma vindece, sa ma ajute intr-un fel sau altul... Si am inceput sa realizez, sa constientizez ca primesc ceea ce am nevoie.. Da, as putea merge pe calea psihologiei si as spune ca ceea ce e in mintea mea e si in afara mea. Doar ca vedeti voi, de exemplu, duminica ma intorceam din Cameron Highlands ( o sa va povestesc putin mai tarziu despre asta) si in autobuz fiind mi s-a facut rau. Iar mintea mea ma abuza, ma inunda de ganduri care imi accentuau starea de rau. Nu puteam fugi nicaieri, nu ma puteam ridica nici macar de pe scaun asa ca am inceput sa ma rog. Si m-am rugat si m-am rugat si miroseam din cand in cand uleiul meu favorit de lamaie si intr-o jumatate de ora maximum am simtit o stare de imensa pace, de liniste interioara. Incercam sa inteleg, sa derulez filmul inapoi, cand a inceput sa se instaleze in mine pacea asta si nu am reusit sa ii dau de urma. Tot ce imi amintesc e ca ma rugam, si atat. Stiti cum e sa te doara dintii rau, rau de tot? Si   apoi, dupa ce iei cateva calmante simti ca revii la viata? Ei bine, eu am revenit la viata rugandu-ma... Si am inteles inca o data ce putere are mintea noastra, cat rau ne putem face singuri si ca suntem fericiti sau nefericiti pentru ca gandim ca suntem sau nu suntem. Si poate ca e asa cum spune D. si nu numai, ca in fond cel mai sincer raspuns e ca "nu stim" pentru ca viata e atat de vasta ca sa fie cuprinsa cu mintea...

Din tribulatiile unui Coordonator de Evenimente

Daca va ganditi sa lucrati vreodata cu refugiati, inarmati-va cu rabdare! Muuulta rabdare!
Nu vreau sa generalizez: e prima oara cand sunt expusa acestui mediu: oameni care au fugit din tara lor din cauza razboiului, persecutiilor politice, morale etc. Sunt oameni care stau aici in asteptarea unui nou camin in America, Australia sau o alta tara..civilizata, sa-i spunem (unii am auzit ca au ajuns in Romania dar au regretat si au ales chiar sa se intoarca; dat fiind statutul de refugiat in Ro, ii inteleg..). Stau cateva luni sau cativa ani. Asteapta ca cineva sa aiba grija de ei.
Unii copii invata la fundatia unde lucrez. Altii in alte comunitati. La evenimentele pe care le organizam sunt insotiti de profesorii lor. In alte organizatii exista tot felul de alte activitati, organizatii infiintate pentru ei, cu ei: in unele croiesc/ tes si vand articolele, altele ofera adapost, au grija de copii, unele ii educa etc.
Le transmiti informatia si verifici ca au inteles (confirmi cu ei ca la ora de, in data de vor fi acolo si vor face x activitate). Cu cateva ore inainte de inceperea activitatii iti spun ca nu mai pot veni, ca au altceva de facut. Unii nu spun, ii suni tu si ei, fara sa isi ceara scuze, iti spun ca s-au razgandit. Iac-asa! Si ca toate sa aiba loc tu trimiti mailuri, lucrezi pana tarziu, inclusiv sambata, dai telefoane, trimiti sms-uri (am inceput sa trimit un mesaj pe cel putin 3 canale!!), ai intalniri, ca sa nu mai vorbim ca toate costa bani!
Si apoi, cei care participa la activitati, nu respecta regulile: le-am spus aseara profesorilor din comunitate sa ii aduca pe copii la timp (li se comunicase oricum dinainte). M-am dus dupa ei, in dormitorul baietilor ca sa ii aduc pentru ca intalziasera. Azi dimineata le-am reamintit. 5 minute dupa ora la care trebuiau sa inceapa activitatea, m-am dus sa verific de ce nu vin, uimire mare, un prof dormea, la fel si majoritatea baietilor. I-am trezit si trimis la activitate, reamintindu-le ca pe viitor sa vina la timp. Jumatate de ora dupa, m-am dus din nou sa vad daca vreun copil nu s-a intors in dormitor. Si, ghiciti? 2 profi dormeau,si alti 5 baieti, intr-un alt domitor frecau menta. Le-am  remintit profesorilor (a cata oara, ca le-am cam pierdut urma?). Diseara am un nou briefing cu ei si coordonatorul pentru comunitati. Va functiona? Dumnezeu cu mila...
Daca ma frustreaza toate astea??? Ha! DAAAAHH! Daca sunt aproape de a-mi termina resursele si a-mi cauta ceva in alta parte? DA! Ce am scris mai sus e doar un exemplu detaliat. Pentru ca altfel, trimit emailuri catre oameni din birou care nu raspund sau raspund abia dupa ce ii sun sau ma duc sa vorbesc direct cu ei, oamenii nu vin la intalnirile din birou sau vin dupa 30-40 min, sau sunt anuntata ca in 5min avem nu stiu ce intalnire care va dura cel putin o ora, timp in care imi stabilisem sa fac altceva, si multe multe altele..
Stiu ca am lectii de invatat. Dar imi pare ca nimic din ce am invatat si experimentat pana acum nu functioneaza cu oamenii astia. Si imi pare ca imi folosesc timpul aiurea, ca ei nu invata nimic, ca nu se schimba in nici un fel, ca valorile noastre sunt prea diferite. Si ma intreb daca a lua lucrurile usor si a accepta ca nu sunt aici sa schimb lumea ci sa ma schimb pe mine e chiar adevarat si mai ales cum sa fac asta. Gandire pozitiva, conectare, yoga, terapie par ca nu dau rezultate. Cat sa mai astept?
Daca aveti vreun gand bun sau o idee despre cum sa o scot la capat, astept vesti! Multam anticipat! 

Despre locuri incalzite

O intrebare buna: prin ce ma pot diferentia? cine sunt eu, ce stiu eu sa fac, cum stiu eu sa fiu si sa ma comport, care sunt punctele mele tari pe care pot creste ca sa ma diferentiez clar, avand succes in acelasi timp?
ps: Pentru curiosi: inca compilez raspunsurile:)

Intre timp puteti citi un articol fain pe tema asta in...ghiciti, ghiciti?:)....in HBR 

Inveti sa fii manager acasa

Little Johnny comes home one day, looks down at his feet, and gives you his report card. You smile at him as you open it up and look inside. Then your smile disappears when you see the F in math. You also see an A (English) and two Bs (history and science). You look down at little Johnny and ask, "What happened in math, Johnny? Why did you get this F?"

We want our kids to be successful at everything they do. And if they're not good at something, we ask why they failed. We tell them to work harder at it. Understand what went wrong, focus, and fix it

[..] Fast forward 20 years. Little Johnny is now big John. As he sits down for a performance review with his manager, she spends a few quiet minutes looking over his review and then raises her eyes to meet his.

"You've worked hard this year John. Your client orientation is superb. You've met your sales goals and you're a solid team player. But you have an area that needs development, specifically, your detail orientation. The spreadsheets we get from you are a mess. Let's talk about how you can get better in that."

[...] Traditional management systems encourage mediocrity in everything and excellence in nothing. Most performance review systems set an ideal picture of how we want everyone to act (standards, competencies, etc.) and then assesses how closely people match that ideal, nudging them to improve their weaknesses so they "meet or exceed expectations" in every area.

[...] Here's what his manager should say: "You've worked hard this year John. Your client orientation is superb. You've met your sales goals and you're a solid team player. But working on those spreadsheets isn't a good use of your time and it's not your strength. I'm going to ask David to do those for you from now on. He loves spreadsheets and is great at them. I want to spend the rest of our time talking about how you can get even better at working with your clients. That's where you shine — where you add the most value to the company — and you seem to really enjoy it."

In dimineata asta  HBR (articol integral) este o sursa de inspiratie pentru mine:)

2 liste

List 1: Your Focus List (the road ahead)

What are you trying to achieve? What makes you happy? What's important to you? Design your time around those things. Because time is your one limited resource and no matter how hard you try you can't work 25/8.

List 2: Your Ignore List (the distractions)

To succeed in using your time wisely, you have to ask the equally important but often avoided complementary questions: what are you willing not to achieve? What doesn't make you happy? What's not important to you? What gets in the way?

Am senzatia acuta (chiar si fizica de cand stomacul meu imi tot spune una alta..) ca am nevoie sa-mi revizuiesc cele 2 liste! Imi urez succes!

(vezi tot articolul pe HBR)

Ce va fi cu noi?

Sunt ingrijorata de rezultatul referendumului. si de ce va fi dupa. Cum am ajuns aici...din nou? Ce nu a invatat inca tara asta, poporul asta? Doamne, ingeri, va rog...

Soul mate

"People think a soul mate is your perfect fit, and that's what everyone wants. But a true soul mate is a mirror, the person who shows you everything that is holding you back, the person who brings you to your own attention so you can change your life. 

A true soul mate is probably the most important person you'll ever meet, because they tear down your walls and smack you awake. But to live with a soul mate forever? Nah. Too painful. Soul mates, they come into your life just to reveal another layer of yourself to you, and then leave. 

A soul mates purpose is to shake you up, tear apart your ego a little bit, show you your obstacles and addictions, break your heart open so new light can get in, make you so desperate and out of control that you have to transform your life, then introduce you to your spiritual master..."

-- Elizabeth Gilbert in Eat, Pray, Love

Vilegiaturi colorate

Am avut vacanta. Mi-a ramas in minte si in suflet prin culori, sentimente, gust, comparatie.
Vacanta mea a inceput intr-o vineri. A fost o zi in care m-am simtit foarte libera. Ii simteam parca deja gustul vacantei mele. Asa ca mi-am facut putin de cap:) Si in pelegrinarile mele am intrat intr-un salon cosmetic. Si de bine ce-am intrat ca am dat nas in nas cu ..el: un transexual! Stiti intrebarile Scufitei Rosii? De ce ai bunico ochii asa mari? De ce ai bunico gura asa mare? Exact asta imi venea sa il intreb si eu! :) Sfinte Sisoie: iertare, dar pentru 2 secunde m-am socat! Anii petrecuti sub tutela bunicii s-au facut inca o data remarcati prin puterea de a-mi retine chiar si cel mai subtil zambet amestecat cu un fel de ... respingere. Da, asta e, asa am simtit. Nu era genul meu de femeie:) Am fost amandoi politicosi pret de 1minut, el dandu-mi informatii despre orar si eu multumind frumos si iesind tacticos pe usa, fara a privi inapoi. Am zambit doar si mi-am zis ca voi avea o vacanta pe cinste! Si asa a fost!
Am iubit Singaporele din prima: aerul era mai respirabil iar statia de metrou curata si cu instructiuni super clare, cu harta si semnalizari colorate de nici macar un copil nu se poate pierde! Si apoi transportul in comun in stil elvetian (Geneva a rasarit din nou in mintea si inima mea!), sentimentul de siguranta, locurile si oamenii (in special cei la care am stat) au aprofundat sentimentul asta de bine!
M-am pierdut pe stradutele din Little India (care arata cam asa, asa, asa, ....) si Chinatown - I loved it!! (vezi de ce aici) - unde mi-au cazut cu tronc in special casele colorate cu obloane. Am pranzit aproape de Marina Bay (intr-o seara am vazut acolo un spectacol fain de lumini si imagini reflectate in apa care tasnea din fantani, baloane de sapun si muzica!) si Financial District, am vizitat Asian Civilization Museum, m-am urcat in copacii gigantici din Gardens by the Bay (dar nu am mai avut timp sa vizitez serele:( ), am descoperit un loc fain, vechi, antic si de demult, cu o istorie draguta, numit "Ya Kun Kaya Toast" (kaya e un gem local facut din oua si cocos).
Un loc special a fost Gradina Botanica: cea mai frumoasa vizitata pana acum de mine. Inedita prin marime, flora si peisagistica. Intrucat in penultima zi m-am mutat chiar vis a vis de gradina, m-am dus sa o vizitez de dimineata. A inceput sa ploua destul de repede, a stat, apoi s-a pornit din nou si de data asta cu "caini si pisici":) Asa ca mi-am scos carticica (o alt roman savuros si simplu al Anei Gavalda, L'Echappee belle) si am citit in fata Gradinii de Orhidee (floarea nationala a Singaporelui), la adapost. Apoi.... minunatie de culori, forme si mirosuri! hmmmmm, ce savoare! O scurta plimbare dupa ploaie in mica padure ecuatoriala (rainforest) si reintoarcerea in gradina,  la 11 noaptea, cand luminile calauzeau pasii indragostitilor, ai celor care faceau jogging sau ai celor singuri, care se asezau pe o banca si se delectau cu struguri si ciocolata ;)
Autobuzele mergeau prea bine si in statii aveai orarul lor si cate o harta (in cele mai multe din statii, cu obiective turistice!!) asa ca mi-am facut o placere in a vizita orasul si din autobuz:) Am aflat de Merlion (despre care puteti afla si voi citind aici) si de "fogging" (procesul de "afumare" a tantarilor prin folosirea unui fum aplicat in jurul blocurilor).
M-am bucurat sa stau in 2 case tare faine (v-am zis ca totul a fost fain:) ): una cu etaj, cu un caine numit Max, batran, simpatic si surd, cu doi stapani, un cuplu de homosexuali, foarte primitori si prietenosi care mi-au dat cheia de la casa din prima zi (!). A doua a fost un apartament a carui proprietara lipsea de la domiciliu cand am ajuns (si care de altfel a lipsit pana cand am plecat) si care lasase casa pe mana menajerei - o filipineza foarte amabila, foarte incantata sa afle ca sunt crestina, care devenise crestina dupa ce toti cei 3 copii ai sai devenisera crestini si in cele din urma i-au spus si ei, care asculta la radio emisiuni crestine si cand nu are ce face, citeste Biblia...care ma tot intreba de fiecare data cand ma vedea (dimineata, seara) daca vreau sa beau apa calda (asa e obiceiul prin partile astea) si care mi se adresa cu "ma'am" la fiecare 2 cuvinte pe care mi le spunea:) Foarte dragutza!
Am mers muuult. Am redescoperit parfumurile de mosc alb si iasomie. Am asistat la o slujba intr-un templu budist si am citit multe despre diverse traditii, istorii, costume ale locului si regiunii. Am descoperit culmea kitch-ului: intr-un mall plin de firme de 5 stele, un rau pe care navigau gondole: iata aici dovada (netrucata si cat se poate de adevarata!!).
Am facut 8 ore la intoarcere (in loc de 5) din cauza ploii si traficului din KL. Dar sunt recunoscatoare pentru muzica si vocea unei doamne, Sarah Brightman, care m-au insotit in tot acest timp...
Am o dorinta: data viitoare, sa stau putin mai mult la Singapore:)

Casa de oaspeti

Nu stiu daca mi-a placut dintotdeauna sa citesc poezii. Nu-mi aduc aminte de placerea asta din copilarie dar imi amintesc de ea din adolescenta, de cand l-am descoperit pe Blaga. Atunci stiu ca m-am indragostit de poezie. Si mai stiu cum am inceput sa scriu pe peretii camerei mele, reactia parintilor mei (atat de diferita...) cand au vazut "grozavia", desenele care le-au insotit in timp, poeziile prietenului meu de atunci...Binenteles unele din poeziile lui Blaga... Camera mea din casa parintilor inca poarta amintirea vizuala a acelor vremuri!
Zilele trecute am dat peste o poezie a lui Rumi, "Casa de oaspeti", pe care o stiam si de care m-am reindragostit citind-o. Ati avut si voi senzatia asta faina ca recitind ceva, fie ea poezie, roman, povestire etc, intelegeti altceva, mai fin, mai profund?
In ultimele zile, si cand eram la Singapore si mai apoi aici, ma intalnesc cu senzatii noi, cu constiinta unor sentimente si perceptii si ganduri diferite cu o nuanta, un fir de nisip, un anotimp, o frunza - vorba poetului.....altui poet:)
Sunt recunoscatoare corpului meu, mintii mele, sufletului si spiritului meu. Lui A. Si poetilor.      

Obiectiv bifat

De fapt obiectivE: Turnul Menara si Turnurile Petronas. Ca orice locuri turistice sunt pline.
Turnul Menara nu are nimic spectaculos decat ca e inalt :) Ok, poate am avut asteptari prea mari sau nu am ajuns unde trebuie (la restaurantul rotativ). In rest e plin de chinezarii. Mai faina e padurea care il inconjoara si care nu prea e populata si nici populara: majoritatea prefera masinile.Pacat. E chiar fain sa mergi pe podul suspendat, prin padurea tropicala cu gradina de orhidee salbatice. Oricum, trebuie sa fii pregatit sa traiesti pentru un timp ca in sauna. Doar ca iti tii hainele pe tine! Am intrat pe o parte a padurii si am iesit pe alta. Si asa am constatat ca acest oras nu e facut sa mergi pe jos prin el. E infiorator din acest punct de vedere! Iesirea dadea intr-un fel de autostrada, harta nu mi-a fost de nici un folos si cred ca am avut pur si simplu noroc (si inspiratie ca nu purtam sandalele cu toc jos) pentru ca, in cele din urma, am ajuns la o statie de tren.
Turnurile Petronas sunt intr-o zona gen La Defense, Paris. Mai putin micul parc, lacul (curatat cu stoicism de cativa lucratori care pareau a folosi un fel de aspirator acvatic; fundul lacului este pavat cu gresie) si cascada de langa locul de joaca al copiiilor. Suria KLCC este impresionatul mall (de vreo 5 nivele cred) cu toate marcile/brandurile posibile si imposibile de la care lumea cumpara in prostie! In fapt, in KL, in mall-uri veti gasi mai multa lume decat in orice alt loc. Aceeasi boala ca si in Dubai se pare. M-am delectat cu un cheese cake la Cafe Vienna (oh, tempora..:) si cu tumultul de oameni: sunt sigura ca aratam ca niste furnici intr-un musuroi cu singura diferenta ca nu faceam nimic constructiv!
La Aquarium inca nu am ajuns. Dar cred ca mai e timp. Ma bucura zilele de genul asta pt ca ma simt libera si  in vacanta:) Sa stai si sa nu ai un plan - asta a devenit pentru mine o incantare dar si o lectie (inca de cand eram in tara).
Spre seara toata lumea statea  pe marginea lacului. Poate asteptau sa se aprinda luminile. Cel putin eu una asta faceam. Dar eram prea obo si imi curgea iar nasul, asa ca am luat-o catinel spre casa.
Apoi a venit ploaia. Imi place cand ploua.

PS: de vreo cateva seri a inceput asediul tantarilor!

Efectul Lucifer si timpul

Astazi am descoperit 3 discursuri faine, 2 despre timp si altul despre efectul Lucifer. Va invit sa le vedeti aici, aici si aici :)

In alta ordine de idei ma gandesc daca sa ma mai intorc acasa sau nu, ce va fi cand ma voi intoarce. Si asta si din cauza articolului dlui Plesu din Dilema. Sincer, mi se face parul maciuca! Si nu pentru ca nu folosesc balsam. Citeam intr-un alt articol despre conflictul de la Universitate si cum Nicusor Dan a reusit sa-l opreasca. E singurul care poate/ vrea sa fac ceva?? Si mai aud vesti de la amici din tara ale caror afaceri au esuat din cauza unui intreg cerc de intarzieri la plata... Apoi ma uit pe facebook, pe alte site-uri si vad amici, prieteni care au inceput  sa creasca afaceri pe cont propriu, care au pareri pertinente despre lume si viata, care sunt pozitivi si increzatori si ma intreb cum pot co-exista cele 2 lumi: una politica si urat colorata, deprimanta, corupta si inselatoare si alta luminoasa, optimista, frumos colorata. E a doua o iluzie? Are cu adevarat sanse sa se dezvolte pe termen lung si sa devina main stream? Azi sunt fifty-fifty: vreau sa cred ca se poate, si totusi acea parte a realitatii ma inteapa prea tare cu mirosul ei...

Intr-o alta nota, nu foarte indepartata, voi povesti despre .... religie:
Mi-a fost dat sa intalnesc azi un grup de coreeni insotiti de un pastor. Evanghelisti cu totii. Dupa un rand de poze (normal, nu?) am mers in 2 clase, in vizita. Am stat putin de vorba cu pastorul, de fel din KL, care imi spunea ca mai mult sta prin Europa pentru evanghelizare. Si case duce la Londra, undeva in Elvetia (nu mai stiu orasul) si apoi Gdansk (habar nu avea de legatura orasului cu comunismul, dar asta e o alta poveste). De ce va duceti intr-o tara crestina "to evangelise"? il intreb eu. Oh, sunt multi crestini in Polonia, raspunse el putin mirat.. "Pentru ca sunt foarte multi chinezi", imi spune el. Really???? In Gdansk? "Si apoi in Europa sunt foarte putini crestini!". No shit!! Pe cuvantul tau? "In Bucuresti biserica chineza are 450 (!!) de  chinezi". Aha..Keep in touch, he said..N-am insistat. Am salutat frumos, m-am scuzat si am plecat..
Ieri seara am iesit la cina cu o colega. Nu mai insist asupra mancarii :), dar merita sa mentionez cafeneaua in stil european, foarte misto, prajiturile si ceaiul! Din una in alta imi spune ca majoritatea evangelistilor de aici ii considera pe catolici si ortodoxi ca fiind incuiati si nu-i privesc cu ochi buni. Ha! Ce ciudat..cand te gandesti ca noi ii vedem la fel pe  ei:)


Si ma intreb cat de prezent si real este efectul lui Lucifer (vezi lunk-ul de la inceput)? Cand incepe sa se manifeste? Il simtim de la inceput? Pe masura ce creste? 

Simt sa spun si sa scriu: Doamne ajuta! Ajuta sa ne ferim de noi si cei ca noi!

Zi de nastere

La multi ani, mama, oriunde te-ai afla! Azi ESTE  ziua ta.
In timp ce scriam, ascultam un vals... Si m-am gandit ca e cadoul meu pentru tine pentru ca prin el simt bucuria ca exist si-ti sunt recunoacatoare pentru viata pe care mi-ai transmis-o, la pretul pe care amandoua l-am platit/platim.
Cu mult drag, eu!

Lucruri bune

Pe langa lucrurile faine de care m-am bucurat, au mai fost cateva care au intrat pe neasteptat' in viata mea si vreau  sa le impartasesc cu voi:

- 2 lecturi faine, pe bloguri redescoperite ale unor oameni deosebiti ce traiesc in Romania: Cosmin Alexandru si Steven van Groningen De multe ori cand aud lucruri urate despre tara sau incep sa discut cu prieteni despre cat de nasol e in Romania ma duc spre cei ca ei care cred in tara asta, asa frumoasa si locuita cum e ea...(si nu o fac numai cand stau departe de ea!). Si asta "rimeaza" cu ce ascult acum: Acolo este tara mea - Tudor Gheorghe

- se pare ca vom colabora cu un coach care va face un program de 9 luni cu noi... iar eu voi fi coordonatoarea programului:) Iar asta face parte dintr-un proiect amplu de organizare in care eu ma ocup de partea de proceduri si ceva din HR (inca de definitivat) :)

- InterNations o retea de expati, prezenta si in Malaezia
- tata si-a facut adresa de email ca sa corespondam:) Dar link-ul asta nu vi-l dau... decat la cerere si cu scrisoare de motivatie:)))
Si o nota muzicala de final, mai bogata (o prietena mi-a facut cadou o lista cu muuuulte melodii pe care acum abia le descopar- sau redescopar- si le ascult in timp ce scriu aceste randuri. Multu, V!):  Sa nu uitam trandafirii, Broscuta Oac, Spune-mi cine esti, si altele inca multe (unele rare, pe care nici nu le gasesc pe youtube)...

Everything seems to be round today ...

"It's all in my head" o aud pe Katie Melua cantand..It's all in my head...
Azi ziua a inceput tare fain: cu email-ul unei amice care a fost la un workshop despre prosperitate,marca Andy Szekely, si ne-a scris despre ce a invatat acolo sau mai bine zis ce a constientizat acolo: si a reusit sa imi transmita mult entuziasm, si incredere si m-a ajutat sa ma reconectez la alte momente de constientizare ale mele! Stiam despre ce vorbea, stiam atmosfera de la cursurile lui Andy si mi-am inchipuit-o pe ea spunandu-mi-le viva voce...Si eram la mii de km departare dar ma simteam acolo.....And it was all in my head!
A urmat o zi oarecum dezorganizata, ca altele de pana acum pe aici:), in care am vorbit mult cu mine despre a ma lasa in flux, de a invata lectia locului si momentului, de a intelege cum pot fi eu de folos, cum imi pot folosi cel mai bine punctele tari... Si despre ce e in mintea mea si ce se petrece in afara ei:)..And I was in my head and outside of it.....Si a venit o discutie faina cu cea mai organizata persoana din birou :) cu care am creionat o procedura..and it was in her head and mine...
Apoi am alergat la o intalnire pe skype cu un coach de la Noble Manhattan care s-a prelungit de la 30 de min la o ora...pentru ca am intrat si una si alta in flux si am povestit si povestit despre cum lucrurile din mintea noastra devin realitate cand incepem sa le verbalizam, lucram cu ele (ma refer aici la obiectivele noastre) ca stim prea bine ca si credintele limitative devin realitate...cause it's all in our heads....
Si apoi intalnirile cu prietene din tara si o amica din Geneva....in care am vanturat ce mai e prin capul nostru si vietile noastre...
A Perfect Circle:) as Katie would say
Sunt recunoscatoare!

Education of the Heart

Sir Ken Robinson are mereu ceva glumet si inteligent de spus. Imi place stilul sau putin pierdut si totusi foarte clar, in final, de a concluziona si a transmite mesajul esential. Va invit la un discurs despre educatie....binenteles:)
Discurs 25 aprilie 2011

Alte premiere

Raceala are si partile ei bune; de exemplu pentru mine a insemnat sa ma duc in timpul programului la masaj:). Cu aprobarea sefei! ..in sine masajul nu a fost cine stie ce, poate si pentru ca am trecut "prin mana" lui domn' Popescu (pour les connaisseurs!...), si poate ar fi trebuit sa ma mai duc ca sa isi faca efectul cu adevarat. Dar una peste alta, a fost ok.  Si astazi, ca sa nu ma duc la serviciul religios al celor de aici am putut sa ma dau bolnava:)
La pranz insa am iesit cu o familie, doar parintii, in oras. Partea interesanta e ca i-am cunoscut, pe el in fond, prin intermediul unei prietene din tara care ne-a facut legatura. Copilul lor cel mare e cu 2 ani mai mic decat mine. La o adica, ar putea sa-mi fie parinti. In realitate sunt bunici, fiul lor avand un baietel de 9 luni. Am discutat despre preocuparile noastre comune, prieteni comuni, lumea din Malaezia, putina politica, ca e de "bon ton", ce inseamna sa fii Malay, mancare etc...Oameni foarte draguti si cumsecade. Si ma tot uit la oamenii astia din jurul meu si ma intreb, daca ar vorbi romaneste cat de mult diferit i-as mai percepe? Si toate au fost bune si frumoase daca nu ar fi fost acest mic amanunt care ma duce cu gandul la perceptii, contexte, bariere, limite.... Cu vreo 2 ore inainte de a ne intalni, ma suna el. Si-mi spune ca va veni si sotia lui si ca ar vrea sa imi explice contextul. ok,  zic eu....Ca sotia lui e foarte nice dar cateodata poate fi foarte dificila (nu-mi explica ce inseamna insa asta). Eu il ascultam si incepeam sa ma intreb daca e adevarat sau e o gluma (din corespondenta anterioara parea un tip pus pe glume). Dar parca era prea de tot!... Si ca sotia lui a iesit deja sa ia pranzul dar ca va sta cu noi mai mult sa bea ceva si ca e important sa inteleg ca va vorbi mai mult cu ea (!!) pentru  ca....doamnelor si domnilor....sotia se teme ca el se poate indragosti de other girls (a spus fete nu femei!)!!. What?? Pentru mine asta a fost o alta premiera la care inca reflectez...dupa ce azi noapte mai mult tusisem decat dormisem, dupa ce abia asteptasem sa ies sa mananc ceva pt ca nu o mai facusem de cu o seara inainte, dupa ce oricum inca nu mi-e clar ce se cade si ce nu se cade sa spui sau sa nu spui, sa faci sau sa nu faci in cultura de aici, acum trebuia sa fiu foarte atenta ca nu cumva sa mi-o pun in cap pe o sotie geloasa care poate fi dificila (si oare ce naiba o insemna dificila!?)!!! incepussem deja sa ma gandesc la a lua pranzul la chinezii din coltul blocului si a gasi un motiv sa anulez intalnirea... dar, prinsa undeva intre curiozitate, maturitate ( :) ) si pofta descoperirii, am ales sa ma intalnesc cu ei.
Si totul a decurs foarte ok. El vorbeste destul de mult, ea  mai mult tace. Nici unul nici altul nu m-au intrebat  daca sunt casatorita desi persoane cu care vorbeam prima oara, si mai in varsta si mai tinere, m-au intrebat cam in primele 5 minute daca sunt casatorita:) Recunosc insa ca am fost cam stresata. Ma tot gandeam ce inseamna "dificila" si mi-era ca poate izbucni dintr-un momentan in altul. Eram pregatita sa o iau usor, sa ii las in pace si sa plec daca lucrurile ar fi luat-o razna.... Dar cat de razna ar fi putut merge??  Intr-un fel ii apreciam sinceritatea si deschiderea, pe de alta parte ma intrebam daca a facut bine sau rau spunandu-mi pt ca m-a stresat. A facut-o in fond pentru mine sau pentru el? Ea parea calma, desi el mi se adresa destul de mult mie, iar eu (in baza spuselor lui) incercam sa o includ si pe ea in discutie. Cred ca am incercat sa nu ajungem la vreo "scena". Si in fond daca ajungeam, ce? Da, cred ca aici am gresit.... Dinamica a fost destul de naturala si totusi am fost stresata. Dar am gresit ca nu m-am lasat libera. Si, serios, credeti-ma nu exista nici o sansa sa ma indragostesc de el. Si ma gandesc acum la o discutie cu F., anul trecut, cand vorbam exact despre asta: cum in unele cupluri el sau ea acorda mai multa atentie altcuiva si apoi partenerul/ partenera se supara. Si, spunea el, de aceea e important desi dificil (oare?) sa acorzi constient aceeasi importanta celuilalt. ... da, cred ca e dificil cand nu mai esti interesat de celalalt, cand se pierde prea mult din acel ceva ce aduce doi oameni impreuna si un/o al/a treilea(a) e un element de noutate prea atractiv, un "altfel" prea stimulativ ca sa nu ii acorzi mai multa atentie... Dar mergand in 2 peste tot, e o solutie? De indragostit te indragostesti oricum, chiar daca sotul sau sotia e langa tine, nu? Ok, e mai inhibitoriu dar se poate intampla oricum... Nesiguranta si control. Poate stie ea ce stie:) Sau poate e doar in mintea ei..si  a altora... Daca nu mi-ar fi spus nimic, cum ar fi decurs intalnirea noastra? Mie mi s-a parut ok, oare si lor? Eu ma bazez de multe ori pe ceea ce simt dar ma intreb, nu de putine ori, daca ma pot baza pe intuitia mea. Cat de influentata e de rationalul meu, de istoria mea, de paradigmele mele? Vad eu cu adevarat? ...sunt atatea nuante cateodata intr-o intalnire.
Eu aleg sa invat sa ma las mai libera si sa accept ce are sa se intample...si ma mai gandesc:)

Inceputuri (II)

Inainte de a ajunge la moschee mi-am odihnit picioarele pe iarba vede, taiata marunt din Merdeka Square Era atat de cald si mai ales atat de umed si atata zgomot ca prea mult nu am zabovit. Am putut insa sa-mi desfat privirea cu stilul arhitectural al cladirilor din zona. Mai tarziu m-am urcat in trenul suspendat si am plecat spre casa.
In KL nu exista metrou; parerile despre transportul public sunt impartite dar mai toti recomanda trenurile suspendate. Cu taxiul unii spun ca e ok sa mergi, altii nu recomanda. Mai toti insa iti spun sa tii bine de geanta!! E un labirint de strazi (jalan) cu 3-4 benzi pe sens, stradute inghesuite, autostrazi si faptul ca se circula pe stanga face ca totul sa mi se para si mai complicat. Cel putin stiu cum sa ajung de  acasa la cea mai apropiata statie de tren:)
La ocean am ajuns in a patra zi de la sosire. Am plecat cu toata gasca (adica toti profesorii si personalul administrativ) de la Fundatie la Port Dickson sau PD, in limbajul locului, intr-un retreat. Am nimerit foarte bine, se pare: mi-am cunoscut mai repede si mai usor toti colegii, intr-o atmosfera destinsa, am primit cadouri (am jucat "ingeri si muritori":) ), am avut mai mult timp sa stau de vorba cu oamenii... Mancarea foarte buna (desi ulterior am inteles de ce cea  de pe strada e mai buna, asa cum imi spunea toata lumea!), apa calda ca o ciorba si fooooarte sarata. Statiunea in sine nu mai e insa ce era pe vremuri, sotul unei colege, care a si copilarit de altfel in zona, ne-a facut un scurt tur cu masina. Am refuzat sa ma dau cu "banana" dar am participat la tot felul de jocuri indoor si outdoor si am facut castele de nisip (hehehe, ce vremuri cand statea in apa pana cand mi se invineteau buzele si mi se incretea pielea!... acum am stat mai mult cu ochii pe copii si i-am ajutat pe unii sa inoate si pe altii sa faca pluta:) ). Oricum costumul meu de baie din 2 piese nu a putut fi admirat in toata splendoare lui :) intrucat aici femeile fac baie aproape imbacate!! Asa ca mi-am pastrat si eu un tricou pe mine, ca sa nu fac nota discordata cu lumea, asa de la bun inceput;)...Pe drum catre PD  am facut pauza de masa, timp suficient si pentru un masaj la picioare; dar nu cum il stiam eu: 25rm, 60min si masajul facut de la genunchi in jos, iar la sfarsit, putin si pe umeri si coloana.....hhmmmm, yummmii.....(in KL pretul este dublu!)
Drumul din Romania pana aici a fost mult mai usor si mai scurt si mai usor decat mi-am imaginat. Cand am dat drumul micului ecran din fata mea am inceput sa selectez programe: nu stiu exact cum, dar primul peste care am dat a fost un training despre comunicarea cu clientii:)) ce glume face Universul cu noi, nu?:) Am stat aproape 45 de min sa trec de controlul pasapoartelor si sa imi verifice amprentele si noroc ca fata care a venit sa ma astepte a avut suficienta rabdare...Am luat un taxi si am nimerit la o..sedinta a staff-ului. Mi-au adresat 3 intrebari: daca am mai lucrat cu refugiati si ce parerea am despre ei, daca imi plac jocurile si care ar fi acelea, ce calitati si ce defecte am. M-am laudat putin :) dar am si recunoscut ca sunt incapatana, ca-mi plac sporturile de echipa dar si inotul si mersul pe bicicleta si ca am lucrat foarte putin cu refugiati, acei "oameni mici si verzi" (joking!) Apoi mi-am luat in primire camera cu ventilator si nelipsitul A/C. Baia e pe hol si practic stau, ca cei care in studentie au stat in camin, ca altii la 20 de ani:) Cum la vremea acea mai mult fugeam de acasa pe la colegii care stateau in camin, iaca ca mi-a venit timpul si mie:) ca sa nu zic ca nu am trait si eu asa:)
Am ajuns intr-unul dintre multele mall-uri (doar pt ca m-a scos la masa sefa mea) si am mancat cam aceeasi mancare pe care as fi mancat-o si la restaurantul chinezesc de la coltul blocului dar la un pret de vreo 6 ori mai mare : noroc ca a platit sefa:). In rest, mall-ul ramane un mall; e adevarat, nu am vazut pe nimeni in trening, asortat cu o puicuta pe tocuri si blana la gat dar soferi de taxi cu ghiul si pe mai multi altii cu unghii lungi am vazut....argghhhh...
In jurul KL exista mici orasele satelit, un fel de Pipera la noi; cele mai scumpe apartamente sunt insa se  pare tot in oras, intr-o zona cu cativa zgarie nori. Exista si o zona a populatiei bastinase, Malay, in plin KL, care nu poate fi detinuta decat de Malay si e preponderent verde. In rest, ca si la noi, au mari probleme cu zonele verzi care se vand corporatiilor ce mai "nasc" cate o cladire de birouri sau blocuri de locuinte...
O seara faina a fost la "Vrajitorul din Oz", un musical la care am primit biletele gratuit. Am mers cu vreo 30 de copii. Toate bune si frumoase, doar ca spectacolul s-a terminat la ora 23 (!!) si in sala a fost extrem de frig. Completasem in ziua respectiva un risk assessment form: ce s-ar putea intampla rau cu copiii, ce am putea face, cum am putea preveni riscurile. Doar la unul nu ne-am gandit: data fiind ora tarzie, copiii sa adoarma pana acasa. Si cum nu am verificat corect listele cu nume si nici autotbuzul, unul dintre copii a adormit si a ramas in autobuz pana la 1 dimineata cand l-am recuperat dupa multe telefoane si schimburi de mesaje! Slava Domnului!
Sa ne auzim cu bine! Zile senine sa aveti si inimi usoare!


O prietena mi-a trimis un link catre un website al unui calator..foarte fain...si am gasit un articol despre Malaezia si Ramadan: se pare ca e bine sa incep sa imi fac provizii:) Cum sa furi un ramadan

Inceputuri (I)

"You're so tall!" imi tot repeta o fetita de vreo 7-8 ani in timpul retreat-ului de saptamana trecuta. Si da, sunt inalta, mai ales in comparatie cu majoritatea celor de aici. Si mai alba. Si am ochii mai rotunzi, si un alt ...aer. Sunt europeanca, sunt romanca, ortodoxa iar ei sunt indieni, malaezieni, thailandezi, chinezi, combinatii, musulmani, hindusi, budisti, si cativa crestini, au pielea in multe nuante - de la o nuanta de alb pana la ciocolatiu foarte inchis -  conduc pe partea stanga a strazii, poarta burka (femeile adica), au intrerupator la prize....samd. In lumea asta, exotica cred ca sunt eu:) Nu pot spune ca m-am simtit confortabil de la inceput.....Dar usor usor, incep sa "ma asez in peisaj".
Azi am fost prima oara singura in oras. In fond prima oara cand am ajuns in centrul orasului. Si am supravietuit! :) Am intalnit un mix de oameni, mai multi europeni decat in zona in care stau, mai multi chinezi (poate si pentru ca am fost in Chinatown:) ), un mix de stiluri arhitecturale (zgarie nori de sticla si metal si blocuri la fel de inalte murdare, cu zabrele la geamuri si ferestre si rufe atarnate la uscat, cladiri de 2 etaje cu tot felul de reclame colorate pe ele, murdare la randul lor - ele aduc mai mult a America Latina, moschei, temple budiste,  cladiri renascentiste cu arcade orientale), si tot felul de magazine, de produse dar si o natura mai voluptoasa si luxurianta. Nu stiu exact ce am mancat dar am infulecat cu multa pofta si daca mi-ar mai fi ramas vreun locsor liber prin stomac mi-as mai fi luat o portie:) Adevarat, aici mancarea buna e cea de pe strada! Ce arome, ce sosuri, ce combinatii suprinzatoare! Fusesem in a doua mea seara aici la un alt restaurant chinezesc si mancasem crabi pt prima oara in viata: wow! O nebunie - eram toata mozolita pe maini, la gura (ma rog, bunul simt si cei 7 ani de acasa ma obligau sa ma mai sterg din cand in cand:) ) si pe deplin cucerita; dar mancarea continua sa ma surprinda si e unul din lucrurile care ma incanta foarte tare aici ! Un altul e bogatia de fructe: you name it, they have it! Si ti  le servesc gata taiate, la rece, intr-o pungulita, contra 1.20 sau 1.50 sau 2 rm (depinde de zona) care inseamna cam tot atatia lei (!!). So, cum as putea rezista!? O alta premiera a fost "fructul dragonului" pe care l-am mancat azi: are o culoare purpurie absolut dementiala si seamana ca textura cu capsunile. Dar mi-a placut mai mult guava:)
Tot la capitolul premiere a fost purtarea unei haine specific musulmane cand am vizitat Jamek Mosque. Binenteles ca nu am avut voie sa intru in toate zonele dar a fost o oaza de oarecare liniste - traficul este absolut ingrozitor si zgomotul teribil! La intrare era un afis cu titlul "de ce trebuie sa fie acoperite femeile din cap pana in picioare" (bineteles ca sa nu ii distraga pe barbati de la rugaciune) si un altul cu genealogia profetului Mohamed de la Adam si Eva.. Iar cel care oferea imbracamintea avea zambetul pe buze! Ca aproape 99% din populatie, mai ales cei care ar putea sa iti vanda ceva. (dupa pranz, cand a venit un tip sa imi ia farfuria, mi-a zambit si mi-a multumit!!)
In Chinatown mirosea a castane prajite si betisoare aromate, puteai  cumpara orice aproape, falsificat: de la parfumuri si dvd-uri pana la obiective foto, ceasuri si pantofi! Singura adevarata cred ca era mancarea:) Gata, gata e tarziu, tb sa ma culc nu ma mai pot gandi la mancare!!
Cu ceva mai mult stil este Central Market unde am savurat o cafea alba la OldTown, am baut un suc rece de soia  si m-am pierdut printre produsele de artizanat.
To be continued...

Despre mediatie si privirea catre interior

Vorbeam cu un prieten cu putin timp in urma despre Asia, plecarea mea si, inevitabil:) am ajuns la budism. L-am intrebat "daca viata presupune miscare, de ce in meditatie trebuie sa stam nemiscati". Mi-a dat un raspuns si azi mi-a trimit unul: http://www.mahasati.org/. Vi-l recomand si m-as bucura sa imi spuneti si parerea voastra! Multam anticipat!

Tot eu

Mi se face asa dor sa scriu cateodata...Gandurile sunt prea personale pentru a le scrie chiar si pentru a doua persoana, cu atat mai putin pentru mai multe...dar mi-e bine cand scriu.

Gandurile ultimelor saptamani au fost despre puterea pe care ideea mortii imi poate da cateodata puterea de a trai mai plenar, mai asezat, in acelasi timp, de a nu ma grabi, de a ma bucura de fiecare moment, experienta, de interesul de a gusta cadoul fiecarei clipe, fiecarei senzatii corporale, fiecarei emotii....Altele au fost despre puterea in relatii, despre jocul de putere, despre un val pe care il simt ridicandu-se printr-o intrebare sau scriind un sms cand spun fara sa gandesc ce simt....si atunci constientizez de fapt ce incerc sa fac, ce tocmai am facut, am incercat, am jucat. Binenteles despre putere si control, despre nevoi neimplinite si frici vechi pe care le tin atarnate de mine, pe care nu le privesc in fata decat cu mare greutate dar acum am puterea sa o fac - si e bine, e incredibila senzatia de eliberare..cu toata confuzia si nefamiliaritatea si gandul "what the f... am I supposed to do now?"

Despre putere si feminitate,despre a fi blanda si puternica in acelasi timp, despre a sti cine esti si lipsa nevoii de a demonstra, despre a te simti bine cu tine insati si a fi acceptata, a te accepta si a te iubi.

Si ce bine e sa am prieteni cu care pot vorbi atat de deschis, pe care ii iubesc, a caror dragoste ma inconjoara, ma mangaie si cu care rad!!;) ce straniu imi pare: cateodata realizez ca uit sa rad, ca nu ammai ras de nu stiu cand. Cum naiba pot uita sa rad?? Lipsa practicii:)) Dar, gata, imi pun obiectiv, pe to do list!;)

Si senzatia de implinire ca am fost eu, intreaga, ca asta am vrut, asta am exprimat si asta am obtinut, ca imi asum si mi-e bine.

A Good Day

Imaginile, culorile, vocea lui, intelesurile, cuvintele.....toate imi plac:)

http://www.youtube.com/watch?v=3Zl9puhwiyw

Recunostinta

Azi sunt recunoscatoare:

Curajului meu.

si Supravietuitorului din mine.

si Copilului meu interior.

si Feminitatii mele.

Viselor si Intuitiei mele

si Devenirii mele.

Vulnerabilitate

Am vrut sa-i scriu. Am vrut sa ii trimit un email dar cum nu puteam in seara respectiva, am scris in jurnal. Si apoi am inteles ca in fapt i-am scris. I-am scris celui care a devenit in mine. I-am scris despre cum e sa nu mai ai repere si sa te lasi, dar nu acolo unde imi placea si imi era bine ci aici, unde ma simt atat de vulnerabila si si incerc sa castig controlul. Si apoi un alt el, mi-a explicat ca am un reper, doar ca e nou si inca invat sa ma relationez cu el constient: vulnerabilitatea este noul meu reper.... Si ceva ma face sa cred ca si el are nevoie sa vada asta. Poate o sa sa ii scriu...

To try or not to try some ...therapy

Nu stiu altii cum sunt (sau stiu da imi place mie vorba asta:) ) dar eu cand am o problema vorbesc despre ea. Si nu tin minte sa ma fi gandit vreodata daca imi va fi mai greu pt ca voi descoperi lucruri dureroase ..poate chiar din contra: eram nerabdatoare sa descopar noi si noi lucruri despre mine, din mine! Aveam 17 ani cand m-am dus prima oara sa stau de vorba cu un terapeut. Habar n-aveam ce inseamna si ce presupune, pt mine era doar important ca aveam sa vorbesc despre lucruri care atunci ma depaseau (si pe prietenii mei de asemenea) si care ma apasau si pe care imi doream cu ardoare sa le descifrez...asa credeam eu ca voi fi fericita! M-am dus la M. doar de cateva ori..nu mai stiu acum de ce n-am continuat...apoi am ajuns pe la alti 3 (toate femei) dar cu care nu am reusit sa am o relatie stabila... cam de moda veche (pour les connaiseurs:) )..si poate ca nu eram inca pregatita...anyway ... in fond conteaza poate doar ca fapt in istorisire pt ca, abia o data cu Ioana am inceput o relatie terapeutica adevarata. A durat 5 ani si sunt profund recunoscatoare pt toate avatarurile acestei relatii si pentru calitatea umana si profesionala a terapeutei! A existat pe parcurs un al doilea terapeut, V. caruia ii sunt de asemenea extrem de recunoscatoare! Din aceleasi motive si totusi diferite:) Iar acum descopar savoarea si chinurile si beneficiile unei relatii terapeutice cu 3 (!) sedinte pe saptamana. Sa fie sau sa nu fie psihanaliza!? :)) Mais bien sure:)

Acestea fiind zise, eu nu inteleg prea bine de ce cineva, care nu este ok cu sine (si nici relatiile cu ceilalti, sa zicem) nu ar vrea sa faca terapie! De ce sa nu incerci sa capeti o alta perspectiva, daca actuala e atat de naspa!? Ce imagine de sine, ce imagine despre terapie ar putea avea cineva ca sa nu incerce macar pasul asta? Binenteles ca stiu multe motive, le cunosc sau le intuiesc dar in cele din urma, eu tot nu inteleg: de ce macar nu INCEARCA!!!!!!!??

Si inca o camelie...

...de cand ma tinea in brate, cand faceam dragoste, cand povesteam, cand radeam, cand ii spuneam adevarul, cand el butona la calculator si eu citeam, cand ne uitam la film.... o camelie, ca si violetul muntilor din kyoto.... toate sunt trecatoare dar sunt foarte frumoase aici si acum... si nu sunt mai putin frumoase pentru ca trec...in fond doar asta avem: aici si acum.... si sper sa inteleaga si el si sa lase durerea sa treaca si sa nu se mai agate de trecut... si sper sa inteleaga ca acum stiu ca am nevoie sa ma aproprii si apoi sa ma departez... ca incerc sa iau ceea ce este, ca nu mai incerc sa fortez nota (poate pe alocuri mai am de invatat:) ).... si ca sunt recunoscatoare pentru ca a existat un moment in doi... stiu ca am incercat (si cred ca am si reusit) sa fiu pe de-a-ntregul acolo si atunci.. si nu-mi pare rau, din contra, si acum am nevoie de distanta...e bine

35 big Ides to start 2012 by Gaby Burt

1. Risk living your dreams…dive into your life, into life itself, without wearing a lifebelt.

2. Give what you hope to receive. Smile, love and risk acts of riotous kindness.

3. Open into your emotions, all of them, even those you have forgotten, even those you have hidden so well, and fall deep into the heart of them all…and notice what you find there.

4. Listen to music that inspires you.

5. Forgive everyone and everything, not least yourself. True forgiveness is one of the most healing releasing, and freeing gifts we give to ourselves.

6. Listen deeply…more to the heart than to words. Breathe and let people speak all they need to say to you.

7. Don’t take things personally. Let others empty out and love them for it.

8. Dream big, dream GINORMOUS! Live your life as if your dreams are already manifest right now, right here.

9. Go to events that inspire you

10. Make the present moment your primary focus. It’s where your life happens, nowhere else.

11. Notice when you are identifying with your thoughts. Learn to let them float past like clouds in the sky.

12. Become more and more conscious of your breathing, of your body, of the place of no-thought.

13. Ask yourself: “Who am I?” and allow yourself to be all that you are.

14. Risk utterly loving your partner, your children, your friends, your pets, your town, nature….life itself.

15. Come to events and/or find a person or people to Journey swap with.

16. Inspire others. Accept that even a modest word or action on your part can transform another person’s life for the better.

17. Sing lustily from your heart, either in your home or out there in the world – perhaps even in the Royal Opera House. Give up caring if you’re tone deaf or if you sing like a nightingale, just sing
from your heart.

18. Express your gratitude daily.

19. Realize how much you have to give.

20. Surround yourself with positive, inspiring people. Remember – you become the company that you keep!

21. Become aware of when you complain, of when you deny life, even if the complaint is only in your head. Become silent and stop it!

22. Accept what is. If you don’t like something and you can change it, then change it. Otherwise smile and accept it.

23. Dance like a maniac.

24. Find out the root causes of your eating issues – and solve them!

25. Learn something (many things) new

26. Celebrate every achievement, however small.

27. Bless your life and notice the gratitude in your heart for all the blessings of your life (learn to notice these blessings).

28. Empty out regularly what is not needed and become more and more aware of the magical emptiness inside you.

29. Give up excuses, give up blame, and soar like an eagle in the warm air of freedom.

30. Become conscious of your eating. Notice what you eat, how you eat, and consciously enjoy the wonderful experience of eating.

31. Decide you are abundant. You have all you need now. And in knowing this, in really knowing this, you open into the infinite great river of abundant life.

32. Do something for the environment. Make a contribution, howeversmall or large, to improving our world.

33. Take the lampshade off, stop acting small, you are life itself, BE OUT THERE, BE SEEN, BE HEARD!

34. What is that decision or choice you’ve been putting off for so long? Put it off no more. Either go for it NOW…or decide it’s not what you really want, let it go, and open to the love that is here.

35. Give back. Supporting a charity organization that inspires you is one option out of thousands, find yours and share your blessings with others.