Am
fost surprinsa sa constat ca am scris totusi pe blog in acest an. Au trecut 9
luni de atunci…..haha, funny, nu? Suficient timp de gestatie pentru urmatorul
articol. Timp suficient pentru ...o pandemie.
Ascult
Michelle Gurevich care spune...
“Good
times don't carry over/ When comes tomorrow/ Keep wanting more/
Good
times/ Gone with the sunrise/ When you get older/ When you're
alone/ Don't carry on/
We
met/ Before the sunset/ The finest night/ I've ever
known/ But then/
When came the morning/ I looked around me/ No trace at all
No
trace/ No sense of comfort/
Outside the window/ Life carried on/ Good times don't carry
over/ When you get older…”
Viata
care merge inainte. Prietenii care se transforma, Parinti si colegi care mor. Colegi
care devin parinti. Amici care se despart. Masini de spalat care se strica si
pasari care migreaza. Apa calda care se lasa asteptata si peisaje de poveste
care te emotioneaza. Aplicatii care se blocheaza si conexiuni intrerupte. Rasarituri
de soare luminoase si seri tarzii cu constelatii, astre si intentii. Librarii in
care te pierzi si zambesti laaarg. Oameni noi. Si viata care continua sa bata
filmul.
Un
puternic sentiment de let go. Momentul ca a venit timpul sa se desfaca. S-a
copt. Recunostinta pentru tot ce am primit, pentru ce a fost. Mai multa
incredere in procesul vietii, mai putin control, mai multa acceptare a ceea ce este,
asa cum este. Mai multa importanta acordata drumului decat destinatiei.
Se
aseaza coaching, femei mature, reintalnirea cu corpul, intuitie, podcasturi…
Le
vent nous portera.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu