Am de la bunicii materni o Biblie. Si am gasit in ea umatoarea nota: in greceste, textul "si ne iarta noua greselile noastre precum si noi iertam gresitilor nostri" este "lasa-ne noua datoriile noastre, cum si noi am lasat pe ale datornicilor nostri"!! Pai despre ce vorbim pana la urma!?
Datoria sau greseala implica o diferenta de nuanta decisiva din punctul meu de vedere: VINA! Si noi traim ani de zile tarand dupa noi vina de a nu fi fost copii perfecti, de a nu ii fi facut fericiti pe cei din jurul nostru, de a nu ne incadra in tipare, etc etc. Cand in fond, datoria implica o mai clara RESPONSABILITATE (si greseala o implica dar nu la fel de clar, vorbim de nuanta) si mai ales fara VINA!! Imi pare cutremurator cat de usor poti face din vorbe un popor!
Hai sa vorbim responsabil: sa nu mai aruncam cu vorbele la intamplare! (sau oare sunt eu prea credula sa cred ca cei care au facut traducerea nu stiau asta!?...) Sunt purtatoarele unor energii foarte puternice care se insinueaza in suflet, minte si trup si sapa apoi in noi si nu mai stim de unde ni se trage...
Cat de eliberator si datator de putere e sa iti asumi datoria decat greseala! Cand ma gandesc la datorie inteleg si simt ca cineva crede in mine, crede ca pot face acel lucru; pe cand a-mi vorbi despre greseli e ca si cand sunt tratat ca un prost care nu intelege standardul sau nu-l poate atinge, oricum e un tantalau sinistru.
Iubesc constelatiile si pentru ca folosesc cuvinte cu sens!
Si inteleg inca o data ca Divinitatea se ascunde sub multe forme inventate de oameni si folosite cu interes tot de ei. Si avem datoria sa cautam fondul si de a nu ramane orbiti de forma.
Bubu si Mamama: Multumesc pentru mostenire!
