Mi-a luat inima in dinti si i-am spus sefei ca am nevoie sa am grija de mine mai mult si de acum inainte imi voi pastra week-endurile pentru mine. A reactionat mult mai bine decat ma asteptat asa ca am sarbatorit lucrul asta printr-o excursie in Cameron Highlands.
Drumul mi s-a parut lung. Dar a inceput cu o surpriza placuta: am intalnit in statia de autocar un cuplu de australieni care au o plantatie si un hostel si care m-au invitat sa ii vizitez. Asta dupa ce, cu 2 zile in urma, vorbeam cu o amica despre posibilitatea de a pleca in Australia sa muncesc o perioada acolo daca raman fara job:) Mi s-a parut o coincidenta haioasa....
Ma hotarasem sa plec cu 2 zile inainte. Asa ca n-aveam un plan prea clar despre ce voi face acolo si cum voi ajunge sa vizitez plantatiile de ceai si pietele cu legume pe care o alta colega mi le recomandase. Autocarul ne-a lasat langa centrul de turism. Am intrat acolo pentru a comanda un taxi si tipa de acolo a inceput sa imi expuna beneficiile traseelor organizate de ei. Avem sa aflu a doua zi ca sunt multi cei care organizeaza astfel de trasee, unele care suna foarte fain (vizita in triburi locale, drumetie la rasaritul soarelui sau in mossy forest etc). Acum cautand poze pe google le gasesc pe toate:) Din experienta ultimilor ani/ luni nu m-am mai grabit si mi-am ascultat instinctul. Care i-a spus doamnei respective ca o voi suna daca voi dori sa aleg vreun traseu.
Cand a venit taxiul, m-am urcat si am plecat. Si am tot mers ca imi venea sa intreb daca a inteles corect unde vreau sa ajung. Oricum nu aveam nici o idee. Dar am crezut ca voi sta in oras, in Tanah Rata. Surpriza, am stat in afara lui. Dar cand am vazut privelistea de la OMF bungalow, am stiu ca este exact ce cautam! O casa englezeasca veche cu o gradina de trandafiri si muuulta liniste (a doua zi, cu baietii care au jucat fotbal, n-a mai fost, dar am supravietuit:) ).
Am baut mai multe ceaiuri decat de obicei si am mancat mai multi biscuiti decat mi-ar fi fost foame dar balansoarul din gradina si spectacolul naturii erau prea imbietoare ca sa le rezist. Si nu vroiam sa rezist deloc:)
Ar fi trebuit sa incep cu cina. Dar ma hotarasem deja sa merg intr-un tur a doua zi ceea ce insemna sa plec de dimineata cu tot bagajul. Am convins-o pe doamna care administreaza locul sa ma lase sa mananc pranzul atunci. Basca ca imi era si foame si ar fi trebuit altfel sa iau iar taxiul ca sa merg in oras la un restaurant. Si cand am ajung in sala de oaspeti, mi-am delectat papilele gustative cu paste si un sos de legume foarte gustos! Poate ca de la el:) sau poate pentru ca nu aveam nimic de pierdut si putin imi pasa ce cred ceilalti despre mine, m-am autoinvitat sa ma alatur unui grup care tocmai pleca sa viziteze BOH plantation. Si in cele 2 masini cu care venisera, mai era un singur (!) loc disponibil. Va imaginati, nu, ca mi-am zis imediat ca era pentru mine si totul va sa fie bine:) Si a fost minunat: inca mai simt mirosul de ceai din fabrica, culorile florilor din ferma de albine, gustul capsunilor din ferma de capsuni, surasul oamenilor din masina si spiritul lor pozitiv!
Ne-am intors la timp pentru steam boat (ceva mai simplu decat in imaginea din link) dar sentimentul dat de prepararea mancarii impreuna m-a facut sa savurez mancarea si mai mult!
Si nu s-a terminat aici! Dupa inca un ceai si un butter biscuit si stat in gradina cu puloverul pe mine (sesizati. nu, noutatea evenimentului!?) am plecat cu noii mei amici catre piata de noapte. Printre multe chinezarii, gasesti multe legume si fructe, porumb copt si porumb fiert (vi-l recomand pe cel fiert caci pe cel copt pun automat ulei/unt; macar pe celalalt mai intai te intreaba daca vrei ulei/unt!), haine si multe, multe fake-uri. A fost insa fun!
Am dormit tare bine in patul meu maaaare si foarte inalt (in KL am renuntat la pat si dorm pe salteaua pusa direct pe jos). Si dimineata, cand am deschis larg geamurile camerei in forma de hexagon, m-a imbarbatat aerul fresh. Din balansoar am admirat ceata laptoasa asternuta peste vale care usor, usor a inceput sa fie trasa inapoi spre inalturi. Ce fain e sa stai cu o ceasca de ceai cald in maini si afara sa fie putin frigut...
Pentru ca era duminica, cei din comunitate au vrut sa citeasca cateva rugaciuni, si, pentru ca m-au invitat, am cantat cu ei si m-am rugat. Si nu m-am mai dus in nici un tur iar inainte de pranz, ducand-ma sa imi iau la revedere, administratora mi-a spus sa raman la pranz. "Bine, va platesc separat". "No-lah" mi-a spus ea zambind (aici cam orice primeste acest sufix: can-lah, here-lah, etc.."lah" se pronunta ca un "la" lung [laaa]). Asa ca am mancat ceva foarte fain: vinete gatite aproape la fel ca la masa de adio din Elvetia. Mai lipseau fulgii de migdale...
Deci da, mi-a cam placut in Cameron Hihgland si vreau sa ma mai duc!
Drumul mi s-a parut lung. Dar a inceput cu o surpriza placuta: am intalnit in statia de autocar un cuplu de australieni care au o plantatie si un hostel si care m-au invitat sa ii vizitez. Asta dupa ce, cu 2 zile in urma, vorbeam cu o amica despre posibilitatea de a pleca in Australia sa muncesc o perioada acolo daca raman fara job:) Mi s-a parut o coincidenta haioasa....
Ma hotarasem sa plec cu 2 zile inainte. Asa ca n-aveam un plan prea clar despre ce voi face acolo si cum voi ajunge sa vizitez plantatiile de ceai si pietele cu legume pe care o alta colega mi le recomandase. Autocarul ne-a lasat langa centrul de turism. Am intrat acolo pentru a comanda un taxi si tipa de acolo a inceput sa imi expuna beneficiile traseelor organizate de ei. Avem sa aflu a doua zi ca sunt multi cei care organizeaza astfel de trasee, unele care suna foarte fain (vizita in triburi locale, drumetie la rasaritul soarelui sau in mossy forest etc). Acum cautand poze pe google le gasesc pe toate:) Din experienta ultimilor ani/ luni nu m-am mai grabit si mi-am ascultat instinctul. Care i-a spus doamnei respective ca o voi suna daca voi dori sa aleg vreun traseu.
Cand a venit taxiul, m-am urcat si am plecat. Si am tot mers ca imi venea sa intreb daca a inteles corect unde vreau sa ajung. Oricum nu aveam nici o idee. Dar am crezut ca voi sta in oras, in Tanah Rata. Surpriza, am stat in afara lui. Dar cand am vazut privelistea de la OMF bungalow, am stiu ca este exact ce cautam! O casa englezeasca veche cu o gradina de trandafiri si muuulta liniste (a doua zi, cu baietii care au jucat fotbal, n-a mai fost, dar am supravietuit:) ).
Am baut mai multe ceaiuri decat de obicei si am mancat mai multi biscuiti decat mi-ar fi fost foame dar balansoarul din gradina si spectacolul naturii erau prea imbietoare ca sa le rezist. Si nu vroiam sa rezist deloc:)
Ar fi trebuit sa incep cu cina. Dar ma hotarasem deja sa merg intr-un tur a doua zi ceea ce insemna sa plec de dimineata cu tot bagajul. Am convins-o pe doamna care administreaza locul sa ma lase sa mananc pranzul atunci. Basca ca imi era si foame si ar fi trebuit altfel sa iau iar taxiul ca sa merg in oras la un restaurant. Si cand am ajung in sala de oaspeti, mi-am delectat papilele gustative cu paste si un sos de legume foarte gustos! Poate ca de la el:) sau poate pentru ca nu aveam nimic de pierdut si putin imi pasa ce cred ceilalti despre mine, m-am autoinvitat sa ma alatur unui grup care tocmai pleca sa viziteze BOH plantation. Si in cele 2 masini cu care venisera, mai era un singur (!) loc disponibil. Va imaginati, nu, ca mi-am zis imediat ca era pentru mine si totul va sa fie bine:) Si a fost minunat: inca mai simt mirosul de ceai din fabrica, culorile florilor din ferma de albine, gustul capsunilor din ferma de capsuni, surasul oamenilor din masina si spiritul lor pozitiv!
Ne-am intors la timp pentru steam boat (ceva mai simplu decat in imaginea din link) dar sentimentul dat de prepararea mancarii impreuna m-a facut sa savurez mancarea si mai mult!
Si nu s-a terminat aici! Dupa inca un ceai si un butter biscuit si stat in gradina cu puloverul pe mine (sesizati. nu, noutatea evenimentului!?) am plecat cu noii mei amici catre piata de noapte. Printre multe chinezarii, gasesti multe legume si fructe, porumb copt si porumb fiert (vi-l recomand pe cel fiert caci pe cel copt pun automat ulei/unt; macar pe celalalt mai intai te intreaba daca vrei ulei/unt!), haine si multe, multe fake-uri. A fost insa fun!
Am dormit tare bine in patul meu maaaare si foarte inalt (in KL am renuntat la pat si dorm pe salteaua pusa direct pe jos). Si dimineata, cand am deschis larg geamurile camerei in forma de hexagon, m-a imbarbatat aerul fresh. Din balansoar am admirat ceata laptoasa asternuta peste vale care usor, usor a inceput sa fie trasa inapoi spre inalturi. Ce fain e sa stai cu o ceasca de ceai cald in maini si afara sa fie putin frigut...
Pentru ca era duminica, cei din comunitate au vrut sa citeasca cateva rugaciuni, si, pentru ca m-au invitat, am cantat cu ei si m-am rugat. Si nu m-am mai dus in nici un tur iar inainte de pranz, ducand-ma sa imi iau la revedere, administratora mi-a spus sa raman la pranz. "Bine, va platesc separat". "No-lah" mi-a spus ea zambind (aici cam orice primeste acest sufix: can-lah, here-lah, etc.."lah" se pronunta ca un "la" lung [laaa]). Asa ca am mancat ceva foarte fain: vinete gatite aproape la fel ca la masa de adio din Elvetia. Mai lipseau fulgii de migdale...
Deci da, mi-a cam placut in Cameron Hihgland si vreau sa ma mai duc!
