Universul m-a vrut aici. Viata ca miracol.

Si apoi sunt acele zile in care totul pare miraculos: povestile despre prof Iorga care mi-au facut pielea gaina si mi-au dat lacrimile, asfintitul de la crama si usa, ca spatiu liminal, in mijlocul pajistii, gustul fripturii, incurajarile si cuvintele atat de calde ale lui Madi si sustinerea si adevarurile rostite de Cori, predica parintelui Arsenie, senzatia de libertate-eliberare in corp cand am stat eucu mine, voia pe care mi-am dat-o sa iau ziua usor, dupa cum simtea corpul meu. Le-am simtit pe toate profund,  le-am trait pe un spectru larg de emotii (si mai mult de alea bune:) si senzatii puternice. Si a fost bine. si frumos, si bland, si bun. 

Intelegerea, ca reprezentare vizuala si traire interioara, ca suntem cu totii, parintii mei si ei, tata in special, mai mici decat Dumnezeu, ca Maica si Domnul ne cuprind pe toti si eu pot sta sub ocrotirea lor si a ingerului meu pazitor. 

Interviul luat - un nou capitol profesional. De reflectat putin la identitatea mea profesionala - cine am fost, cine am devenit sau sunt pe cale sa devin, cine vreau sa devin.

Am fost copil desi nu am fost lasata sa fiu copil - parentificare din partea celor 3, roluri insusite pentru a-i face fericiti. Gata, de ajuns. Imi dau voie sa fiu copil si in acelasi timp sa fiu blanda si continatoare, si sa fiu eu, imperfecta si libera.

Intalniri la feminin

M-am reintalnit cu mama si bunica materna, sau cu instantele din mintea si sufletul meu mai bine zis.

Cu bunica, mamaie, m-am reconectat intr-o dimineata, inainte de zori caci ma trezisem pe la 3 si nu mai puteam adormi. Usor, usor am intrat in conectarea cu corpul, m-am tinut in brate, am vorbit cu mine cea mica si am simtit iubirea bunicii care imi spunea ca va fi mereu cu mine. O stare incredibila de iubire, de continere. Au venit dintr-odata inspre mine toate imaginele intalnite in icoanele de la Darvari si Sf Vineri Herasca: Maica Domnului si Sf Parascheva. "Nu esti singura", "Esti iubita", "Ai un loc al tau, apartii".

O diferenta ca de la cer la pamant intre acea stare si cea in care mintea o ia razna - stiu, in felul ei ma protejeaza, cauta solutii dar Doamne, este atat de obositoare...iar eu, iata, o judec iar.

Apoi am lucrat cu Corina, in cabinetul chic din Cotroceni care imi place asa mult:) Din nou, chiar si pentru mine, surprinzator cat de repede am intrat in roluri: tata - no surprises there (si s-a simtit foarte bine sa vada fatza asta o alta persoana, nu doar sa o stiu eu). Mama insa... parca eram eu, ca eu sunt ea, ma comport ca si cand as fi ea doar ca ea a fost ea si eu sunt eu. "Fugi tu pentru mama, nu?" m-a intrebat Corina la final... 

Mama a fost o femeie cu multe straturi: de-a lungul vremii am lucrat cu aceste fatete grefate in mine. A fost pentru mine oara insa (cred) cand am simtit si articulat, in amintirea de la 2 ani, durerea de a nu putea iesi din relatia cu tata, "sfarseala/inghetul", "alergia" la mine, copilul in care il vedea pe tata, si am constientizat ca familia ei a fost intr-un fel agresiva pt ca, data fiind situatia in care mama se afla, ea nu a simtit ca se poate intoarce la ai ei, divortand de tata.  

"TU ai fost partea sanatoasa a familiei" a spus Cori, "furia si fuga sunt cele mai sanatoase comportamente in astfel de situatii, inghetul e cea mai paguboasa". In procesarea amintirii, am batut la usile vecinilor, i-am adus in casa si avand adulti in jur, m-am linistit; tanti Doina m-a luat in brate - feminitate cu resurse.

"I am the savage daughter of my mother" mi-a venit sa cat in ace dimineata - vin dintr-o linie de femei marete, miraculoase, extraordinare, care au trait cum au stiut si putut ele mai bine, care au dat viata mai departe astfel incat ea a ajuns la mine, de care sunt mandra, carora le sunt recunoscatoare si pe care le rog sa ma priveasca cu ochi buni daca eu voi fi fericita si voi face alegerile mele chiar daca diferite de ale lor. Si simt ca ele inteleg asta. Conectandu-ma la aceasta energie a lor si privindu-le in aceasta lumina, iubesc sa fiu femeie!

Imi pare rau. Te rog sa ma ierti. Multumesc. Te iubesc

Zile bune. Spring is in the air

 

Zile bune. Inceput de primavara cu flori si soare. Reconectari cu oameni dragi, cu mine, cu corpul, chiar si cu orasul iesit din gri si rece. Recunostinta pentru toate.

Un articoldespre maternitate si femei, despre alegeri si cele date ale corpului, despre judecati si norme si viata cum ne-o facem noi si ne e respinsa de ceilalti, despre bucurii si tristeti si inca multe altele. Las un text mai jos:

"Am primit des întrebări de ce nu am copii până la vârsta asta (37 de ani). De multe ori am explicat blunt că nu toate femeile pot avea copii și că există corpuri de toate felurile, iar unele dintre ele nu vor asta, aparent. De alte ori nu m-am obosit să dau explicații, am zis doar «Pentru că-mi place viața». Reacțiile au fost, majoritatea, de a-mi da sfaturi. Legate de orice. Ce să fac ca să țin un bărbat lângă mine.”  

Daria descrie sentimentul de invalidare și excludere socială din cauza unor expresii precum „îți vei schimba părerea", indicând o nevoie apărută în timp de a se conforma așteptărilor pro-nataliste. Raluca menționează de asemenea eforturile familiei și ale străinilor de a-i marginaliza alegerea, afirmând: „Mulți oameni care află asta despre mine încearcă să mă marginalizeze... să mă facă să mă simt mai puțin, mai puțin femeie, mai puțin utilă societății.” Alegerea de a fi fără copii influențează viețile femeilor în moduri diverse. Unele dintre ele găsesc sprijin în partenerii care le împărtășesc opiniile, după cum afirmă Ionica: „Contează foarte mult că sunt pe aceeași lungime de undă cu partenerul meu.” În contrast, altele se confruntă cu dificultăți legate de așteptările familiale sau sociale. Viața socială poate fi, de asemenea, provocatoare, fiind exclusă de la întâlnirile sociale obișnuite care se concentrează adesea pe copii, după cum o femeie remarcă faptul că se simte „exclusă” în întâlnirile dominate de conversații legate de copii. Multe din participante subliniază beneficiile pentru cariera și dezvoltarea personală. Andreea explică: „Cariera și viața socială cred, de asemenea, că își vor atinge potențialul maxim pentru că: 1. Nu va trebui să iau o pauză de la ei doi ani și 2. Acasă voi avea pace.”

 Zile cu multa energie si datorita meditatiei, si datorita lui. Zile cu bucurie pentru ca poyuri, si titirezuri si dans, si cu ras la coreeana unde profesoara se casneste sa ne explice diferenta intre sunete si pentru noi e totuna. Zile si cu greu, cautare de sens, intrebari despre ce faci cu timpul ramas, ce conteaza, daca o sa fie proiecte. Zile cu intrebari catre D si daca e safe. Dar overall, zile bune.  

 

Ne nastem, traim si murim

Poti privi moartea ca o intoarcere acasa,  nu? Funny ca acum, dupa aproximativ aceeasi perioada petrecuta in Malaezia, va trebui sa ma intorc acasa. Si poti privi moartea ca o renastere, nu? De dimineata mi-a spus tata ca un var primar al meu a murit. Cred ca nu era mai mare decat cu vreo 12-13 ani mai mult. Se tot duc in perioada asta oamenii. Ce inseamna pentru omenirea de fapt aceasta perioada, ce vremuri traim? Cum oare sa se uite la noi peste ani...? 

Incep sa ma linistesc cand incep sa citesc acatistele zilelor saptamanii. Ma intorc mereu si mereu spre ortodoxism. Legatura mea cu bunicii, in special cei materni, e profunda. Am vazut-o si simtit-o, din nou, in mini constelatia de vineri. Ei si bunicul patern mau vazut. Ai mei erau prea prinsi in povestea lor. Asa ca poate asa se si explica, intr-un fel, reintoarcerea mea spre ortodoxism. Sau poate spre Maica. Spre Hristos. Ce s-a construit in jurul lor poate e altceva.

Gand de a construi putin cate putin in locatii independente, unde placerea se poate combina cu invatatul si distractia.   

recitesc ce am scris sus si realizez ca de fapt: este de a fi trimisa in afara casei. Alegerea de a ma intoarce acasa e a mea. I'll look into it.

Despre ce e, pentru mine, noua comunitate de self agility? Nu m-am simtit foarte confortabil. Nu vreau sa fiu "scoasa in afara zonei de confort" ca sa citez din context. Corpul meu se aricea cand auzea asta. Ce e bun pentru mine acolo? Dar in comunitatea de facilitare?

Teatru, jazz and tango, dans cu AV, Sf Maslu si Liturghia.Placerea de a fi cu mine, de a ma bucura de mancare buna, de cafea, chiar si trenul gresit (dintre tpate persoanele s-a intamplat sa fie cu ea:)). Greu sa nu ma grabesc, doar sa fiu.

Ce va fi, vreau sa fiu cu acceptare, usurinta si bucurie.

Zile cu greu si frumos

 Nu revin, cred, suficient de des la postarile anterioare. Mai ales atunci cand ma pierd de mine. Pentru ca ele sunt atat de valoroase, imi reamintesc cine sunt, ce pot, cate am facut, simtit, gandit, trait.

In fine, e bine ca le-am pus in scris pe macar o parte dintre toate cate am navigat si cateodata tot ma intorc si le recitesc. Si e bine.

Am vrut sa scriu despre zilele astea. Cand pare ca am atins din nou un maxim de jos si cand atatea constientizari apar in mine. Am citit cred intr-o aplicatie de astrologie ca eu trec prin cicluri mari de reinventare, cand se schimba multe aspecte, profunde ale vietii mele, mi se reorganizeaza viata pe multiple planuri. Simt ca sunt acolo, sper ca am iesit din centrul vortexului dar, nah, e ca lebada neagra asta - poti stii abia dupa ce ai vazut-o, nu inainte. Traiesc, ca si inainte, dar parca neimplicat.

Si pot sa povestesc ca a fost foarte fain, dar parca nu ramane cu mine ce traiesc. Si expozitia despre port popular de la MNAR, si padurea recreata la mansarda La Mita biciclista, ca de altfel intreaga expozitie "Intalniri", si documentarul "Reclaiming post-industrial futures". Intalnirea cu T si lectia cu C. Retraiesc senzatii, emotii...si revine mai des, observ, intrebarea: "cum e, de fapt, impreuna?". Cand e prea mult/ prea putin?...cat tine de noroc? de soarta? de calibrarea/conditionarea initiala (fetala) si din primii ani de viata?

Aleg sa dau drumul tiparelor mentale. Aleg viata mea. Ma aleg pe mine cea care am devenit, aleg sa am grija de mine mica si sa am incredere in cea adulta, imperfecta dar mult mai dragastoasa si disponibila. Aleg sa ma incred in intuitia mea.

M-am dus ieri pe un fel de traseu initiatic, un Santiago de Compostela local. 

Am avut zile cu mult greu si mult frumos. Recunostinta.