Mic dejun si arici eleganti

Am ajuns pe la 10.30 si am plecat pe la ... 14. Cand a trecut timpul nu stiu dar ce-am simtit si auzit imi este foarte viu in mine, in suflet si in minte! Si bine e sa razi cu oameni dragi si frumosi! Ma uitam la ele si vedeam cat de frumoase sunt! Si luminoase si foarte vii (da, cateodata, oamenii imi par niste "morti vii", alienati de viata! si poate ca in fond doar ma oglindesc eu in ei..). Si eu m-am simtit vie si frumoasa, poate tocmai pt ca ma reflectam in ele:) Si coborasem din cap in corp, si simteam cuvintele si ma simteam in "film". Am creat un exercitiu, am folosit intrebarile pentru a fora in noi, ne-am (re)descoperim si pentru mine momentul acela s-a transformat intr-un quality moment! Mi-a luat multe ore ca sa imi revin:) Pentru ca starea de atunci a ramas in mine disipandu-se fara graba, nefortat, pur si simplu...A fost prea bine, prea prezent, ca sa treaca prea repede:) Si la starea de atunci, si la cea din diminetile cu bicicleta in padure si la dupa amiezile la lac sau din fata casei din Geneva am nevoie sa ma conectez acum ca sa merg inainte: pt ca astfel ma conectez la o parte puternica din mine, blanda in acelasi timp care are incredere in Viata si in sensul ei.

Si cand am inchis cartea am inteles ca astea sunt frumusetile din lumea mea, Intotdeauna in Niciodata. Vedeti voi, ele sunt cameliile mele... Si daca vi se pare ca vorbesc incalcit, cititi "Eleganta ariciului", Muriel Barbery explica foarte bine si mai pe larg despre toate astea si despre arici, acele fapturi in chip inselator indolente, cumplit de singuratice si teribil de elegante!

Manual de instructiuni

Am dat peste un manual facut cu ceva vreme in urma. Ii pierdusem urma, uitasem de el. Nu este insa un manual oarecare. Este un manual de instructiuni al unei femei. Contine date tehnice (data nasterii, caracteristici fizice, situatie familiala, etc), informatii despre ce apreciaza, ce nu ii place, mod de raspuns in diferite situatii, la diferiti stimuli... in fond mai multe date care ar putea ajuta un partener sa o descifreze mai usor si mai repede (mai ales ca mintea unui barbat, conform multor date stiintifice, functioneaza pe principii mult mai simple decat ale unei femei!) si sa aduca in cuplu o stare de sanatate emotionala atat de necesara functionarii a la long a acestuia. Este un manual self-made pe care tocmai am facut un fine-tuning:)
El mi-a adus aminte de sanatatea relationala de care tot povesteste J Salome si exercitiile relationale pentru cei aflati in cuplu, astfel incat sa se cunoasca mai profund si sa treaca peste posibile neintelegeri. Nu stiu daca exercitiul de care imi amintesc acum este propus tot de el dar presupune ca o data pe saptamana sau la 2 saptamani, ea si el sa stea de vorba despre ei (in conditiile in care nu fac asta in mod natural din lipsa de timp sau alte motive), sa regleze neintelegeri sau frustrari adunate peste saptamana vis a vis de un gest sau o privire a celuilalt sau lipsa lor; sa gaseasca modalitati ca pe viitor sa ajunga mai repede la intelegere si sa creasca in cuplu, impreuna, nu outside of it. Poate 1 data pe saptamana e prea des dar depinde de fiecare cuplu in parte sa isi gaseasca ritmul potrivit (un fel de terapie de cuplu mai ieftina:). Asta inseamna responsabilitate si responsabilizare, inseamna maturitate emotionala si implicare, efort si toate facute cu drag, cu dragoste, cu placere, cu bucurie (chiar daca nu e intotdeauna placut sa asculti critica celuilalt) si cu constienta motivatie!
Si-mi mai aduc aminte de ce ne-a povestit anul asta in Croatia o englezoaica care a vrut sa isi dea o sansa: si ei si unui nou barbat (exact asa cum spunea si Einstein: daca vrei sa obtii rezultate diferite, sa faci aceleasi lucruri si sa te astepti la altceva, inseamna ca esti putin nebun!) asa ca la o doua lor intalnire i-a pus in brate un chestionar in care apareau intrebari de genul: cum iti propui sa ma faci fericita?, care crezi ca sunt cele mai mari defecte ale tale intr-o relatie de cuplu?, etc.

Happy relating!

Rataciti prin senzatii, la inaltime

"Cine esti? De cand te-am dat jos de pe piedestal imi pari..diferit. Te simt diferit . Picioarele imi spun. Picioarele mele vorbesc cu mine mereu si nu ma mint niciodata. Doar eu nu le inteleg pe deplin".... Cand ma dau jos din mintea mea, lumea se schimba. Cercul ala stramt e rece, da, si nu e asa de departe. E doar mai sus de umeri si... mi-au trebuit ani de zile ca sa ma cocot acolo sus si acum petrec zile si nopti, minute si clipe de cosmar si inconstienta ca sa ma dau jos. Mi-e dor de visinul meu din gradina de la tanti Mimi! Macar acolo era mereu soare si visine rotunde, grasute si carnoase si cald...Ce-mi mai placea sa fiu la inaltime! Doar ca acum sigur e cu picioarele pe pamant! Te rog da-te jos! Am nevoie de tine! ....Si apoi il pun pe el din nou pe piedestal si nici macar nu ii pot reprosa asta: eu sunt cea care il suie acolo, el doar joaca asa cum stie si poate si el, din motive egoiste. ..."Te simt diferit. Esti mai adevarat. Picioarele mele nu mint niciodata".... Cateodata ma gandesc sa plec. De ce? Unde? Depinde ceea ce imi doresc de locul in care sunt? In fond, realitatea e creata tot de mine si eu ma car pe mine peste tot. Nu vreau sa fac ceva anume. Stiu mai degraba ce nu vreau sa fac. Viata se intampla aici si acum. Asta e viata mea. Se poate schimba radical intr-o clipa sau poate ramane exact la fel ani de zile... Mi-ar placea cateodata sa nu se termine niciodata noaptea, sa nu ne piara nicicand cheful de vorba , mi-ar placea sa nu mai facem proiectii unul pe celalalt si dimineata sa nu schimbe cu nimic placerea de a fi langa celalalt.

Human Design

You're a Generator. You should respond to life should not initiate! ... Learn how to receive! ....You should shock people and tell the truth whenever they come towards you! ... Find the place, feel the place and see what it brings! Follow the energy! Experiment, try!

Acum!

Nu mai vreau sa demonstrez nimic. M-am saturat.

Da, sunt asa cum sunt. Nu, n-am avut acei parinti pe care mi i-am dorit. Da, bunicii m-au iubit mai mult. Da, lucrurile asa s-au petrecut.

“Inceteaza sa iti mai irosesti energia si sa te incapatanezi, sa demonstrezi. Inceteaza sa mai compari. Sa te compari. Go live and enjoy your life as it is!”

O scapare si apoi..bulgari

Continua sa arunce spre mine bulgari de razboi...il detestam si cu cat o faceam mai mult cu atat el se infrupta mai mult din ura mea si bulgarii deveneau mai mari si mai rosii..era un joc perfid care imi smulgea energia cat o garderoba intreaga... si privirea din seara cand ochii ni s-au intalnit si au ramas pierduti pentru cateva momente unii in altii, parea un vis de demult... din acelasi capitol incheiat ca si plimbarile solare prin frunzisul verde al padurii, intalnirile la usa dimineata cand ochii smarald erau irizati de vinisoare rosii dar mana ma intampina cu o floare care isi cerea parca iertare in locul lui... Cum se petrecuse schimbarea? Cand? Ne scapa cateodata exact acele momente esentiale de la care apoi parca nu mai poti da inapoi, din care aluneci grosolan... Pana cand? Pana unde?

Rugaciune de la parintele Ilarion Argatu

Iarta-ma, Doamne:

-pentru tot ce puteam sa vad si nu am vazut! -pentru tot ce puteam sa aud si nu am auzit! -pentru tot ce puteam sa simt si nu am simtit! -pentru tot ce as fi putut sa inteleg si nu am inteles! -pentru tot ce puteam sa constientizez si nu am constientizat!-pentru iertarea pe care as fi putut sa o dau si nu am dat-o! -pentru bucuria pe care as fi putut sa o traiesc si nu am trait-o! -pentru Lumina pe care as fi putut sa o primesc si nu am primit-o! -pentru viata pe care as fi putut sa o ocrotesc si nu am ocrotit-o! -pentru visele pe care mi le-as fi putut împlini si nu le-am implinit! -pentru necunoscutul in care as fi putut sa pasesc si din teama, nu am indraznit sa pasesc! -pentru iubirea pe care as fi putut sa o exprim si nu am exprimat-o! -pentru tot ce puteam sa creez bun si frumos si nu am creat pentru gloria Ta Doamne si a Imparatiei Tale Divine!-pentru tot ce stiu si nu stiu ca am gresit, pe Tine, Doamne, care esti Mila si Iubirea infinita, Te rog, iarta-ma si ma imbraca cu nesfarsita Ta Iubire si Lumina!
Iti multumesc, Doamne:-pentru toata frumusetea pe care am vazut-o izvorand din Tine!-pentru muzica tacuta a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvaluit-o auzului!-pentru tot ce am simtit bun si minunat in viata mea!-pentru tot ce prin harul Tau am inteles!-pentru lumina pe care am sorbit-o in adancul meu!-pentru iertarea pe care daruind-o, am dobandit pace!-pentru bucuria fiecarei clipe traite in Tine, Doamne!-pentru toate cadourile spirituale care mi-au imbogatit fiinta!-pentru viata mea, care e a Ta, o mica parte a simfoniei existentei!-pentru visele care au prins forma prin armonia iubirii Tale pentru mine!-pentru necunoscutul in care am pasit plin de curaj, regasindu-Te!-pentru iubirea coplesitoare cu care ma dezmierzi clipa de clipa!-pentru tot ce am creat prin Tine bun si frumos, aducand cu umilinta lauda Imparatiei Tale divine!

Dumnezeu, Tatăl nostru, plimbandu-se prin casa mea imi va lua toate grijile şi va vindeca toate bolile mele si ale familiei mele în Numele lui Iisus, Amin!

Astazi este despre...

Gaseste motivatia
http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=sb2YOg_dkQM
Gandeste diferit
http://www.youtube.com/watch?v=4oAB83Z1ydE&feature=related
Indrazneste (i love this one!!)
http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=sb2YOg_dkQM

Colega de apartament

S-a incolacit cum faceam (si mai fac si acum cateodata) si eu cand eram copil...respira usor si striatiile blanitei urca si coboara delicat ca niste rauri....picioarele din spate ii stau intinse si i se unesc cu boticul.... coada e ascunsa undeva sub ea... din cand in cand tresare la cate un zgomot care dincotro...ramane pret de cateva secunde cu capul ridicat si ochii inchisi dar apoi il coboara asezandu-l mai bine ... urechile ii stau ciulite si parca nervurile reactioneaza chiar si la respiratia mea.... acum cateva minute era ca argintul viu prin casa... nu stiu cum, la un moment dat, m-am trezit cu ea cuibarita langa mine, pe o margine de pat, dormitand... prima mea matza, Musette:)
E ca un copil: curioasa si jucausa, foarte doritoare de afectiune si cu o privire total inocenta... Inca lucram la regulile casei si demarcarea teritoriilor si limitelor. Dar este doar a 3a noapte impreuna.... Oare cate vor mai urma?:)

Si cand va locui doar la mine in gand...

Ii sunt recunoscatoare pentru ca e primul care mi-a oferit o alta perspectiva. In viata reala. A facut o diferenta. A facut mici gesturi. Si mai mari. Ce ciudat... Nu mai stiu cum ne-am intalnit.... Incerc sa-mi amintesc dar... nada, rien, nothing: imi amintesc doar la final, acea privire printre scaune si imbratisarea. De data asta distanta nu ma mai infricosa asa de tare; stiam ca vom fi din nou impreuna intr-un moment sau altul... si se intampla, mai devreme sau mai tarziu. Stiam ca poarta si el bataliile lui. Intuiam si ce il indeparteaza de mine si recunosteam: "Asa sunt, aici si acum, asa sunt. Fac tot ce pot, tot ce stiu eu mai bine".

Live it and let it go. Asa mi-a scris de mult un prieten. God damn it, odata si odata trebuie sa invat lectia asta!:)

Recunostinta!

Invitatie la un joc serios

Cat timp am ramas in cercul interior al mintii, Mirosul laptos se tinea dupa mine ca o matza neobrazata aflata in adulatie perversa fata de un soricel de care facea misto dar caruia ii lasa iluzia suava a superioritatii .

- Ce te tot tii dupa mine? i-am strigat intorcandu-ma brusc la el, si ecoul culoarului a facut ca vocea mea sa se stinga in unde lacuite

- Asssaaa, imi raspunse el matzaindu-se, putin zdruncinat de reactia mea neasteptata. Ce, nu-ti place sa te joci?

- Nu, veni raspunsul meu sec

- Minti. Minti, minti. Minti. de 4 ori: minti!

- De ce de 4 ori? De ce nu de 3 ori? de 9 ori? de 12? Hai, gata, la culcare!

- Stiu eu ca-ti place, dar nu vrei, de fapt nu-ti dai frau liber. Nu intelegi, eu doar incerc sa te ajut...

- Vai, nu mai pot de cat de recunoscatoare sunt. Marele Miros, boierul inimos al amintirilor inimilor noastre, psihanalistul de serviciu. Scuteste-ma! ii dadui eu un ordin scurt.

- Iti plaaaceeee..., imi canta el amuzat, zvarcolindu-se usor de pe o parte pe alta, insurabandu-se in coada

- Si nu ma mai imbia!

- Hai sa ne jucam...ma ruga el cu privirea prelungita ca ceasurile lui Dali si vocea mieroasa...Uite, eu te gadil si tu te lasi... aluneci usor... iti amintesti... Fetita cu sertare esti tu...Venetia nu e asa departe... E apa... ca si la Ostrov...

- Taci, dispari... Nu... nu... nu...Inceteaza, imi faci rau...

- Lucrurile nu sunt ceea ce par...(si aici vocea hipnotica incepu sa se infiltreze printre treptele scaritei....) Sunt mult mai inofensiv decat crezi...

Si m-am dat jos din pat. Stop joc. Poate o sa mai vina si altadata....

Mamele mele

Ma bate de mult gandul sa scrie despre mame. Despre mamele mele multe, despre mamele pe care le imprumut de la prietenele mele, de la cursuri, din magazine, din carti, de peste tot. Mame de la care invat direct, din povesti, din auzite, din intamplare, de la care incerc sa extrag cat mai mult, de care ma agat, pe care ma las, in care ma cufund, in care ma uit, ma reamintesc, ma catar si ma cobor... Mame de care imi amintesc, de care uit, pe care mi le imaginez fecunde, luminoase, hranitoare, pe care le cunosc dupa ochi, dupa vorba, dupa parfum, dupa ras, dupa fiice... Mame pe care le imbratisez, pe care le judec, de care ma umplu, pe care le ador, pe care le resping... Mame cu care vorbesc, pe care le ascult, pe care mi le imaginez... Mame tinere, si mame mai in varsta, mame scolite si altele cu scoala vietii, mame mai galagioase si mai tacute, dar toate mame dragastoase... mame in toate felurile... Mame pentru care sunt recunoscatoare, mame langa care cresc, ma descopar, invat, plang, ma bucur, sunt furioasa, langa care sunt fetita si cateodata femeie...Am o singura mama biologica si muuuulte, multe mame adoptive:) Multumesc!

Pe sfert

nu se intampla nimic. este un continuum. doar variatii vagi.

paianjenii isi teseau plasa care imi gadila urechea dreapta si apoi se impletea in jurul felinarului din coltul boltii ceresti. dulapurile rascolite de prea mult ras au inceput sa suspine de dor, sperand copilareste ca s-au vindecat. ce gluma buna! de parca viata a fost scrisa pe o pagina, interpretata pe doua si ea vrea sa o rescrie in 3 minute. ha!...HAHAHAHAHA! ...opriti-o! articulati cuvintele, got damn it!....paianjenii apar la tot pasul. paianjenii sunt de vina pt ca ei o fac sa viseze. plasa o vrajeste, o fascineaza, o pierde printre scoici si nisip, ii smulge si ultima farama de luciditate si apoi o arunca in valuri...de parca ar sti sa inoate!..si ea se incapataneaza sa ramana legata de dulapuri si ... ce rahat!... dar ce placere!... viata scrisa ieri, publicata azi si citata la colturi indoite de vreme, zvonuri si bigudiuri rosii incalzite in masina de biguduri... te rugasem doar...te rugasem de atatea ori... si nu ma auzeai iar eu continuam sa ma uit luuung la tine si sa te rog din priviri... de ce nu intelegeai? de ce? de ce? de ce? de ce... de c... de ... d...?... si apoi a inceput sa zboare. nu se stie cum. cronicii vremii nu au inregistrat. se povesteste ca adanc, in mare, nebanuite nici de cele mai bine dotate submarine si nici de satelitii trimisi de oameni in ceruri, a gasit pamantul fagaduintei.

v-am spus: nimic nou...doar un continuum...doar variatii.

Scrisoare catre Suflet de C.G. Jung

"Sufletul meu … Unde eşti? ..
Mă auzi? ..
Iti vorbesc .. Te chem .. Eşti acolo?
M-am intors.
Sunt aici din nou.
Am scuturat praful tuturor ţinuturilor de pe picioarele mele,
Si am venit la tine.
Sunt cu tine ..
După ani multi, de multe intrebari,
Am venit la tine, din nou.
Sa-ti spun despre tot ce am vazut?
Experimentat? Sau băut ?
sau nu vrei să auzi,
despre vacarmul vieţii şi despre lume.
Insa un singur lucru trebuie să ştii,
Singurul lucru pe care l-am învăţat,
este că viata trebuie traita.
Această viaţă este calea,
Cea mult cautata cale,
catre necuprinsul pe care il numim divin.
Nu există nici o altă cale.
Toate celelalte căi, sunt false căi.
Aşa că am găsit calea cea dreaptă,
care mi-a permis sa ajung la tine, la sufletul meu.
M-am întors, incercat şi purificat.
Mă mai cunoşti?
Cat de mult timp a durat separarea.
Totul a devenit atât de diferit.
Şi cum te-am găsit?
Ce ciudata a fost călătoria mea.
Ce cuvinte ar trebui să folosesc ca sa-ti spun,
pe ce cale intortocheata o stea bună m-a ghidat catre tine.
Dă-mi mâna ta,
Sufletul meu aproape uitat .
Cât timp indelungat pentru bucuria, de a te vedea din nou.
Tu mult dezamagitul meu suflet.
Viaţa m-a adus inapoi la tine.
Să multumim vieţii pe care am trăit-o,
pentru toate orele fericite şi pentru toate orele triste,
Pentru fiecare bucurie, pentru fiecare tristeţe.
Sufletul meu, călătoria mea,
trebuie să continue cu tine ..
Ma voi minuna cu tine,
şi ma voi inalta la singurătatea mea .. "

“My soul… Where are you?..
Do you hear me?..
I Speak.. I call you.. Are you there?
I have Returned.
I am here again.
I have shaken the dust of all the lands from my feet,
and I have come to you.
I am with you..
After long years, of long wondering,
I have come to you, again.
Should I tell you, everything I have seen?
Experienced? or drank in?
or do you not want to hear,
about the noise of life and the world.
But one thing you must know,
the one thing I have learned,
is that one must live his life..
This life is the way,
the long sought after way,
to the unfamalable which we call divine.
There is no other way.
All other ways, are false paths.
So I found the right way,
to let it let me to you, to my soul.
I’ve returned, tempted and purified.
Do you still know me?
How long, the separation lasted.
Everything has come so different.
And how did I find you?
How strange my journey was.
What words should I use to tell you,
on what twisted path a good star has guided me to you.
Give me your hand,
My almost forgotten soul.
How long, the joy, at seeing you again.
You long disappointed soul.
Life has let me back to you.
Let us thank the life I have lived,
for all the happy, and all the sad hours,
For every joy, for every sadness.
My soul, my journey,
should continue with you..
I will wonder with you,
and ascend to my solitude..”

Pe drum

Tocmai ce am dat peste un post al unei amice http://pasicolorati.blogspot.com/2011/09/vidul-incantat-de-cunostinta.html si-mi pare ca are mare dreptate. Lectia mi-a ajuns la urechi de mai multa vreme: ca ceva nou sa apara in viata ta trebuie sa ii faci loc, sa creezi vidul...sa stai in foc...sa ai rabdare...sa experimentezi...sa iti dai voie sa nu faci cea mai buna alegere din prima...let the old die and give time for the new one to get born...

Sunt pe drum...undeva langa o borna kilometrica pe care nu stiu exact ce scrie dar imi place sa cred si sper ca e ceva de genul: viata ta, drumul tau nu cel dorit de altii, nu impregnat de frici, prejudecati, cutume culturale, ci drumul catre libertate, catre cine sunt si pot deveni la intregul meu potential.

Ca sa continui cu postul trecut, petrecerea cu fondue a fost grozava: 6 gagici (asa imi place sa le alint cateodata pe femeile care imi plac:) ): 3 elvetience, 1 chinezoaica, o irlandeza si ..o romanca. 6 femei care au facut un popas intr-un loc vindecator, plin de energia culturilor, un han de demult unde trag cei osteniti, cei curiosi, cautatori...Elvetia pentru mine a insemnat conectarea la mine, conectarea la dorinte concretizate in senzatii, la oameni langa care am vibrat diferit, placut cateodata, mai putin confortabil altadata dar care toate m-au invatat, m-au facut sa vad, sa simt, sa rad, sa plang de fericire si de durere, pe infundate sau zgomotos...

And now I have to let it go...De ma voi intoarce sau nu acolo, va fi altfel....Dimineata de la aeroport va exista mereu dar doar in mintea si inima mea, cutia cu bomboane s-a terminat, sms-urile se vor sterge... Privirea lui se va estompa, imbratisarea ei o voi simti din ce in ce mai putin...Viata/Moarte/Viata....asta e ciclul...asta am ales...asa existam...dincolo de bine si de rau exista altceva ce mintea nu cuprinde..sunt sigura

Agresivitate si feminitate - 2 lectii centrale ale acestui an

Calatoriile - un mod de a invata

Timp cu mine si conectare - 2 daruri pe care le-am primit

Anul 7 al ciclului meu de viata: despre incredere si deschidere..Sunt una dintre Femeile care Alearga cu Lupii... Sunt Femeie pe drumul Meu

Fondue party (I)

Ma pregatesc maine seara de o cina elvetiana: o colega ma ``fericeste`` cu o mini-petrecere cu fondue:) In poza se vede instrumentarul:) Va tin la curent cu rezultatele!

Recidiva

Am comis-o din nou: Azi dimineata, la 6, jazz, in Bains de Paquis. O senzatie cateodata stranie, ca sunt intr-un film SF. Din cauza muzicii....N-am mai luat nici un autobuz ca nu am avut ce: duminica circula incepand cu ora 7...Senzatia ca centrul Genevei nu e cel mai safe loc pe-ntuneric... Cel putin nu au caini comunitari (cum va fi reintalnirea cu ei in Bucuresti?!)....Acelasi sentiment de pace, de conectare, de fericire ca sunt aici si acum si ca nu ma grabesc nicaieri...
Yes, morning has broken once again:)...
http://www.youtube.com/watch?v=e0TInLOJuUM

Frica si invataminte

http://www.ted.com/talks/lang/rum/tim_ferriss_smash_fear_learn_anything.html

Motivatii intrinseci vs extrinseci

http://temepentruacasa.wordpress.com/2011/03/15/riscurile-recompenselor/

Articolul asta m-a pus serios pe ganduri. Din mai multe perspective: a trainer-ului, a mea ca fiinta care se automotiveaza, a mea ca fost invatacel dar si actual autodidact, ca posibil viitor parinte, ca prieten....De reflectat si rasfoit bibliografia

O alta dimineata

Ora 05.00. Alarma ceasului suna. Eram deja treaza de 15 minute. Afara inca intuneric. Ma dau jos din pat, ma imbrac, imi fac bagajul si ies pe usa. Deja 05.36. Constat ca autobuzul vine abia la si 52. Asa ca decid sa o iau pe jos. Ajung la gara. Mai am ceva de mers. Dar pot sa iau un alt autobuz care vine in 6 min. Am timp. Asa ca astept. Constat ca deja sunt destul de multi oameni in jurul meu pt acea ora. Si masini (din pacate). In curand ajung la destinatie: Bains des Paquis. Intre 6 si 7 aici va avea loc un concert de acordeon. De pe la inceputul verii tot vad anunturile despre concertele de vara din Bains des Paquis. Cine naiba se trezeste atat de devreme ca sa mearga la concert? Well, multi!! Si iata-ma acum si pe mine. Eram foarte curioasa cum e un concert la 6 dimineata, pe malul lacului. Pai...ca altele, si totusi altfel, in felul lui. Mi-am luat o cafea cu lapte si un croissant pe care le-am savurat la marginea apei, langa rate si lebede. Si scaunele s-au ocupat, oamenii care nu au mai prins locuri s-au asezat pe jos, acordeonistul ne-a prezentat programul, lumina soarelui a inceput sa lumineze cerul din ce in ce mai mult, muzica (Bach, improvizatii..) ne-a delectat urechile si sufletele....A meritat din plin sa fiu acolo, sa ma trezesc atat de devreme si vreau sa repet aventura:) Mi-am amintit pe drum de diminetile din Quartier Latin (Paris) care continua sa ma fascineze... Imi place sa vad cum viata isi reintra in drepturi, am senzatia ca asist la o noua facere a lumii....Apoi de diminetile de la Natura, cand mergeam cu bicicleta prin padure, de aerul proaspat si A...Am revenit acasa (dormisem la o amica intrucat nu am autobuz atat de devreme aici) si vreo 3 ore de somn mi-au fost necesare ca sa ``reinviu``:)
A fost a doua cea mai frumoasa dimineata petrecuta in Elvetia!

Carti de citit

Tony Hsieh - "Sa livrezi fericire"

Guy Corneau - "Exista iubiri fericite? Psihologia relatie de cuplu"
Ursula K Le Guin - "Voci"

Haruki Murakami - "1Q84" (10/10)

Gene Wolfe - "Cartea Soarelui Nou, Citadela Autocratului"

Neil Gaiman - "Cartea cimitirului"

Ted Chiang - "Impartirea la zero"

Miscare

Sunt mandra de mine si ma laud...cel putin pe blog!:) Ieri am facut ceva mai mult hiking decat sambata. Am urcat cu telefericul pana sus pe Saleve si apoi am luat-o la picior pe carari de munte. Teren destul de accidentat, 2 situatii in care era sa ne ratacim dar cred ca cineva, acolo sus:), si inima noastra au avut grija de noi. Geneva vazuta de sus.... Dor de muntii nostri, de excursiile cu doamnele mele...Liniste, aer curat, soare patrunzand usor printre copaci, roci si vegetatie...Picioare dezmortite, durere surda in genunchi, bucurie si extaz de a fi pe culme iar:)...Un mic orasel francez, clopote rasunand in clopotnita unei biserici, spre apus.....O oboseala placuta in autobuzul care ne ducea inspre casa, conectare, eliberare...Recunostinta si somn bun

Q.E.D

ACEASTA DEMONSTRATIE A FOST FACUTA IN ANUL 1921...
DUPA ACEEA AU APARUT SI ALTE DEMONSTRATII... DAR ASTA RAMANE IN ISTORIE :) Veti vedea de ce...

Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie…

- Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie… Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare

- Esti crestin, nu-i asa, fiule?
- Da dle, spune studentul
- Deci crezi in Dumnezeu?
- Cu siguranta
- Dumnezeu e bun?
- Desigur, Dumnezeu e bun.
- E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?
- Da
- Tu esti bun sau rau?
- Biblia spune ca sunt rau.
Profesorul zambeste cunoscator. Aha! Biblia! Se gandeste putin. Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?
- Da, dle. As incerca.
- Deci esti bun.
- N-as spune asta.
- Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu…
Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.
- El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Isus sa-l vindece. Cum de Isus e bun? Poti raspunde la asta?
Studentul tace.
- Nu poti raspunde, nu-i asa? El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze.
- Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?
- Pai…, da, spune studentul
- Satana e bun?
Studentul nu ezita la aceasta intrebare:
- Nu
- De unde vine Satana?
Studentul ezita.
- De la Dumnezeu.
- Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?
- Da, dle.
- Raul e peste tot, nu-i asa?Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?
- Da
- Deci cine a creat raul? Profesorul a continuat. Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.
Din nou, studentul nu raspunde.
- Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?
Studentul se foieste jenat.
- Da
- Deci cine le-a creat?
Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea.
Cine le-a creat? Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti. Spune-mi, continua el adresandu-se altui student. Crezi in Isus Cristos, fiule?
Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos.
- Da, dle profesor, cred.
Batranul se opreste din marsaluit. Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Isus?
- Nu, dle. Nu L-am vazut.
- Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Isus al tau?
- Nu, dle, nu l-am auzit.
- L-ai simtit vreodata pe Isus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit?
Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Isus sau a lui Dumnezeu?
- Nu, dle, ma tem ca nu.
- Si totusi crezi in el?
- Da.
- Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?
- Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.
- Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.
Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.
- Dle profesor, exista caldura?
- Da
- Si exista frig?
- Da, fiule, exista si frig.
- Nu, dle, nu exista.
Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta.
Studentul incepe sa explice.
- Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig.
– daca ar exista, am avea temperature mai scazute decat minimul absolut de -458 de grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau material sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut ( -458 F ) inseamna absenta totala a caldurii.
Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, d-le, ci doar absenta ei.
Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.
- Dar intunericul, profesore? Exista intunericul?
- Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?
- Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste
intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?
Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi un semestru bun.
- Ce vrei sa demonstrezi, tinere?
- Da, dle profesor. Vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.
De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza.
- Gresite? Poti explica in ce fel?
Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul… Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau.
Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei.
Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?
- Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.
- Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?
Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul.
Un semestru foarte bun, intr-adevar.
- Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. Nu predati studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?
Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.
- Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer. Studentul se uita in jurul sau, in clasa. E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului? Clasa izbucneste in ras.
E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?
Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde:- Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu….......
- Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul.
- Acum, dle, exista raul?
Acum nesigur, profesorul raspunde:

-Sigur ca exista. Il vedem zilnic.
Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.
La asta, studentul a replicat:

- Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. NU DUMNEZEU A CREAT RAUL! Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina .
Profesorul s-a asezat.......

PS: Studentul era Albert Einstein
Albert Einstein a scris o carte intitulata Dumnezeu vs. Stiinta in 1921….

Un gand spre final..si catre un nou inceput

Am senzatia ca ce am trait in aceste aproape 3 luni a fost un fel de vacanta de la lumea reala, ca am pus pe hold o realitate care ma asteapta insa. Ma rog sa gasesc in mine puterea sa ii fac fata, cu seninatate, cu tot ce am primit in aceste luni, cu tot ce s-a asezat in mine. Stiu ca am tot suportul din lume in afara mea but IT'S TIME TO GROW UP!

You know how, just do it! You're wonderful! I trust you, I LOVE YOU..

ps: aseara cineva mi-a spus ca sunt un inger:)

Schite de ganduri si emotii

Aseara m-am bucurat din nou de un pahar de vin cu colegii..Am stat pana tarziu in noapte la discutii despre creativitate, constienta, fericire individuala si colectiva, filme....
Suntem intr-adevar facuti sa traim in extreme, in stari extatice sau doar calmul interior e cel natural, in sensul dat de Univers?.. este creativitatea ceva intrinsec sau extrinsec omului: inspiratia e primita de la ..zei sau o avem in noi? cand ne conectam inseamna ca lasam sa iasa din nou ceea ce tinem si poate ne e frica sa descoperim sau ne transformam intr-un canal prin care informatia circula din afara inspre inauntru si din nou inspre in afara? ce faci dupa ce ai trait momentul perfect alaturi de cineva? (aici imi amintesc mereu de ``The hours``...) se poate intampla sa il uiti? si ce faci daca se intampla asta?

A2a lectie de chineza in care am descoperit ca nu am ureche muzicala:( Trebuie sa invat insa numerele pana la 10 si sa spun ``numele meu este..``. In tandem, eu o invat pe J. franceza..hahaha!!

O dupa amiaza in natura pe Saléve, un foc de artificii impresionant, garnisit cu muzica clasica, un joc distractiv si incitant pe malul lacului cu J. si B., despre relatii in China si Nepal.... Prosciuto si melone in gradina mirosind a lavanda.... Pregatiri pt pranzul de pe 29.... ``Tiger moms`` made in China.... Chef sa schimb atatea lucruri acum, pe final, aici, in casa.... Ganduri si emotii despre el...Ce bine ca am tinut un jurnal! ....Acum stiu ca Le Corbousier a fost elvetian..La fel Max Frisch.... Chef sa citesc mult. Pregatiri pentru certificarea CNFPA. Dor de prieteni...

Mi-am amintit de M. si am realizat ca imi este dor de ea. Ca mi-a fost draga si ca imi pare rau ca nu pot da timpul inapoi. Imi cer iertare. Pt ca nu am stiut/ nu am putut sa fac mai mult atunci. Stiu ca m-am intors dar poate daca as fi facut-o mai tarziu... insa poate mai important e ce fac acum...

2 saptamani mai putin 1 zi...Am emotii: pt ce las in urma, pt ce am inainte