dar

astazi am primit un cadou foarte frumos: "darul vietii vine de la Dumnezeu nu de la parinti; de aceea nu te astepta ca ei sa-ti dea dreptul la viata; tu il ai deja de la Dumnezeu pentru ca te-ai nascut". Ii multumesc din suflet Oanei pentru ca a stat de vorba cu mine si mi-a spus cuvintele astea; le stiam, erau in mine, dar cu mult har ea le-a scos la suprafata. am plans si ma simt eliberata. iubesc starea asta de impacare si acceptare. cat de intelept a vorbit cu mine, cat de natural a decurs conversatia noastra, fara graba, cu rabdare, cu repeziciune, exact in ritmul normal.
SUNT! SUNT LIBERA! SUNT LIBERA SA IMI TRAIESC VIATA asa cum simt!

exercitii de vizualizare

ma intreba O. daca o puteam privi cand nu mai avea suflare. da, i-am raspuns, dar e mai greu sa iti imaginezi decat atunci cand traiesti efectiv. apoi m-am intalnit cu C. care si-a pierdut si el tatal si bunicul. e bine cand poti vorbi cu oameni care au trecut prin aceeasi exprienta. este ca si cand ati vorbi aceeasi limba. nu sunt lucruri pe care sa le poti intelege inainte. trebuie sa le traiesti ca sa le poti intelege. pe unele doar emotional, nu rational. sunt zile in care trebuie sa imi repet ca a plecat. mi se intampla mai ales cand ma uit la poza ei. pur si simplu nu pot simti ca nu mai este vie. trebuie sa fac fel de fel de exercitii de vizualizare pentru a ma ancora in prezent. incerc in acelasi timp sa ma las "dusa", "transformata".
ma trezesc foarte devreme: 4-5 am si nu mai pot dormi, mai motai dar nu mai adorm. inainte dormeam toata ziua. acum am un alt tonus. nici azi nu simt nevoia sa ma intreb "de ce". le las pur si simplu sa se intample. imi place sentimentul pe care il am cand pot accepta lucrurile. "emotia pozitiva este cea care iti invadeaza tot corpul atunci cand o privesti in fata. cea negativa este cea care dispare atunci cand o privesti in fata" - de la Osho citire via Dea (thanks:) ).
bune exercitiile de vizualizare- incercati-le. they can brighten up your day!
mi-e dor de mama: o vad...

o zi la munca

astazi chiar am muncit. dar mai intai m-am gandit la ea. mi-a fost dor de ea. si parca incep sa realizez ca nu mai e. sunt atat de vii unele amintiri in mintea mea si in sufletul meu. imi place cat de clar mi-o amintesc, cum mergea pe strada, cum o urmaream apropiindu-se de mine sau trecand in casa pe langa mine. ce ciudate sunt unele imagini de care imi aimtesc, gesturi atat de banale si totusi atat de dragi. plec mai devreme. cu dor

in gradina

exista la tara o gradina in care imi placea la nebunie sa merg si sa ma incarc cu energie. vara era un deliciu: flori de camp, culori amestecate, cativa copaci, soare, toate aveau darul sa imi faca curat in suflet si sa-mi aduca zambetul pe buze. s-au construit multe case de cand am fost ultima oara la tara. si nu mi-am mai gasit gradina. in schimb am gasit o alta, mai mica, dar care a servit scopului meu: am scris numele ei in zapada, am vorbit cu ea si am plans-o, m-am eliberat de multa durere si tristete dar nu de toata. e bine cand poti da afara durerea. in "roma" scriitorul exact despre asta vorbea: cand stai pe malul raului trebuie sa scoti afara cuvintele din tine ca sa le lasi raului sa le duca cu el, nu e suficient doar sa stai pe malul lui. eu am lasat o parte din durere acolo, langa copaci, langa casa, in zapada... si nu ma mai simt nici singura pentru ca am convingerea ca toate m-au inteles, ca mama m-a auzit si m-a mangaiat, a fost cu mine si m-a vegheat si a plans si ea si m-a privit cu caldura si infinita dragoste.
astazi ma simt linistita si am mai multa incredere in viata. te iubesc, mama! si-ti multumesc!

pregatiri

aseara am facut bradul. si tata a facut piftie si sarmale... de l-ar fi vazut mama:). dar ce spun: binenteles ca l-a vazut, ca ne vede, ne stie, la fel cum si noi o simtim pe ea .... si totusi altfel ca pana acum. mi-e tare de dor ea, ma culc cu ea in gand, ma trezesc cu ea in gand, in timpul zilei ma gandesc la ea. sunt jumatate din ea si voi fi mereu. sunt mandra de mama mea, de tot ceea ce mi-a daruit si de felul in care a trecut prin incercarile vietii. am acel sentiment din copilarie cand mi se parea ca mama e omniprezenta si a-toate-stiutoare.
despre bunica n-am scris. dar stiu ca ma priveste cu intelegere pt ca ma gandesc mai mult la mama decat la ea. amandoua au fost si sunt femei intelepte, acum mai mult decat inainte.
toti 4 sunt acum impreuna si cred ca le e bine asa. formeaza un cerc foarte strans, asa il simt.
P. mi-a spus ca visul de ieri noate explica mai mult dinamica sufletului meu. nici eu nu mai stiu ce simt uneori. Incerc sa ii explic I. si nu-mi gasesc cuvintele. si ma las sa simt fara sa imi mai explic.
va fi primul an dupa multi in care nu voi merge la catedrala Sf Iosif sa audiez concertul de Craciun. vine Craciunul! ce bine....

5 stadii ale îndeplinirii oricărui vis

Acesta este unul dintre cele mai complete miniarticole din câte am scris în toată cariera mea. Mai exact, nu este exhaustiv (adică nu are toate detaliile posibile) dar acoperă o gamă foarte vastă de experienţă umană.

Tot aici găseşti şi motivul pentru care filmul “The Secret” nu este, după părerea mea, decât “A secret” - adică o parte din ceea ce este necesar pentru a îţi îndeplini visurile.

Concret, sunt 5 stadii ale îndeplinirii visurilor:

1. Precizează intenţia

Degeaba stabileşti obiective dacă ele nu se aşează pe intenţii bine definite. Intenţia e diferită de obiectiv în sensul că se referă la ceva ce vrei să realizezi în comuniune cu cei din jur şi în relaţie cu binele general. Obiectivul poate fi foarte individualist, chiar egotic, dar intenţia este în afara ego-ului. Un exemplu de intenţie: vreau să creez un context în care oamenii să se dezvolte în mod autentic.

2. Specifică obiectivul.

Obiectivul este un rezultat concret, o ţintă. Cu cât este mai specific, cu atât mai mari sunt şansele să fie atins. De multe ori obiectivul are nevoie de energia ambiţiei pentru a fi atins. (Intenţia are nevoie de energia intuiţiei pentru a fi realizată). Un exemplu de obiectiv este proiectul BOOTCAMP. Taberele de training pe care le-am creat sub acest nume sunt obiectivul aliniat cu intenţia de a crea un context în care oamenii se dezvoltă în mod autentic.

3. Crede că e adevărat şi posibil

Locul în care te poţi autosabota, indiferent de intenţie sau obiectiv, este sistemul tău de credinţe. Henry Ford spunea: Dacă tu crezi că poţi, sau crezi că nu poţi, ai dreptate în ambele cazuri. Verifică în ce măsură crezi că poţi şi că meriţi să îţi îndeplineşti intenţia şi obiectivul. Dacă nu ai suficientă convingere că este posibil pentru tine, caută pe cineva care a reuşit deja. Dialogul cu acea persoană te-ar putea inspira să te automotivezi. O altă modalitate să îţi creşti gradul de convingere este să reduci standardele de performanţă. Alegerea depinde de stilul tău…

4. Trăieşte ca şi când obiectivul s-a materializat deja

Acesta este stadiul cel mai… “ciudat”. Oamenii de succes au o asemenea încredere că ceea ce visează este posibil, încât le vine uşor să se comporte ca şi când visurile lor s-au materializat deja. Gândeşte-te: cum te mişti, cum respiri, cum comunici, cum te exprimi, atunci când ai realizat deja ceea ce îţi doreai. Şi mai ales… cum îi inspiri pe ceilalţi cu această atitudine (cum îi inspiri să contribuie la visul tău)

5. Acţionează până când visul se materializează, apoi continuă.

Ce-ar fi dacă în mintea ta gândurile ar curge astfel: “Indiferent ce s-ar întâmpla, nu mă voi opri niciodată, pentru că viaţa înseamnă mişcare, iar mişcarea înseamnă creaţie. Orice fiinţă care nu creşte, începe să moară puţin… iar eu vreau să cresc.” Când ai o astfel de atitudine sunt şanse mari ca obstacolele să devină etape de parcurs în loc de ziduri impenetrabile. Cu această gândire şi cu disciplină suficientă este practic exclus să nu reuşeşti.

Unii oameni îmi spun: Da, dar dacă pe parcurs îmi dau seama că de fapt obiectivul nu e bun pentru mine şi că vreau altceva. Atunci le răspund: Ai sărit peste stadiul 1…

Inspiratie !



P.S. 1

…s-ar putea să mai existe un stadiu… 6. După ce ai realizat visul, bucură-te de succes.

P.S. 2

O clarificare semantică:

Vise: imagini care apar în somn

Visuri: aspiraţii

sursa: www.andyszekely.ro

continuitate

chiar daca nu am scris pe blog m-am gandit la ea, mi-am dorit sa vorbesc cu ea... si pentru prima oara am visat-o. mergeam spre tara, in tren, ea statea intinsa, bolnava. si parca nu era prea incantata ca mergem la tara. dar eu eram fericita intr-un fel ciudat pentru ca eram cu ea. P, ce vrea sa zica visul asta?...

ocupatie

cand nu prea ai de lucru la serviciu multi spun ca ai putea sa te bucuri. acum insa mi-as dori sa imi ocup mintea cu altceva. altfel, ma gandesc la ea, la cat imi lipseste, la cat de mult mi-as dori sa ma sfatuiesc cu ea; avea darul sa ma linisteasca prin felul ei de a se descurca si ..da, de a se sacrifica. ascult miriam makeba, "mama afrika"... si deunazi citeam in una din cartile luulei viilma despre a te lasa sa simti tristetea legata de plecarea mamei... eu stiu ca mama vorbeste cu mine in continuare. stiu si simt asta. inteleg si ca acum facem parte din 2 dimensiuni diferite si trebuie sa o las sa fie pe drumul ei catre Lumina. dar atatia in jurul meu isi dau cu parerea despre cum si ce ar trebui sa fac, ca refuz cateodata sa mai plec urechea la orice zice oricine; sa fac cum simt, ce vreau, fara sa ma mai gandesc la nimic altceva (o fi bine, o fi rau, supar pe cineva?, dar in timp ce efect va avea? etc etc)
sunt recunoscatoare pentru weekendul ce tocmai a trecut si mai ales pentru seara de ieri. Multumesc, Dea:)!

gand de demult, la inceput de drum

cand am ales numele blogului m-am gandit la un cantec care m-a fascinat de prima oara cand l-am auzit (chiar daca a facut-o cu multi altii) si care m-a pus intr-o stare de visare dureroasa. astazi gasesc in sfarsit timpul sa scriu despre asta.


Tu sais, je n'ai jamais été aussi heureux que ce matin-là
nous marchions sur une plage un peu comme celle-ci
c'était l'automne, un automne où il faisait beau
une saison qui n'existe que dans le Nord de l'Amérique
Là-bas on l'appelle l'été indien
mais c'était tout simplement le nôtre
avec ta robe longue tu ressemblais
à une aquarelle de Marie Laurencin
et je me souviens, je me souviens très bien
de ce que je t'ai dit ce matin-là
il y a un an, y a un siècle, y a une éternité

on ira où tu voudras, quand tu voudras
et on s'aimera encore, lorsque l'amour sera mort
toute la vie sera pareille à ce matin
aux couleurs de l'été indien

aujourd'hui je suis très loin de ce matin d'automne
mais c'est comme si j'y étais
je pense à toi
où est tu?
que fais-tu?
est-ce que j'existe encore pour toi?
je regarde cette vague qui n'atteindra jamais la dune
tu vois, comme elle je me couche sur le sable
et je me souviens
je me souviens des marées hautes
du soleil et du bonheur qui passaient sur la mer
il y a une éternité, un siècle, il y a un an

on ira où tu voudras, quand tu voudras
et on s'aimera encore, lorsque l'amour sera mort
toute la vie sera pareille à ce matin
aux couleurs de l'été indien

winter dreaming

ce minunat ningea de dimineata! as fi ramas acasa, mi-as fi facut vin fiert, o baie fierbinte fierbinte si as fi aprins lumanarele. as fi ascultat alifantis sau o muzica calda (nina simone, katie melua sau cesaria evora) sau poate jazz. apoi m-as fi bagat in pat si as fi luat poza cu ele doua si as fi vorbit cu ele. noi trei asa cum nu am mai stat de mult de vorba. cu chipul ei de atunci vreau sa raman in minte (desi uneori imi da tarcoale imaginea ei de pe patul de la centru cand am gasit-o, la final). (noroc cu muzica online pt ca acum scriu pe blog, ascult katie melua si arunc din cand in cand cate un ochi spre zapada ce se asterne afara).

There are nine million bicycles in Beijing
That's a fact
It's a thing we can't deny
Like the fact that I will love you till I die.

We are twelve billion light years from the edge
That's a guess,
No-one can ever say it's true
But I know that I will ever be with you.

I'm warmed by the fire of your love everyday
So don't call me a liar,
Just believe everything that I say.

There are six billion people in the world
More or less
And it makes me feel quite small
But you're the one I love the most of all

mi-e bine cand visez la mama...

zi speciala

ar fi implinit 32 de ani de casnicie. chiar de nu e o cifra rotunda e totusi o cifra. si ma gandesc ca nu raman aiurea oamenii legati 32 de ani chiar daca in aparenta obisnuinta isi zice cuvantul. exista dedesubturi mai fine pe care constelatiile le releva de multe ori...
am fost mereu fascinata de cifra 17. pentru mine e o cifra magica. demult F. mi-a daruit un semn de carte cu semnificatia cifrei 17. Nu stiu acum pe unde este dar mi-a placut ce scria pe el:).
inca pare ireal.... la serviciu au venit cativa mesteri artizani cu cadouri de Craciun si ma gandeam ce i-as fi luat cadou de Mos. si de ziua lor.
am o poza cu ea si bunica. sunt asa frumoase amandoua. atat de vii privirile. cum spunea D: ochii bunicii sunt jucausi:) ii recunosc. iar ai mamei sunt profunzi, asa cum era: inteleapta, sufletista, cu putere de sacrificiu.
orice ar spunea amicii mei psihologi (dar stiu eu ca ar spune de bine:) ), eu vorbesc cu mama si mi-e bine. si ma gandesc la ce o sa ii iau de Craciun.

Sarbatori de iarna

ninge. deja zapada are cativa centrimetri si ma gandesc ca imi va lua ceva timp sa ajung acasa, mai ales ca prognozele nu sunt prea roze.
in cateva zile ar fi inceput pregatirile de Craciun. Probabil ca ar fi comandat cozonaci si pasca si era ok pentru ca stiu ca era ii era greu sa le faca ea insasi. Imi placea totusi in copilarie, si chiar timp dupa aceea, cand framanta cozonaci si facea cald in bucatarie si rufele stateau si ele atarnate la uscat. Ma enervam cand imi spunea sa ma duc in casa sa nu mai stau acolo cu ea dar acum amintirea asta mi-e draga si mi-e draga ea...Apoi de Sarbatori mergeam la bunica si stateam in jurul mesei, George in capul mesei si anul trecut (dupa ce am inteles cum ar trebui sa stea lucrurile) eu am stat cu bunica de o parte a mesei si ea cu tata de cealalta parte.
nu-i placea sa ninga din cauza flescaielii din oras dar cu siguranta ii placea iarna la tara, la tanti Mimi. Acolo intentionez sa merg si de sarbatorile astea pentru ca vreau sa fiu in familie.
mi-e dor sa ii dau telefon mamei si sa ii spun ce fac. Asa ca vorbesc cu ea scriind pe blog, prietenilor, sau pur si simplu, ca si cand...

asa ma gandeam si eu...

Fii mereu constient de faptul ca fiecare lucru isi are partea buna si ca fiecare experienta iti este propusa ca sa te ajute in crestere si desavarsire. dati seama ca fara o experienta directa nu ai putea intelege sau deschide inima fiintelor umane semenii tai, ci ai sta deoparte, limitandu-te la a judeca si condamna. Experientele, oricat de ciudate sau dificile ar putea parea, ti-au fost propuse cu o intentie precisa; de aceea, opreste-te ca s-o intelegi. Incearca sa-Mi vezi mana in fiecare lucru, incearca sa intelegi ca nimic nu este intamplator si ca norocul si soarta buna nu exista. Dati seama ca atragi asupra ta tot ce e mai bun sau mai rau din viata. In ea pot sa domneasca pacea, seninatatea si calmul sau haosul si confuzia, dar pentru ca totul se naste din interior, din starea ta de constiinta, nu invinovati inconjurator. Un melc poarta cu sine tot ceea ce poseda, chiar si casa. Si tu porti cu tine orice, bine sau rau, si acesta se exprima in exterior.

preluare de pe www.anatecor.ro

o noua zi

"si maine e o zi" este replica care ii placea atat de mult. si a doua zi a venit, azi. si ea este intr-o alta dimensiune si eu aici. si ma gandesc ca "ieri" as fi putut sa fac mai mult, sa ii zic ceva mai frumos, sa spun ceva care sa o convinga sa lupte mai mult, as fi putut sa stau mai mult cu ea, sa mergem mai des la teatru, sa iesim mai des din oras, sa luam mai des masa impreuna, sa am si eu mai multa grija de bunica... sunt linistita si trista. as vrea sa vorbesc cu colegii mei dar cuvintele nu vor sa iasa din gura mea. ieri o puteam atinge inca, o vedeam si acum o port numai in suflet, in amintire si mi-e frica pentru ca o sa pierd ce am castigat in relatia cu ea. si ma bucur pentru ca am apucat sa ii spun ca o iubesc, i-am vorbit despre lucruri pe care mi le doresc, care imi plac si nu imi plac si despre care nu ii vorbisem niciodata inainte, pentru ca m-a tinut in brate si imi aduc perfect aminte senzatiile si chipul ei. doamne, te rog, nu ma lasa sa-l uit!
azi mi-e dor de mama

prietenilor mei

Dumnezeu mi-a facut un dar mare: prietenii mei! de la a-mi zambi, a-mi tine mana in mana lor, a ma imbratisa, a-mi pregati micul dejun sau un ceai cald pana la a ma suna de la mii de km departare, a-mi trimite un sms cu un gand bun sau a ma asculta si a sta de vorba cu mine, a veni sa stea cu mine sau a ma primi in casa lor, a ma ajuta material etc etc, prietenii mei ma inconjoara cu dragoste, cu grija, cu delicatete, naturalete si multa, multa iubire! si-mi place atat de mult! Dumnezeu lucreaza prin prietenii mei si ii sunt profund recunoascatoare! Si le multumesc din suflet lor care isi asuma rolul de a-mi aduce zambetul pe buze, de a ma alina, de a face un efort in plus pentru a-mi fi mie bine! Iubesc viata si pentru ca exista astfel de conexiuni intre oameni, pentru ca ajungi sa simti atata dragoste si caldura, atata liniste si bucurie tacuta si blanda. Panza de paianjen a vietii le cuprinde pe toate: bucurii si tristeti, incantare si durere, pierderi, regasiri si intalniri miraculoase. Si ele trebuie luate impreuna si traite pe rand, cu rabdare, fara disperare, pentru ca nu exista unele fara altele si toate te invata. Si ce de lectii! Si ce lectii!... Si este minunat ca in orice intamplare poti imparti cu cineva si bucuria si tristetea, si durerea si incatarea; atat cat iti este permis pt ca fiecare isi traieste propria viata cu propriile sentimente si ganduri. Singuratatea si a fi impreuna sunt stari dar si alegeri. Si eu aleg acum sa fiu cu ceilalti si descopar acum sau poate constientizez mai mult, mai pregnant ce inseamna "sa fii impreuna". Sper doar si imi doresc sa fiu si si eu alaturi de prietenii mei atunci cand vor avea nevoie de mine.
MULTUMESC si va imbratisez cu mult drag pe toti!