cand nu prea ai de lucru la serviciu multi spun ca ai putea sa te bucuri. acum insa mi-as dori sa imi ocup mintea cu altceva. altfel, ma gandesc la ea, la cat imi lipseste, la cat de mult mi-as dori sa ma sfatuiesc cu ea; avea darul sa ma linisteasca prin felul ei de a se descurca si ..da, de a se sacrifica. ascult miriam makeba, "mama afrika"... si deunazi citeam in una din cartile luulei viilma despre a te lasa sa simti tristetea legata de plecarea mamei... eu stiu ca mama vorbeste cu mine in continuare. stiu si simt asta. inteleg si ca acum facem parte din 2 dimensiuni diferite si trebuie sa o las sa fie pe drumul ei catre Lumina. dar atatia in jurul meu isi dau cu parerea despre cum si ce ar trebui sa fac, ca refuz cateodata sa mai plec urechea la orice zice oricine; sa fac cum simt, ce vreau, fara sa ma mai gandesc la nimic altceva (o fi bine, o fi rau, supar pe cineva?, dar in timp ce efect va avea? etc etc)
sunt recunoscatoare pentru weekendul ce tocmai a trecut si mai ales pentru seara de ieri. Multumesc, Dea:)!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu