marți, 24 mai 2016

Diminetile mele-s albastre ....datorita unor ochi albastri:)

Cand te vad catre mine venind,
Diminetile mele-s albastre
Ca un lac de safir unduit
Diminetile mele sunt flori
Cand de umeri usor ma cuprinzi
Diminetile mele sunt flori
Cand obrazul in palma mi-l prinzi
Diminetile mele sunt flacari
Cand de mana ne tinem tacuti
Diminetile mele sunt flacari
Cand pe buze sfios ma saruti
Diminetile mele sunt albe
Si sunt goale si reci si pustii
Diminetile mele sunt albe
Cand te-astept zile lungi si nu vii
Diminetile mele-s albastre
Cand te vad catre mine venind,
Diminetile mele-s albastre
Ca un lac de safir unduit
Diminetile mele sunt flori
Cand de umeri usor ma cuprinzi
Diminetile mele sunt flori
Cand obrazul in palma mi-l prinzi

miercuri, 11 mai 2016

Pentru aducere aminte si in sens terapeutic:)

Seara de ieri si dimineata de azi au fost acel gen de momente care as vrea sa imi ramana intiparite in corp, pe retina, tatuate pe suflet si in minte. Este o bucurie pe care mi-e greu sa o explic in cuvinte. Imi vine sa vorbesc despre ea in continuu totusi:)
A venit asa, dintr-o data. Este atat de asezata si aliniata incat mi-e si teama sa ma uit la starea asta... E o bucurie pe care o mai loveste putin gandul "si totusi ce e dincolo de atractia asta?"...dar il las sa plece la fel cum vine, incercand sa nu il mai tin sau sa il continui...As plange de bucurie. Si poate ca daca o sa imi vina mai puternic, o s-o si fac.
Ma incanta atat de mult ochii lui albastri...ma pot pierde in ei asa cum ma pierdeam cu privirea in mare...:)
Iar toate conversatiile cu R si V ma ung pe inima..de-a dreptul:) Si ma bucura atat de mult sa constat cine am devenit, mature, constiente, cat am crescut, cate am invatat, in cine ne-am transformat.
Viata, te iubesc!