dar

astazi am primit un cadou foarte frumos: "darul vietii vine de la Dumnezeu nu de la parinti; de aceea nu te astepta ca ei sa-ti dea dreptul la viata; tu il ai deja de la Dumnezeu pentru ca te-ai nascut". Ii multumesc din suflet Oanei pentru ca a stat de vorba cu mine si mi-a spus cuvintele astea; le stiam, erau in mine, dar cu mult har ea le-a scos la suprafata. am plans si ma simt eliberata. iubesc starea asta de impacare si acceptare. cat de intelept a vorbit cu mine, cat de natural a decurs conversatia noastra, fara graba, cu rabdare, cu repeziciune, exact in ritmul normal.
SUNT! SUNT LIBERA! SUNT LIBERA SA IMI TRAIESC VIATA asa cum simt!

exercitii de vizualizare

ma intreba O. daca o puteam privi cand nu mai avea suflare. da, i-am raspuns, dar e mai greu sa iti imaginezi decat atunci cand traiesti efectiv. apoi m-am intalnit cu C. care si-a pierdut si el tatal si bunicul. e bine cand poti vorbi cu oameni care au trecut prin aceeasi exprienta. este ca si cand ati vorbi aceeasi limba. nu sunt lucruri pe care sa le poti intelege inainte. trebuie sa le traiesti ca sa le poti intelege. pe unele doar emotional, nu rational. sunt zile in care trebuie sa imi repet ca a plecat. mi se intampla mai ales cand ma uit la poza ei. pur si simplu nu pot simti ca nu mai este vie. trebuie sa fac fel de fel de exercitii de vizualizare pentru a ma ancora in prezent. incerc in acelasi timp sa ma las "dusa", "transformata".
ma trezesc foarte devreme: 4-5 am si nu mai pot dormi, mai motai dar nu mai adorm. inainte dormeam toata ziua. acum am un alt tonus. nici azi nu simt nevoia sa ma intreb "de ce". le las pur si simplu sa se intample. imi place sentimentul pe care il am cand pot accepta lucrurile. "emotia pozitiva este cea care iti invadeaza tot corpul atunci cand o privesti in fata. cea negativa este cea care dispare atunci cand o privesti in fata" - de la Osho citire via Dea (thanks:) ).
bune exercitiile de vizualizare- incercati-le. they can brighten up your day!
mi-e dor de mama: o vad...

o zi la munca

astazi chiar am muncit. dar mai intai m-am gandit la ea. mi-a fost dor de ea. si parca incep sa realizez ca nu mai e. sunt atat de vii unele amintiri in mintea mea si in sufletul meu. imi place cat de clar mi-o amintesc, cum mergea pe strada, cum o urmaream apropiindu-se de mine sau trecand in casa pe langa mine. ce ciudate sunt unele imagini de care imi aimtesc, gesturi atat de banale si totusi atat de dragi. plec mai devreme. cu dor

in gradina

exista la tara o gradina in care imi placea la nebunie sa merg si sa ma incarc cu energie. vara era un deliciu: flori de camp, culori amestecate, cativa copaci, soare, toate aveau darul sa imi faca curat in suflet si sa-mi aduca zambetul pe buze. s-au construit multe case de cand am fost ultima oara la tara. si nu mi-am mai gasit gradina. in schimb am gasit o alta, mai mica, dar care a servit scopului meu: am scris numele ei in zapada, am vorbit cu ea si am plans-o, m-am eliberat de multa durere si tristete dar nu de toata. e bine cand poti da afara durerea. in "roma" scriitorul exact despre asta vorbea: cand stai pe malul raului trebuie sa scoti afara cuvintele din tine ca sa le lasi raului sa le duca cu el, nu e suficient doar sa stai pe malul lui. eu am lasat o parte din durere acolo, langa copaci, langa casa, in zapada... si nu ma mai simt nici singura pentru ca am convingerea ca toate m-au inteles, ca mama m-a auzit si m-a mangaiat, a fost cu mine si m-a vegheat si a plans si ea si m-a privit cu caldura si infinita dragoste.
astazi ma simt linistita si am mai multa incredere in viata. te iubesc, mama! si-ti multumesc!

pregatiri

aseara am facut bradul. si tata a facut piftie si sarmale... de l-ar fi vazut mama:). dar ce spun: binenteles ca l-a vazut, ca ne vede, ne stie, la fel cum si noi o simtim pe ea .... si totusi altfel ca pana acum. mi-e tare de dor ea, ma culc cu ea in gand, ma trezesc cu ea in gand, in timpul zilei ma gandesc la ea. sunt jumatate din ea si voi fi mereu. sunt mandra de mama mea, de tot ceea ce mi-a daruit si de felul in care a trecut prin incercarile vietii. am acel sentiment din copilarie cand mi se parea ca mama e omniprezenta si a-toate-stiutoare.
despre bunica n-am scris. dar stiu ca ma priveste cu intelegere pt ca ma gandesc mai mult la mama decat la ea. amandoua au fost si sunt femei intelepte, acum mai mult decat inainte.
toti 4 sunt acum impreuna si cred ca le e bine asa. formeaza un cerc foarte strans, asa il simt.
P. mi-a spus ca visul de ieri noate explica mai mult dinamica sufletului meu. nici eu nu mai stiu ce simt uneori. Incerc sa ii explic I. si nu-mi gasesc cuvintele. si ma las sa simt fara sa imi mai explic.
va fi primul an dupa multi in care nu voi merge la catedrala Sf Iosif sa audiez concertul de Craciun. vine Craciunul! ce bine....

5 stadii ale îndeplinirii oricărui vis

Acesta este unul dintre cele mai complete miniarticole din câte am scris în toată cariera mea. Mai exact, nu este exhaustiv (adică nu are toate detaliile posibile) dar acoperă o gamă foarte vastă de experienţă umană.

Tot aici găseşti şi motivul pentru care filmul “The Secret” nu este, după părerea mea, decât “A secret” - adică o parte din ceea ce este necesar pentru a îţi îndeplini visurile.

Concret, sunt 5 stadii ale îndeplinirii visurilor:

1. Precizează intenţia

Degeaba stabileşti obiective dacă ele nu se aşează pe intenţii bine definite. Intenţia e diferită de obiectiv în sensul că se referă la ceva ce vrei să realizezi în comuniune cu cei din jur şi în relaţie cu binele general. Obiectivul poate fi foarte individualist, chiar egotic, dar intenţia este în afara ego-ului. Un exemplu de intenţie: vreau să creez un context în care oamenii să se dezvolte în mod autentic.

2. Specifică obiectivul.

Obiectivul este un rezultat concret, o ţintă. Cu cât este mai specific, cu atât mai mari sunt şansele să fie atins. De multe ori obiectivul are nevoie de energia ambiţiei pentru a fi atins. (Intenţia are nevoie de energia intuiţiei pentru a fi realizată). Un exemplu de obiectiv este proiectul BOOTCAMP. Taberele de training pe care le-am creat sub acest nume sunt obiectivul aliniat cu intenţia de a crea un context în care oamenii se dezvoltă în mod autentic.

3. Crede că e adevărat şi posibil

Locul în care te poţi autosabota, indiferent de intenţie sau obiectiv, este sistemul tău de credinţe. Henry Ford spunea: Dacă tu crezi că poţi, sau crezi că nu poţi, ai dreptate în ambele cazuri. Verifică în ce măsură crezi că poţi şi că meriţi să îţi îndeplineşti intenţia şi obiectivul. Dacă nu ai suficientă convingere că este posibil pentru tine, caută pe cineva care a reuşit deja. Dialogul cu acea persoană te-ar putea inspira să te automotivezi. O altă modalitate să îţi creşti gradul de convingere este să reduci standardele de performanţă. Alegerea depinde de stilul tău…

4. Trăieşte ca şi când obiectivul s-a materializat deja

Acesta este stadiul cel mai… “ciudat”. Oamenii de succes au o asemenea încredere că ceea ce visează este posibil, încât le vine uşor să se comporte ca şi când visurile lor s-au materializat deja. Gândeşte-te: cum te mişti, cum respiri, cum comunici, cum te exprimi, atunci când ai realizat deja ceea ce îţi doreai. Şi mai ales… cum îi inspiri pe ceilalţi cu această atitudine (cum îi inspiri să contribuie la visul tău)

5. Acţionează până când visul se materializează, apoi continuă.

Ce-ar fi dacă în mintea ta gândurile ar curge astfel: “Indiferent ce s-ar întâmpla, nu mă voi opri niciodată, pentru că viaţa înseamnă mişcare, iar mişcarea înseamnă creaţie. Orice fiinţă care nu creşte, începe să moară puţin… iar eu vreau să cresc.” Când ai o astfel de atitudine sunt şanse mari ca obstacolele să devină etape de parcurs în loc de ziduri impenetrabile. Cu această gândire şi cu disciplină suficientă este practic exclus să nu reuşeşti.

Unii oameni îmi spun: Da, dar dacă pe parcurs îmi dau seama că de fapt obiectivul nu e bun pentru mine şi că vreau altceva. Atunci le răspund: Ai sărit peste stadiul 1…

Inspiratie !



P.S. 1

…s-ar putea să mai existe un stadiu… 6. După ce ai realizat visul, bucură-te de succes.

P.S. 2

O clarificare semantică:

Vise: imagini care apar în somn

Visuri: aspiraţii

sursa: www.andyszekely.ro

continuitate

chiar daca nu am scris pe blog m-am gandit la ea, mi-am dorit sa vorbesc cu ea... si pentru prima oara am visat-o. mergeam spre tara, in tren, ea statea intinsa, bolnava. si parca nu era prea incantata ca mergem la tara. dar eu eram fericita intr-un fel ciudat pentru ca eram cu ea. P, ce vrea sa zica visul asta?...

ocupatie

cand nu prea ai de lucru la serviciu multi spun ca ai putea sa te bucuri. acum insa mi-as dori sa imi ocup mintea cu altceva. altfel, ma gandesc la ea, la cat imi lipseste, la cat de mult mi-as dori sa ma sfatuiesc cu ea; avea darul sa ma linisteasca prin felul ei de a se descurca si ..da, de a se sacrifica. ascult miriam makeba, "mama afrika"... si deunazi citeam in una din cartile luulei viilma despre a te lasa sa simti tristetea legata de plecarea mamei... eu stiu ca mama vorbeste cu mine in continuare. stiu si simt asta. inteleg si ca acum facem parte din 2 dimensiuni diferite si trebuie sa o las sa fie pe drumul ei catre Lumina. dar atatia in jurul meu isi dau cu parerea despre cum si ce ar trebui sa fac, ca refuz cateodata sa mai plec urechea la orice zice oricine; sa fac cum simt, ce vreau, fara sa ma mai gandesc la nimic altceva (o fi bine, o fi rau, supar pe cineva?, dar in timp ce efect va avea? etc etc)
sunt recunoscatoare pentru weekendul ce tocmai a trecut si mai ales pentru seara de ieri. Multumesc, Dea:)!

gand de demult, la inceput de drum

cand am ales numele blogului m-am gandit la un cantec care m-a fascinat de prima oara cand l-am auzit (chiar daca a facut-o cu multi altii) si care m-a pus intr-o stare de visare dureroasa. astazi gasesc in sfarsit timpul sa scriu despre asta.


Tu sais, je n'ai jamais été aussi heureux que ce matin-là
nous marchions sur une plage un peu comme celle-ci
c'était l'automne, un automne où il faisait beau
une saison qui n'existe que dans le Nord de l'Amérique
Là-bas on l'appelle l'été indien
mais c'était tout simplement le nôtre
avec ta robe longue tu ressemblais
à une aquarelle de Marie Laurencin
et je me souviens, je me souviens très bien
de ce que je t'ai dit ce matin-là
il y a un an, y a un siècle, y a une éternité

on ira où tu voudras, quand tu voudras
et on s'aimera encore, lorsque l'amour sera mort
toute la vie sera pareille à ce matin
aux couleurs de l'été indien

aujourd'hui je suis très loin de ce matin d'automne
mais c'est comme si j'y étais
je pense à toi
où est tu?
que fais-tu?
est-ce que j'existe encore pour toi?
je regarde cette vague qui n'atteindra jamais la dune
tu vois, comme elle je me couche sur le sable
et je me souviens
je me souviens des marées hautes
du soleil et du bonheur qui passaient sur la mer
il y a une éternité, un siècle, il y a un an

on ira où tu voudras, quand tu voudras
et on s'aimera encore, lorsque l'amour sera mort
toute la vie sera pareille à ce matin
aux couleurs de l'été indien

winter dreaming

ce minunat ningea de dimineata! as fi ramas acasa, mi-as fi facut vin fiert, o baie fierbinte fierbinte si as fi aprins lumanarele. as fi ascultat alifantis sau o muzica calda (nina simone, katie melua sau cesaria evora) sau poate jazz. apoi m-as fi bagat in pat si as fi luat poza cu ele doua si as fi vorbit cu ele. noi trei asa cum nu am mai stat de mult de vorba. cu chipul ei de atunci vreau sa raman in minte (desi uneori imi da tarcoale imaginea ei de pe patul de la centru cand am gasit-o, la final). (noroc cu muzica online pt ca acum scriu pe blog, ascult katie melua si arunc din cand in cand cate un ochi spre zapada ce se asterne afara).

There are nine million bicycles in Beijing
That's a fact
It's a thing we can't deny
Like the fact that I will love you till I die.

We are twelve billion light years from the edge
That's a guess,
No-one can ever say it's true
But I know that I will ever be with you.

I'm warmed by the fire of your love everyday
So don't call me a liar,
Just believe everything that I say.

There are six billion people in the world
More or less
And it makes me feel quite small
But you're the one I love the most of all

mi-e bine cand visez la mama...

zi speciala

ar fi implinit 32 de ani de casnicie. chiar de nu e o cifra rotunda e totusi o cifra. si ma gandesc ca nu raman aiurea oamenii legati 32 de ani chiar daca in aparenta obisnuinta isi zice cuvantul. exista dedesubturi mai fine pe care constelatiile le releva de multe ori...
am fost mereu fascinata de cifra 17. pentru mine e o cifra magica. demult F. mi-a daruit un semn de carte cu semnificatia cifrei 17. Nu stiu acum pe unde este dar mi-a placut ce scria pe el:).
inca pare ireal.... la serviciu au venit cativa mesteri artizani cu cadouri de Craciun si ma gandeam ce i-as fi luat cadou de Mos. si de ziua lor.
am o poza cu ea si bunica. sunt asa frumoase amandoua. atat de vii privirile. cum spunea D: ochii bunicii sunt jucausi:) ii recunosc. iar ai mamei sunt profunzi, asa cum era: inteleapta, sufletista, cu putere de sacrificiu.
orice ar spunea amicii mei psihologi (dar stiu eu ca ar spune de bine:) ), eu vorbesc cu mama si mi-e bine. si ma gandesc la ce o sa ii iau de Craciun.

Sarbatori de iarna

ninge. deja zapada are cativa centrimetri si ma gandesc ca imi va lua ceva timp sa ajung acasa, mai ales ca prognozele nu sunt prea roze.
in cateva zile ar fi inceput pregatirile de Craciun. Probabil ca ar fi comandat cozonaci si pasca si era ok pentru ca stiu ca era ii era greu sa le faca ea insasi. Imi placea totusi in copilarie, si chiar timp dupa aceea, cand framanta cozonaci si facea cald in bucatarie si rufele stateau si ele atarnate la uscat. Ma enervam cand imi spunea sa ma duc in casa sa nu mai stau acolo cu ea dar acum amintirea asta mi-e draga si mi-e draga ea...Apoi de Sarbatori mergeam la bunica si stateam in jurul mesei, George in capul mesei si anul trecut (dupa ce am inteles cum ar trebui sa stea lucrurile) eu am stat cu bunica de o parte a mesei si ea cu tata de cealalta parte.
nu-i placea sa ninga din cauza flescaielii din oras dar cu siguranta ii placea iarna la tara, la tanti Mimi. Acolo intentionez sa merg si de sarbatorile astea pentru ca vreau sa fiu in familie.
mi-e dor sa ii dau telefon mamei si sa ii spun ce fac. Asa ca vorbesc cu ea scriind pe blog, prietenilor, sau pur si simplu, ca si cand...

asa ma gandeam si eu...

Fii mereu constient de faptul ca fiecare lucru isi are partea buna si ca fiecare experienta iti este propusa ca sa te ajute in crestere si desavarsire. dati seama ca fara o experienta directa nu ai putea intelege sau deschide inima fiintelor umane semenii tai, ci ai sta deoparte, limitandu-te la a judeca si condamna. Experientele, oricat de ciudate sau dificile ar putea parea, ti-au fost propuse cu o intentie precisa; de aceea, opreste-te ca s-o intelegi. Incearca sa-Mi vezi mana in fiecare lucru, incearca sa intelegi ca nimic nu este intamplator si ca norocul si soarta buna nu exista. Dati seama ca atragi asupra ta tot ce e mai bun sau mai rau din viata. In ea pot sa domneasca pacea, seninatatea si calmul sau haosul si confuzia, dar pentru ca totul se naste din interior, din starea ta de constiinta, nu invinovati inconjurator. Un melc poarta cu sine tot ceea ce poseda, chiar si casa. Si tu porti cu tine orice, bine sau rau, si acesta se exprima in exterior.

preluare de pe www.anatecor.ro

o noua zi

"si maine e o zi" este replica care ii placea atat de mult. si a doua zi a venit, azi. si ea este intr-o alta dimensiune si eu aici. si ma gandesc ca "ieri" as fi putut sa fac mai mult, sa ii zic ceva mai frumos, sa spun ceva care sa o convinga sa lupte mai mult, as fi putut sa stau mai mult cu ea, sa mergem mai des la teatru, sa iesim mai des din oras, sa luam mai des masa impreuna, sa am si eu mai multa grija de bunica... sunt linistita si trista. as vrea sa vorbesc cu colegii mei dar cuvintele nu vor sa iasa din gura mea. ieri o puteam atinge inca, o vedeam si acum o port numai in suflet, in amintire si mi-e frica pentru ca o sa pierd ce am castigat in relatia cu ea. si ma bucur pentru ca am apucat sa ii spun ca o iubesc, i-am vorbit despre lucruri pe care mi le doresc, care imi plac si nu imi plac si despre care nu ii vorbisem niciodata inainte, pentru ca m-a tinut in brate si imi aduc perfect aminte senzatiile si chipul ei. doamne, te rog, nu ma lasa sa-l uit!
azi mi-e dor de mama

prietenilor mei

Dumnezeu mi-a facut un dar mare: prietenii mei! de la a-mi zambi, a-mi tine mana in mana lor, a ma imbratisa, a-mi pregati micul dejun sau un ceai cald pana la a ma suna de la mii de km departare, a-mi trimite un sms cu un gand bun sau a ma asculta si a sta de vorba cu mine, a veni sa stea cu mine sau a ma primi in casa lor, a ma ajuta material etc etc, prietenii mei ma inconjoara cu dragoste, cu grija, cu delicatete, naturalete si multa, multa iubire! si-mi place atat de mult! Dumnezeu lucreaza prin prietenii mei si ii sunt profund recunoascatoare! Si le multumesc din suflet lor care isi asuma rolul de a-mi aduce zambetul pe buze, de a ma alina, de a face un efort in plus pentru a-mi fi mie bine! Iubesc viata si pentru ca exista astfel de conexiuni intre oameni, pentru ca ajungi sa simti atata dragoste si caldura, atata liniste si bucurie tacuta si blanda. Panza de paianjen a vietii le cuprinde pe toate: bucurii si tristeti, incantare si durere, pierderi, regasiri si intalniri miraculoase. Si ele trebuie luate impreuna si traite pe rand, cu rabdare, fara disperare, pentru ca nu exista unele fara altele si toate te invata. Si ce de lectii! Si ce lectii!... Si este minunat ca in orice intamplare poti imparti cu cineva si bucuria si tristetea, si durerea si incatarea; atat cat iti este permis pt ca fiecare isi traieste propria viata cu propriile sentimente si ganduri. Singuratatea si a fi impreuna sunt stari dar si alegeri. Si eu aleg acum sa fiu cu ceilalti si descopar acum sau poate constientizez mai mult, mai pregnant ce inseamna "sa fii impreuna". Sper doar si imi doresc sa fiu si si eu alaturi de prietenii mei atunci cand vor avea nevoie de mine.
MULTUMESC si va imbratisez cu mult drag pe toti!

night dreams. sort of

02: 56..atat arata ceasul de bord al calculatorului meu..ce poti face la 2:56..57? sa scrii pe blog, manichiura, sa visezi, sa faci dragoste, sa ... ingrijesti un batran bolnav. the mighty me accomplished that too! ciudat, am un sentiment de impacare, de liniste. bine ca nu ma mai doare spatele (oare sa fi scapat de griji pt ca maine plec?!). ma tot gandesc la lectiile pe care ni le da viata. cand ne imbolnavim sau suntem intr-o situatie dificila toti fugim, vrem sa scapam din situatia respectiva. cati rezistam "sa stam in foc" (to sit in the fire, cum spune arny)? pentru ca de fapt lasandu-te sa simti, sa traiesti cu adevarat experienta poti sa mai arzi un strat din invelisul sub care te ascunzi si te apropii mai mult de cine esti cu adevarat. copilul devine adult, fetita devine femeie....
am atatia oameni in jurul meu carora le pot fi si le sunt recunoscatoare: maestrii mei. toti ma invata, toti ma sprijina, toti au o lectie pentru mine, imi indica un semn dupa care ma pot ghida in viata chiar si numai cu o vorba sau un gest...
(nu-s foarte coerenta...dar conteaza mai putin. blogul l-am facut pentru mine, ca sa ma pot elibera de tumultul interior. si daca cineva ajunge sa citeasca, poate il pun pe ganduri. wishful thinking:) si poate oameni care ma cunosc ajung sa stie despre mine lucruri pe care nu apuc sa le povestesc dar care ma definesc, ma formeaza, ma transforma in fiecare zi, in fiecare minut, in fiecare secunda. si o sa aiba mai putine semne de intrebare legate de cine sunt. un mod de a ma apropia de ei si de a le intoarce o favoare: poate ii pot ghida si eu, intr-un fel, la un moment dat. prietena mea E. mi-a facut un cadou foarte frumos cand mi-a spus ca pentru ea am fost un model la un moment dat. so it's a way to pay it forward:) )

email de la o prietena

Cand cineva intra in viata ta pentru un MOTIV, este pentru a indeplini o nevoie pe care ai exprimat-o.
Au intrat pentru a te asista in momentele dificile, sa te indrume si sa-ti acorde suport, sa te ajute fizic, emotional sau spiritual. Pot parea ca fiind trimisi de Dumnezeu si sunt. Sunt acolo pentru motivul pentru care tu ai nevoie sa fie. Apoi, fara vreo greseala din partea ta sau intr-un moment inoportun, aceasta persoana va spune sau face ceva pentru a aduce aceasta relatie la sfarsit. Cateodata ei mor. Cateodata doar se indeparteaza. Cateodata isi fac de cap si te forteaza pe tine sa adopti o pozitie.
Ceea ce trebuie sa realizam este ca nevoia noastra a fost satisfacuta, dorinta noastra indeplinita, munca lor terminata. Rugaciunea ta a fost raspunsa si acum este timpul sa mergi mai departe.

Unii oameni intra in viata ta pentru un SEZON, fiindca a venit randul tau sa impartasesti, sa cresti sau sa inveti. Ei iti aduc o experienta de pace sau te fac sa razi. Ei te pot invata ceva ce nu ai mai facut. Ei iti pot da deobicei o cantitate incredibila de bucurie. Crede, este real. Insa doar pentru un sezon.

Relatii de o VIATA te invata lectii pentru o viata, lucruri pe care trebuie sa construiesti pentru a avea o fundatie solida emotionala. Treaba ta este sa accepti lectia, sa iubesti acea persoana si sa pui ceea ce ai invatat in practica in toate celelalte relatii si aspecte ale vietii tale.
Se spune ca dragostea este oarba dar prietenia este clarvazatoare.
Iti multumesc pentru ca faci parte din viata mea, fie ca este pentru un motiv, un sezon sau o viata.

vacanta pentru citit

ma gandesc sa fac o petitie (ca tot e la moda dat fiind volumul destul de maricel de petitii online pe care le primesc spre a le semna) pentru mini vacante de citit; de citit carti, pe care sa le mirosi, sa le simti, sa le tii in maini si sa te desfeti tactil cu textura foilor si a copertilor, sa le tii cu tine in pat sau sa le urmaresti cu privirea in biblioteca (sa te citesc, sa nu te citesc....ca un dans, ca un joc), intre care sa te pierzi in librarii si biblioteci.... am intrat zilele trecute intr-o librarie (a aparut dintr-o data, zarita cu coada ochiului, mica, aproape de un colt de strada) si am avut din nou acel gol in stomac: eu cand o sa ajung sa citesc atatea carti?? mi-am facut program de citit: seara cel putin 20 de pagini sau 15 minute; de cand merg si cu metroul scot o carte din geanta si ma pierd in alt univers; mi-am trecut in lista de obiective anuale sa citesc; imi propun sa incep o noua carte la inceputul lunii, de exemplu, si sa o termin pe cea pe care o citesc pana atunci; citesc carti in paralel. si totusi: raman atatea carti de citit. in ciuda tuturor cunostintelor de managementul timpului (si am cateva ca vorba aia...;) ) nu mi se pare ca am timp suficient de citit. la ce sa renunt pentru a citi? orice ati spune, eu tot cred ca nu am suficient timp de citit si ar trebui sa existe vacante speciale pentru asta. parol!

despre optimism

ferice de omul potrivit la locul potrivit...si de cei care se pot bucura de foloasele muncii sale (ce mercantil suna...:) ). de fiecare data cand il (re)vad pe pacino,in orice rol ar fi, ma gandesc la forta vietii ce rabufneste dintr-un om, barbat sau femeie nu conteaza, atunci cand face ce i-a fost harazit....caci nu poti fii atat de bun, sa transmiti atata forta, sa fii tu personajul acela doar interpretand un rol.
cand viata vine tavalug peste mine, prima reactie este de a ma opinti si a rezista. dar invat usor, usor sa las viata sa isi faca rostul ei, ii dau credit acelei inteligente divine, a universului, sa "faca voia sa"... desi nu e usor deloc (si pare ne-natural) pentru un control-freak rational ca mine cu o experienta de ani de zile in aceasta directie. ma gandesc ca ai o atare certitudine cand ajungi pe locul tau, nu? si intre timp e bine sa urmaresti calatoria si sa te arunci in ea cu pasiune, cu incredere...vorbeam acum cateva saptamani cu un amic si ii spuneam ca as vrea ca optimismul sa se introduca ca materie obligatorie in scoala. pentru ca ni se umple capul cu atatea notiuni care sunt ca niste caramizi, fara a construi fundatia: la ce bun sa ai capul plin de informatii daca nu ai chef sau nu crezi ca poti sa le folosesti, ca are rost sa le folosesti!?
as vrea sa fiu optimista si sa am incredere ca viata isi are rostul ei si ca exista ceva dincolo de bine si rau, ca fiecare isi are locul sau si isi poate gasi puterea sa ajunga acolo

my favourite things

o felie cu paine si sare, la cuptor / sa ma ghemuiesc cu o carte in pat, sub plapuma / sa umblu cu picioarele desculte pe pietre si prin iarba / sa dansez cu el / sa ma pierd in bratele lui / sa merg noaptea cu masina prin bucuresti /sa ma plimb noaptea prin oradea / sa visez cu ochii deschisi / amelie / sunetul muzicii / audrey hepburn / un foc de tabara si cantece de chitara / in pestera lui zamolxe / baie calda cu lumanari aprinse si un pahar cu vin rosu / sa ascult beatles / la ateneu / sa tricotez / sa stau la povesti cu prietenii mei / sa ma joc cu Luca / muzeele de arta / izola / sa merg cu trenul / sa scriu tarziu in noapte cand orasul doarme / sa fac ingerasi in zapada / sa rad / parfumurile / piata de flori din paris si cartierul latin / senzatia de libertate care incepe din aeroport, la plecare / ciocolata / supa de linte / sa incep o foaie noua de hartie / constelatiile familiale / masajul / primavara / sus pe varf de munte, vara / designul interior / sa arunc lucruri nefolositoare ...

am visat ... poezii

am regasit cateva poezii mai vechi...

17 aug 2008
Intrebari pe drum

Rosu si negru
Cateva picioare
Inainteaza, se opresc,
Deraiaza
Au o directie sau inventeaza?
Deraiaza,
Se opresc, inainteaza
Cateva picioare
Aceleasi culori,
Un drum…
O viata…
Si noi?

In parc

Un sentiment care tace
O emotie care urla
Un gand care pleaca
Altul ce vine
O privire statuta
O viata ce trece pe
Langa copacii povestind vegetal
Si atat de natural
Despre viata
Despre noi.

Circul. De stat

Tumbe, becuri
Un circ, 2 circari
O sfera imensa…
Copilarie vazuta cu ochi de
copil
Si amintita de ochi intorsi de
Adult.
Era si Institutul un
Circ
In sine. Si tot de
Stat.

20 aug 2008
Chef de sex

Dragoste rebele
Siluete chele
Dor de duca, musai!
Olecuta numai,
Sa-mi trag suflu-n vene,
Sa ma tie nene….ohhh…
Si acum pe data
Repetam aieve
Siluete chele
Dragoste rebele.

Ghici unde ma duc!
Pt K.
Sub suprafata apei de mare
Incepe o lume
Pe care –o miros
De la mii kilometri –partare
E o lume in care
Ma ascund atunci
Cand vreau sa ma-mbat
si sa curg
o lume marina
cu alge trofeu
pentru cei ce gresesc
in lumina,
si-o fac cu tupeu

Fara titlu

ferice imensul
ce toate cuprinde
le stie, le vede, le-ntoarce
le simte.
Se-ntreaba vreodata,
Isi doreste sa fie
Un strop, o farama
O parte..nimica?!

depre ONGfest (ca pretext)

mi-a placut! m-am regasit cu usurinta intr-un mediu de care m-am despartit fizic acum mai bine de 2 ani. (De ce oare am facut-o ? (din nou intrebarea « de ce » :))
faina organizarea, oamenii la fel cum ii stiam : deschisi, prietenosi, flexibili, pasionati, entuziasti, spre deosebire de cei din corporatii pe care (chiar si la un targ) ii percep: rigizi, scortosi, formali (de ce naiba am plecat din mediul ONG? « Focul” din mine avea nevoie e combustibil? de fapt e simplu: am plecat pentru bani. Banii insa sunt element de apa. Nu au fost in destinul meu. Lemnul in schimb a fost : reguli, legi, constrangere, presiune….sa inteleg inca o data ca destinul e mult mai puternic si te trage. Si atunci puterea ta? Dar poate ca e cum spunea Bogdan: din moment ce intelegi cum stau lucrurile nu mai ai scuza. Destinul ma trage intr-o directie dar eu pot compensa. Aha!
“Faca-se voia ta” – imi persista in minte fraza asta din cartea lui Dahlke “boala ca sansa”. Din nou constientizare. Echilibrul intre “faca-se voia ta’ si "eu vreau” (el spune chiar schimbarea totala de la ultima spre prima). Accept, le iau ca atare si fac ce pot si ma dau dupa cum ma duce viata si acolo unde sunt fac ce stiu ca mi-ar face bine...ok)
Deci: la ONGfest mi-am satisfacut pofta de creativitate (am facut din resturi textile o brosa – chiar a iesit misto), pofta de a ma exprima liber, de a relationa; mi-am atins obiectivele (am aflat unde as putea face voluntariat si chiar unde as putea gasi un job/colaborare). Ce a fost nou pentru mine: slow turism, asociatia pentru nascuti si nenascuti, proiectul “scriem romaneste cu diacritice”.
Lumea ONG e inca pentru mine o lume legata de vis - visare (poate si prin opozitie cu mediul corporatist in care idealistii sunt foarte rari si de multe ori luati in deradere; ferice insa de cine are lideri cu viziune!) Si totusi unii sunt foarte bine “impamanteniti”: desfasoara proiecte cu impact in social. Bravo lor!
La cat mai multe ONGfest-uri!

inceput

va fi un exercitiu de scriere. voi vedea unde duce. totul in fapt incepe cu un vis...