miercuri, 25 septembrie 2013

Seafood dinner

Eram in a doua saptamana in Malaezia cand am mancat pentru prima oara crabi. Butter crabs. Imi lingeam degetele cu disperare nu care cumva sa-mi scape vreun drop din sos!:) Am mancat, la fel ca si in seara asta, pana la refuz..si ma uitam cu neputinta la niste resturi din platou care nu mai incapeau in nici unul din stomacurile celor prezenti... Si de fiecare data cand am spus "hai la seafood dinner" am fost la "crab dinner" - spre mare mea fericire!:) Intre acea prima cina si cea din seara asta, de "la revedere" si tot cu butter crabs, incape o lume intreaga! ....imi iubesc colegii (nu pe toti, lah, dar mult mai multi decat in oricare alt loc de munca anterior) asa cum mi-am dorit dar nu am crezut ca voi  simti vreodata.... e un gen de iubire care nu mai are nevoie de nimic altceva, nu cere nimic, se intampla, exista si atat, pentru care poti doarsa spui simplu "multumesc" si sa o lasi sa te inunde. Si atat.
Recunostinta!

luni, 2 septembrie 2013

Proteste

In timp ce in Romania au inceput protestele in strada impotriva Rosia Montana, si in timp ce in Malaezia guvernul a inceput represiunile impotriva celor aflati ilegal aici (adica autoritatile aleg la intamplare straini pe care ii iau la interogatoriu), o criza de mai mici (!?) dimensiuni se desfasoara intr-o fundatie.
Dupa ce N. a plecat in lacrimi azi dimineata, sambata J. s-a reintors in Sarawak cu gand de a nu reveni, eu m-am hotarat sa plec, am aflat azi ca si R. se pregateste pentru acelasi lucru: sa aleaga un nou drum. Lidership tranzactional sau transformativ? ... Care sunt limitele? ... Pana cand accepti compromisul? ... Cat din ce e bun mai conteaza cand raul este atat de ostentativ?...
Am inceput azi seria mea de mesaje. Mi-am propus sa scriu in fiecare zi un mesaj de multumire pentru colegi. Un mod de a ma exprima, de a spune voalat ce cred, ce simt si ce cred ca e sanatos sa facem, sa ne comportam unii cu ceilati; un mod de a gandi si de a simti. Am listat poze si le-am pus pe geamul ce separa biroul de hol. Apoi voi scrie mesaje pe care oamenii sa le poate lua cu ei, am rugat-o pe D. sa deseneze chipurile celor din echipa si intentionez sa le pun in semne de carte, felicitari sau alte forme de care ma voi simti inspirata.
Atunci cand te bati cu raul in felul lui, poate ca in fapt doar ii dai putere. Cand il accepti, onorezi si te concentrezi pe ce poti construi tu, ceva se schimba si tu ramai intreg; sau sunt sanse mai mari sa iti pastrezi mare parte din energie... am inceput sa ma deschid  inspre oameni, sa vorbesc cu ei..and it feels so fucking good:) 

duminică, 1 septembrie 2013

O situatie de fapt

Viata evolueaza in jurul muncii, mai precis in jurul locului de munca. Fundatia pare ca inghite tot ce vine in preajma sa: oameni, bani, energie de orice fel. Unii scapa. Sunt eu printre ei?
Saptamana de lucru are 6 zile, prin lege. Dar multi angajatori se aliniaza cumva la practica zilelor noastre si considera saptamana de lucru de 5zile. La noi e o zona gri: e considerate de 6 zile si daca estichemat la serviciu trebuie sa aplici pentru concediu. Si mai nou, esti platit o suma modica (ma refer la profii care vor veni 10 sambete la rand in cadrul unui proiect) , compensatie pentru investitia de timp si energie. Dar oare asta vor oamenii?
Il numesc abuz. In forme evidente sau foarte subtile. Cuvinte care exprima o judecata, de multe ori incorecta si fara a a vea de-a face cu realitatea, tonul vehement, cuvinte “scuipate”, incarcate cu multa emotii negative care explodeaza in corpul, inima si mintea interlocutorului, sau cuvinte care incearca sa iti castige entuziasmul si aderenta la idée cand, in fond, ceea ce ti se propune este sa renunti la viata ta personala,sa te vinzi pe prea putin, sa renunti sa dormi sufficient sau sa petreci timp cu familia, cu prietenii, cu tine, asa cum alege fiecare…
Ce atitudine iei in fata acestui abuz? Poate functiona sa explici punctul tau de vedere sperand ca cei care abuzeaza vor intelege, ca poate nu “vad” impactul comportamentului lor asupra celorlalti? E pueril sa faci asta?:) Incerci sa ii “trezesti” pe cei abuzati? In teorie pare simplu. In practica, cand abuzatorii sunt fondatorii unei organizatii si in timp au castigat reputatie, bani, putere si sunt siguri de dreptatea muncii lor (care intr-adevar e onorabila) cum explici diferentiat lucrurile?