Fericire castigata

Mi-am propus sa scriu dupa ce m-am intors de la tara (dar am uitat) despre tineri. Tineri frumosi si luminosi, inteligenti, care construiesc, care se dezvolta, invata si se lasa liberi sa creeze. Si mai ales se lasa liberi! Ii vad prin diferite comunitati, pe altii la TV, in ONG-uri, in diverse firme, cu unii sunt prietena. Si apoi ma intalnesc cu cei din tramvaie, cei pe care ii vad la TV (ce ciudat, se pare ca am inceput sa ma uit cam des la TV..sau poate ca nu e nevoie de mult timp ca sa ii vezi..) sau ii intalnesc..in familie. Din pacate.
Am o verisoara, studenta in anul 2 si am stat de vorba cu ea in cele 2 zile ca am fost la tara. De fiecare data aproape cand o intrebam "cum i s-a parut concertul/ cartea/ orasul..?", "cum e studentia?" raspunsul ei invariabil era "super". Pauza. "Asa, si? continuarea...??" Ma speria stereotipul dar si saracia vocabularului, lipsa exercitiului de gandire critica. Si ma frustra teribil. Ce sanse are cineva in ziua de azi sa isi imbunatateasca viata? Ce inteleg prin asta: sa se pozitioneze fata de intamplarile vietii intr-un mod matur si adult, intelept, care sa te faca fericit; sa castige suficienti bani, sa se deschida catre viata, sa o imbratiseze, sa-i accepte cu deschidere si curiozitate provocarile; sa riste calculat, sa aiba relatii sanatoase. Confund oare lucrurile? Fericirea nu are de-a face cu toate astea? Eu cred ca da. Si mai cred ca avem nevoie de cat mai multi tineri din prima categorie, ca societate, ca tara, la nivel mondial.
Citeam mai devreme un blog despre fericire in care era data o statistica din care reiesea  ca 50% din fericire e determinata de factori genetici. WOW! We're screwed:) Toata munca noastra, tot efortul de a creste si vindeca nu conteaza decat in procent de 50%!?!
Eu cred in oamenii frumosi si deschisi, liberi si creativi! Stati cat mai aproape de ei, se ia! Si cred in efortul sustinut, intelept si plin iubire, de a ne construi fericirea - care e aici, in fiecare clipa - doar s-o vedem!
Screw stats, I choose to be happy!:) 

Postare nefinalizata (scrisa in Oct 2013)

cum reactionezi cand cineva iti vorbeste de sus si te trateaza ca pe un prost. chiar iti explica ca asa te si vede. ajungi sa te intrebi: sunt sau nu sunt? inteleg sau nu ce imi spune cineva in engleza? sau poate chiar in romana? ma simt vulnerabila. are dreptate? posibil ca nu inteleg exact ce-mi spune. si, ce e de facut? ce pot face? merit sa fiu mai putin iubita? intr-acolo ma indrept. pe ea o iubesc mai multi. ea merita mai mult. ma blocheaza. ma simt foarte ranita. poate e o lectie pt orgoliul meu:) nu, nu sunt cea mai. nu sunt perfecta. dar asta nu inseamna ca nu sunt iubita. poate e o lectie sa invat sa fiu humble si sa nu ma mai imaginez luptandu-ma cu el.
multumesc!
e timpul sa plec acasa

D'ale mele - update

Daca internetul ar exista numai pentru ca exista TED si tot m-as declara fericita:) Puterea introvertitilor este cea mai recenta descoperire, penultima fiind discursul lui Ben Zandler despre muzica clasica.
"In noapte" este cartea lui Murakami pe care o devorez zilele astea.
Abundenta si libertatea sunt temele care ma intereseaza in mod special.
Puterea intrebarilor si piramida lui Dilts sunt instrumentele de care ma folosesc pentru a descoperi.

A lua si a da

Sunt oameni de la care mereu primesc ceva bun si valoros, de fiecare data cand ne intalnim; de la care invat, care sunt ca o biblioteca vie, care ma inspira si imi dau ceva concret chiar, un exercitiu aplicabil, o metoda de a face lucrurile altfel. Oameni care nu numai ca se dezvolta permanent pe ei insisi dar au si marele dar si pozitionare generoasa de a imparti din avutia lor cu ceilalti. Deci, e super tare sa ai asa prieteni!:)

Un astfel de om e Di. Mereu "scoate" cate ceva din palaria ei magica: ultima oara am invatat despre plicurile cu bani; eu stiam doar de doua, si in variante de borcane, dar uite ca poti avea 5: unul pt economii, altul pt investitii, altul pt proiecte mari, altul "pt ca meriti" si ... inca unul:)

Alti oameni imi iau din energie. Nu ca n-as face si eu (si daca Di e in preajma stiu ca ar spune la un moment dat: "simt nevoia unei portii de optimism si pozitivism":)) ), cateodata. Iar cand Di lipseste si ma regasesc printre oameni care iau, atunci fac si eu ca Di.

R &J gasesc mereu cate o familie nevoiasa careia sa ii duca mancare, copii pe care ii iau la mare sau in parc si cu care se joaca. It's a life style. Un coleg, R, impreuna cu prietenii lui au impachetat cadouri pentru copii care i-au scris lui Mos Craciun. Alti 2 colegi au trimis email in firma pentru strangere de haine, jucarii, incaltaminte. Alti oameni (majoritatea tineri) care au ales sa fie altfel, sa isi urmeze pasiunile, care scriu pe blog sau facebook despre ce au invatat, ce i-a ajutat, ce carti si bloguri citesc, proiecte, oameni care i-au inspirat. Sa le dea Dumnezeu sanatate!

Am inceput un exercitiu de recunostinta pentru care sunt recunoscatoare. Si ma uit in jur si vad cate surse de energie pozitiva avem, cate surse de inspiratie, cate izvoare de la care sa ne hranim.

Da, este multa magie in jurul nostru, si nu numai ca vine Craciunul..;) Multumesc!

Adaptare

Ma intreba ieri un amic cum e adaptarea.

Cel mai greu a fost sa ma obisnuiesc (si inca ma obisnuiesc) cu preturile la mancare care aici, in tara, sunt mult mai mari. Ca sa va faceti o idee: acolo mancam micul dejun cu 3-4 lei (echivalentul a..) si la cina mancam fructe de mare cu 28lei! Al doilea lucru greu e frigul si al treilea e agresivitatea (de ele stiam si nu au venit ca o surpriza, dar frigul are un impact mai mare decat agresivitatea).

Ce m-a ajutat cel mai mult sa ma adaptez :  o mobilitate interioara de a-mi gasi lucruri care imi plac in locul in care ajung (si pe care am constientizat-o de putini ani); comunitatile de oameni faini, de varsta apropiata, care viseaza, construiesc inteligent, invata, se dezvolta, se intreaba, care cred ca lucrurile pot fi schimbate si nu se lasa furati de marasmul gri din jurul nostru; prietenii dragi cu care pot comunica si din priviri si cu care am o intelegere subtila a lucrurilor; sentimentul de acasa dat de limba si de o familiaritate si o legatura puternica cu locurile.

Si pentru toate toate astea, sunt recunoscatoare.

Calatoria

Azi se implinesc 4 ani. 4 ani in care am plecat departe, m-am desprins si pentru care sunt profund recunoscatoare. 4 ani in care am simtit durere, cateodata reprimata, cateodata exprimata. 4 ani in care m-am apropiat, am fost insotita, sustinuta, continuta. 4 ani in care am crescut.
Oriunde esti, sa stii ca te iubesc. Cateodata mi se face dor de tine. Inca te judec, dar mai putin. Inteleg mai bine si chiar daca nu inteleg, accept mai mult.
Te iubesc, mama!

(Re)Adaptare

M-am gandit la ea de atatea ori....am vorbit in terapie, am scris in jurnal, am vorbit cu prieteni despre ea...si totusi, sa vorbesti e una, sa traiesti e cu totul alta:) da, stiu, hopa si eu cu truismul ;)... Si e aiurea cand nu ma mai simt aproape de prieteni, oameni langa care ma simteam aproape inainte... stiu ca e nevoie de timp de reacomodare, si stiu ca ne schimbam constant cu totii.. poate mi-e si teama ca nu ne vom mai aseza in relatie ca inainte... e bine, e rau? poate si una si alta, poate nici una, nici alta...

E o vreme cand e bine sa let it go..;)

In una din primele zile la job o colega mi-a dat sa extrag o carte dintre mai multe cu diverse mesaje faine si eu am ales-o pe asta: "sunt total deschisa si receptiva catre un nou si minunat serviciu in care imi folosesc talentele si abilitatile mele creative si in care lucrez cu si pentru oameni pe care ii iubesc, intr-o locatie minunata, castigand bani frumosi!" Asa zic sa fie! 

ps: Observatia, de mult bun simt, a R: ai observat ca oamenii au inceput sa foloseasca "dupa"in loc de "pe/ de pe"?: "am citit dupa net"

Calatoria eroului

Di mi-a reamintit de calatoria eroului si l-am intrebat pe amicul google mai multe despre ea. Am gasit un blog fain: http://www.thewritersjourney.com/hero's_journey.htm Si cred ca sunt undeva pe la 9, inainte si/sau inapoi cu cativa pasi... Mi se pare de ajutor "the heroine's journey" pe care nu o stiam dar are sens (si uite asa imi amintesc de "Femeia care alearga cu lupii")
Ieri a venit prima ninsoare si ma gandeam ce naiba a fost in capul meu sa plec de la soare si caldura!?:) Glumesc.

Zilele astea sunt norocoasa (nu ca n-as fi in altele): pentru ca am fost la neconferinta restard.edu, pentru ca m-am reconectat cu prieteni vechi si mai noi si continui sa fac asta, pentru ca e o perioada in care, datorita noului job, citesc mult, merg la cursuri si, in fapt, invat la modul foarte concret. Mi se pare foarte tare!

Ieri la workshop am constientizat ca vocatia e mai mult despre ce aduci tu in lume si dai si ca vine dupa "a fi" (vezi model Dilts). Si ca in Romania acestor vremuri se intampla multe lucruri faine, cu oameni frumosi, cu initiative, curajosi si deschisi.

Iar ca urmare a intrebarii de ieri de la cursul de recrutare (v-am zis ca sunt in capitolul invatare:) ), am primit o intrebare: ce te-a motivat sa te dai jos din pat de dimineata? Si la mine azi, raspunsul a venit putin invers: ce ma face sa nu ma dau jos din pat! si cred ca aceasta noua constientizare, acest noua "foita de ceapa", ma aduce mai aproape de cine sunt si ce vreau sa fac cu viata mea.

Recunostinta!  

Articolele zilei

Despre indragostire

http://www.lapunkt.ro/2013/11/20/de-ce-unii-oameni-nu-se-mai-pot-indragosti-relatia-supra-toxica/

Despre obiceiuri

http://www.alternet.org/personal-health/14-habits-highly-miserable-people?paging=off&current_page=1#bookmark

....Si alte obiceiuri

http://www.lifehack.org/articles/communication/13-things-mentally-strong-people-dont.html

Deepavali

Este un festival al luminilor dar si al umbrelor. Ca toate in viata, vin la pachet.

Inainte de miezul noptii, ploaia de artificii si pocnitori a rabufnit ca una de meteori. Am visat mult. Pranz la Manisha si apoi film, Reluctant Fundamentalist cu floricele caramelizate si tinut in brate, atat de frig era in sala de cinema. Am venit drept acasa, visand la o baie calda dar m-am multumit cu un dus rece :) Henessy artistry a fost petrecea din noapte cu multe "pitzi" cum le-ar zice mr. H., unele mai treze altele mai bete, dar mai toate pe tocuri de 10cm, cel putin. Mi-am impus sa ies din casa. Dar a fost ok. Pe drum am simtit ca decizia luata a fost buna si mi-a confirmat inca o data ca fericirea nu vine neaparat natural, ca trebuie sa iesi din zona de confort pentru ea, paradoxal oarecum...
M-a salvat o carte pe care am inceput-o demult "Doamnele din veacul al XII-lea" a lui George Duby. Citez din capitolul despre Maria-Magdalena: "Pt a intelege ca lumina s-a modificat atat de mult incat imaginea unei femei bogate, puternice, patrunsa de patima atat de tare incat a fost in stare sa se supuna celui pe care il iubeste, sa se scufunde in durere atunci cand a crezut ca l-a pierdut, apoi sa se duca sa spuna pretutindeni ca el a invis moartea, pentru ca aceasta imagine sa fie inlocuita cu cea a unei fapturi care poarta raul in ea, chinuita de remuscari, pedepsindu-si trupul, trebuie sa vedem ce s-a produs in lumea crestina latina intre 1075 si 1125. [...] In acest timp, gestul lui Isus care ierta dintr-un singur motiv, iubirea, se retragea treptat in planul departat si disparea".
Da, cartile, ca si filmele, fac parte dintre prietenii mei buni! Multumesc!

Leo’s Book Recommendations

Preluare de pe zen habits (contact@zenhabits.net)

If you’d like to read more fiction, here’s a list of some of my favorite books to get you started (in no means comprehensive):
Bel Canto, by Ann Patchett (start with this, but all of her books are great)
City of Thieves, by David Benioff
Motherless Brooklyn, by Jonathan Lethem (start with this, but all his books are great)
The Art of Fielding, by Chad Harbach
Everything is Illuminated, by Jonathan Safran Foer (all his stuff is great)
The Particular Sadness of Lemon Cake, by Aimee Bender
The Elegance of the Hedgehog, by Muriel Barbery (then,Gourmet Rhapsody)
Confederacy of Dunces, by John Kennedy Toole
The Blind Assassin, by Margaret Atwood (all her books are excellent)
Shibumi, by Trevanian
The Discworld Series, by Terry Pratchett
The Hitchhiker’s Guide to the Galaxy series, by Douglas Adams

I also love books by Kurt Vonnegut, Nick Hornby, Kazuo Ishiguro, Haruki Murakami, Raymond Chandler, William Gibson, Stephen King and John D. Macdonald.

Tougher but great books:
One Hundred Years of Solitude, by Gabriel Garcia Marquez
Anna Karenina, by Leo Tolstoy
Lolita, by Vladimir Nabokov
Don Quixote, by Cervantes
Tender is the Night, by F. Scott Fitzgerald

As for non-fiction books … this list is a bit old but I still like the books here.

Scorpionul asta..;)

Rabdare. A lasa in urma trecutul. Expresie artistica a emotiilor. Singura constanta e schimbarea. Flux. Acasa e cu mine. Decizii.

Iubesc

Iubesc linistea orasului in zilele de sarbatoare; cand orasul se goleste de prea multe masini, prea multi oameni, prea mult zgomot, aglomeratie si viteza; cand viata parca isi trage sufletul si ai timp sa te uiti in jur, sa vezi natura, sa redescoperi sunete altfel pierdute...
Iubesc atmosfera de la tara dupa ploaie, cand pamantul rasufla din adancuri parca, cu plamani nestiuti sau uitati...
Iubesc secvente din filme, neamintite de nimeni si franturi de amintiri care ma intreb cum de au ramas agatate in memoria mea - un nor, pasii oamenilor pe strada, un pom cu flori, o copila razand, mirosul de parfum din lift dupa ce o doamna a coborat din el...
E atat de bine sa iubesti!

ps: haha, abia dupa ce am publicat am vazut ca am mai scris un post despre iubire..de curand chiar:)) hmm, it's something in the air:))

Duminica perfecta

Duminica perfecta a inceput..vineri. Mi-am luat liber de la job. Daca nu ati incercat inca sa va luati libertatea de a nu va duce o zi la serviciu pentru ca nu aveti chef, va invit sa simtiti cat de revigorant este!
Asa ca m-am dat jos din pat tarziu si am mancat ceva lejer, apoi m-am dat putin pe net si de bine ce a inceput ploaia, amicul meu a venit si m-a luat cu masina spre locul unde ne-am desfatat cu un pranz japonez. O cafea s-a potrivit perfect ulterior. Seara am petrecut-o cautand din nou joburi. Sambata a venit usor si s-a dus la fel - citit si facut cateva bijuterii, somn mult. Weekendul a culminat cu duminica. Habar n-am cand au trecut mai bine de 8 ore. N-am avut asteptari si nu m-am grabit. Poate d'aia. Mic dejun vegetarian, cu povesti si mici cadouri; film; grean tea blended si ceai de lemon grass - povesti, din nou; expozitie foto; poze; herbal jelly; cumparaturi; steamboat - cu baby crabs si multe alte chestii care habar n-am cum se cheama; masaj (divin!); calatorie in noapte cu trenul si Petronas licarind departe; salata de cruditati; skype cu prieteni. ok, ok, nu ma mai plang - sunt iubita si recunoscatoare!

Un fel de a iubi

Exista vreo combinatie mai ciudata decat a iubi si a simti durere in acelasi timp? A iubi cu toata inima o fiinta minunata, frumoasa, calda, si langa care nu poti sta prea mult, de care nu te poti apropria decat temporar.....e ca o bataie de aripi a unui fluture....efemer si atat de intens...de fiecare data cand vorbesc cu fiinta asta ma simt atat de vie de nici nu stiam ca sunt capabila sa simt asa... lectia ultimelor saptamani este "a trai si a lasa in urma trecutul"..a trai, a iubi, si a nu te atasa..de a lasa viata sa-si urmeze fluxul... este fiinta asta ceea ce A. imi spune: o parte din mine?... Invat atat de multe. Recunostinta.

Seafood dinner

Eram in a doua saptamana in Malaezia cand am mancat pentru prima oara crabi. Butter crabs. Imi lingeam degetele cu disperare nu care cumva sa-mi scape vreun drop din sos!:) Am mancat, la fel ca si in seara asta, pana la refuz..si ma uitam cu neputinta la niste resturi din platou care nu mai incapeau in nici unul din stomacurile celor prezenti... Si de fiecare data cand am spus "hai la seafood dinner" am fost la "crab dinner" - spre mare mea fericire!:) Intre acea prima cina si cea din seara asta, de "la revedere" si tot cu butter crabs, incape o lume intreaga! ....imi iubesc colegii (nu pe toti, lah, dar mult mai multi decat in oricare alt loc de munca anterior) asa cum mi-am dorit dar nu am crezut ca voi  simti vreodata.... e un gen de iubire care nu mai are nevoie de nimic altceva, nu cere nimic, se intampla, exista si atat, pentru care poti doarsa spui simplu "multumesc" si sa o lasi sa te inunde. Si atat.
Recunostinta!

Proteste

In timp ce in Romania au inceput protestele in strada impotriva Rosia Montana, si in timp ce in Malaezia guvernul a inceput represiunile impotriva celor aflati ilegal aici (adica autoritatile aleg la intamplare straini pe care ii iau la interogatoriu), o criza de mai mici (!?) dimensiuni se desfasoara intr-o fundatie.
Dupa ce N. a plecat in lacrimi azi dimineata, sambata J. s-a reintors in Sarawak cu gand de a nu reveni, eu m-am hotarat sa plec, am aflat azi ca si R. se pregateste pentru acelasi lucru: sa aleaga un nou drum. Lidership tranzactional sau transformativ? ... Care sunt limitele? ... Pana cand accepti compromisul? ... Cat din ce e bun mai conteaza cand raul este atat de ostentativ?...
Am inceput azi seria mea de mesaje. Mi-am propus sa scriu in fiecare zi un mesaj de multumire pentru colegi. Un mod de a ma exprima, de a spune voalat ce cred, ce simt si ce cred ca e sanatos sa facem, sa ne comportam unii cu ceilati; un mod de a gandi si de a simti. Am listat poze si le-am pus pe geamul ce separa biroul de hol. Apoi voi scrie mesaje pe care oamenii sa le poate lua cu ei, am rugat-o pe D. sa deseneze chipurile celor din echipa si intentionez sa le pun in semne de carte, felicitari sau alte forme de care ma voi simti inspirata.
Atunci cand te bati cu raul in felul lui, poate ca in fapt doar ii dai putere. Cand il accepti, onorezi si te concentrezi pe ce poti construi tu, ceva se schimba si tu ramai intreg; sau sunt sanse mai mari sa iti pastrezi mare parte din energie... am inceput sa ma deschid  inspre oameni, sa vorbesc cu ei..and it feels so fucking good:) 

O situatie de fapt

Viata evolueaza in jurul muncii, mai precis in jurul locului de munca. Fundatia pare ca inghite tot ce vine in preajma sa: oameni, bani, energie de orice fel. Unii scapa. Sunt eu printre ei?

Saptamana de lucru are 6 zile, prin lege. Dar multi angajatori se aliniaza cumva la practica zilelor noastre si considera saptamana de lucru de 5zile. La noi e o zona gri: e considerate de 6 zile si daca estichemat la serviciu trebuie sa aplici pentru concediu. Si mai nou, esti platit o suma modica (ma refer la profii care vor veni 10 sambete la rand in cadrul unui proiect) , compensatie pentru investitia de timp si energie. Dar oare asta vor oamenii?

Il numesc abuz. In forme evidente sau foarte subtile. Cuvinte care exprima o judecata, de multe ori incorecta si fara a a vea de-a face cu realitatea, tonul vehement, cuvinte “scuipate”, incarcate cu multa emotii negative care explodeaza in corpul, inima si mintea interlocutorului, sau cuvinte care incearca sa iti castige entuziasmul si aderenta la idée cand, in fond, ceea ce ti se propune este sa renunti la viata ta personala,sa te vinzi pe prea putin, sa renunti sa dormi sufficient sau sa petreci timp cu familia, cu prietenii, cu tine, asa cum alege fiecare…

Ce atitudine iei in fata acestui abuz? Poate functiona sa explici punctul tau de vedere sperand ca cei care abuzeaza vor intelege, ca poate nu “vad” impactul comportamentului lor asupra celorlalti? E pueril sa faci asta?:) Incerci sa ii “trezesti” pe cei abuzati? In teorie pare simplu. In practica, cand abuzatorii sunt fondatorii unei organizatii si in timp au castigat reputatie, bani, putere si sunt siguri de dreptatea muncii lor (care intr-adevar e onorabila) cum explici diferentiat lucrurile?  

Zi istorica

27 august. Revolutia a inceput. Simplu, dintr-o data. Nu, n-am dreptate, a inceput demult doar ca abia acum mi-am dat seama. Acum si aici!!!!!!!!!!!!!!! LIBERTATE!!!!! BUCURIE!!!!! VIATA!!!!!!! IUBIRE!!!!!!!!
Tineti aproape:) Revenim!!! ;)

Portrete. Oameni. Personaje

Tommy are  o brutarie. Ii zice “Tommy Le baker”. A fost sales manager o vreme. S-a indragostit. De paine. De procesul fabricarii ei. S-a decis sa invete cat mai mult, asa ca s-a dus in Franta. Si a invatat. Apoi si-a deschis un mic magazin, in spatele unui condominium. Nu poti spune ca e stradal sau ca are expunere. E vizibil online si-n presa. Nu vrea sa isi dezvolte afacerea. Imi povesteste cum, la inceput, nu facea profit din paine. Malaezienii il intrebau “cu ce e umpluta painea?”. “Nu pricepeau ca painea e paine, nu are alta mancare in ea”. Asa ca a inceput sa faca sandwiches. O rampa de lansare a fost si aparitia la TV. O alta- comunitatea de expati, in special francezi. Sunt insa si multi localnici care vin acum si cumpara paine. Unii chiar de departe. Cateodata lasa in fata magazinului o ladita cu baghete si un anunt: “Just want baguette? RM2.50 per stick. Drop in the money and have  a nice day”. “Oamenii necinstiti, la fel ca si cei cinstiti, trebuie sa manance. Nu-i pot sacrifice pe cei cinstiti din cauza celorlalti; si apoi, cei care sunt interesati de paine nu sunt genul care sa nu plateasca. Ceilalti mananca mai degraba orez”. :)

Family camp

"Dumnezeu relational" si "Tatal ca ilustrare a personalitatii, nu a sexualitatii" (adica Dumnezeu este si feminin si masculin)  sunt 2 dintre cele mai importante idei cu care am plecat. "De ce sa imi fie frica de Dumnezeu?" este o intrebare cu care am plecat. Ca trebuie sa beau cel putin 3 (eu stiam de 2 l) de apa pe zi e de bun simt; ca a devenit intentie mai bine ancorata, e un castig - de urmarit cum il capitalizez. A fost fain si relaxant si a venit cu cateva lectii legate de relatii (unele empiric traite, altele auzite).
 "Cum va jucati cand erati copii?" o intreb pe o colega care a crescut in Sabah. "Alergam din copac in copac" veni raspunsul ei suprinzator :):) un fel de Tarzani si Tarzanite, din cate mi-a detaliat! Super tare!..Cartea Christinei Grof "Setea de intregire" m-a insotit la fiecare pas si a devenit cunoscuta printre colegi care nu intelegeau titlul (fiind tradusa in romaneste) :) ....Cele 7 valori exprimate de Jeevan si legatura lor cu capitolul Proverbe din cartea sfanta, sfaturile lui Solomon catre fiul sau. Asa am aflat si ca cel mai intelept si cel mai bogat om care a trait vreodata a avut un fiu care a fost aproape opusul tatalui sau.... si in capul meu rasuna un glas "constelatii....constelatii..." :) .....Febra musculara dupa putin inot si putin badminton m-a pus pe ganduri: cele 15 min de exercitii fizice sunt foarte importante si am nevoie sa devina ritual! Jeniffer, cand incepem lectiile de dans?? :)... Homosexualitatea este in ca un subiect de discutat cu Anatol. Doar pentru ca "scrie in Biblie" (sau e o interpretare?...) nu mi-e suficienta pentru a o condamna.

Iulie

Helipad este un skypbar unde vuietul orasului ajunge mai greu, se pierde printre nori suficient cat sa lase spatiu de chill, super relaxant dupa o zi de munca sau pur si simplu dupa o zi calduroasa; daca mai sunt si prieteni faini prin preajma care vorbesc romaneste e cu atat mai misto....Una dintre cele mai puternice senzatii din ultima vreme a fost impacarea cu o imagine a mamei pe care o port cu mine de demult si cu care nu puteam sa ma reconciliez; s-a asezat intr-o seara, dupa o dimineata in care amintirea mamei tinandu-ma in brate m-a ajutat sa ma dau jos din pat, cu gaura din piept in proces de vindecare si o zi in care am stat din nou de vorba cu R. dupa o perioada dificila.....Se aproprie vacanta cu Anatol :( .... Sunt curioasa ce imi aduce viitorul...Sistemul Reticular de Activare se pare ca e responsabil de dirijarea atentiei, de aici importanta de a-ti stabili obiective..si totusi, nu mai cred atat de mult in povestea lor   

Urmaream povestea despre "tiganii marilor" si ma gandeam ca National Geographic se intampla de data asta live, in fata ochilor mei... Acvariile cu pesti si fructe de mare din restaurant mi s-au intiparit pe retina... Pescarusul sunt eu.... Asfintitul de la Morib, din staff retreat.... Ungame cu R. ....povestile despre copilaria in Sarawak...ma uit inapoi si incep sa fac legaturi, "to connect the dots"...si raman fermecata, recunoscatoare de fiecare data... Inca mi-e putin teama sa nu raman fara dar, in mod cert, asa cum Geneva s-a intamplat si e mereu prezenta cu mine, asa sunt si momentele astea... Cresc, ma ancorez mai bine, ma conturez mai pregnant...Mi-e bine...Yes-thank you- more-please! Multumesc, te iubesc, imi pare rau, te rog sa ma ierti...Cred ca viata fiecaruia dintre noi este minunata in povesti, in lectii...Iubeste ceea ce este..Fara etichete, fara dihotomii, lectiile sunt doar lectii...si sunt atat de bogate... 

Proverb

"If you want to know what water is, don't ask the fish." So goes an old Chinese proverb. In other words, total immersion deprives the mind of a counterperspective and, for that matter, an honest evaluation

Stil de comunicare

Am primit niste hartii. Colegul care mi le-a adus mi-a zis doar:
- Mi-a zis J (sefa lui) sa ti le dau.
- Ok, si eu ce sa fac cu ele? il intreb
- Sa le distribui personalului (ca doar sunt la HR, ce naiba; tot ce are legatura cu personalul tb sa treca pe la HR mai putin cand nu sefii iau oricum decizii fara ca HR sa fie informat)
Ma uit peste hartii: erau scrisori in care se anunta aniversarea a X ani de la infiintarea organizaitie, bla-blauri multe cu versete biblice si apoi la final un "multumesc pentru efortul depus".
O sun pe J:
- Care e ideea din spatele acestei scrisori? Ce se vrea cu aceste scrisori: sunt de informare sau multumire?
- Sunt niste scrisori de multumire
- Pe care le distribui pur si simplu (erau printate pe foi cu antet, color, adica mai sumpe)? Sau la staff meeting/  in sedinte de departament? Exista un mesaj anume care sa fie livrat intr-un anume fel, la un anumit moment?
- Nu stiu nici eu. mi s-a spus sa ti le dau tie sa le dai angajatilor...

Si acum ma intorc la ideea tipului de la interviu: decat sa tipe sefa/seful la mine, nu mai bine execut? Ce strategie de comunicare, ce comunicare? Sa se faca!... Mai zicea asa cineva, demult si dadea si din mana..Tot inainte, tovarasi, tot inainte!

The Element

Imi place, place, place:) "The Element - How to find your passion" a lui Sir Ken Robinson este surprinzatoare la tot pasul. Citesc, ma opresc sa ma gandesc, scriu in jurnal (sau pe blog), citesc din nou...
"However we get there, being in the zone is a powerful and transformative experience. So powerful that it can be addictive, but an addiction that is healthy for you in so many ways." So true, so true...

Punct si de la capat

Sunt recunoscatoare pentru noul meu apartament.si pentru ca de o saptamana colega mea inca nu s-a mutat ceea ce mi-a oferit privilegiul sa ma bucur de casa dupa pofta inimii!

Ma fascineaza imaginatia lui Murakami!! Ii sorb cuvintele, descrierile, vorba simpla si atat de mestesugita....Imi place sa citesc seara, stand pe canapeau din living in timp ce vecina mea mai deretica una alta prin bucatarie, sub vantul facut de ventilator si mangaiata de lumina laptoasa a lampadarului...

Imi plac lectiile de franceza cu F.  Imi place sa vorbesc in franceza; mai ales cand imi ies "r"-urile ;)

Sunt recunoascatoare pentru calatoriile de anul asta; pentru ce construiesc la fundatie; pentru oamenii intalniti si experientele si sentimentele traite! Imi pare rau ca pierd botezuri, si nunti, si zile de nastere ale prietenilor..:(

Banc spus de o colega chinezoaica: daca Adam si Eva ar fi fost chinezi, pacatul originar nu s-ar mai fi produs! De ce? Pentru ca ar fi mancat sarpele, in the first place:)

Interviuri

Cu ceva vreme in urma am avut un interviu in Bahasa. Cu translator binenteles. Saptamana trecuta altul in Tamil. Tot cu traducator. Urmeaza unul in Chineza?:)...

Azi, intr-o engleza stricata am reusit sa ma inteleg cat de cat un tip din Myanmar. Il intreb: "Cum reactionezi daca seful vine si tipa la tine?". Fara nici o nuanta, imi raspunde, plain: "Tac din gura, ca daca ii raspund as putea sa imi pierd slujba"...Well, asa sa fie? Atitudine de pastrare a saraciei?  Sau doar o realitate trista?

Rabdare si credinta

Ieri a fost despre credinta (experienta F. la Mecca, povestea lui R.) si rabdare (F. din nou, C. si T.)

ps: e asa haios, am un coleg al carui prenume e T. - sa zicem Timotei. cand scrie email-uri se semneaza Mr. Timotei :)

Change management

Stiu ca poate lua mult timp sa schimbi o organizatie. But it drives me crazy sa vad ca pe de o parte managementul are asteptari super inalte de la oameni si le da avertismente iar de alta parte le cere sa faca o treaba pentru care nu sunt pregatiti si nici nu vor sa o faca!! Si in loc sa incetineasca putin motoarele pt ca nu ai oameni, nu ai fonduri si nici nu iti e clar incotro o iei (ca sa nu mai zic ca nu comunici), incepi si mai multe proiecte si vrei sa le dezvolti pe cele existente!!! Rrrrhhhhggg! Today is one of those days....
Si apoi ma intreb ce fac eu diferit. Astept ca sefa mea sa se schimbe pentru "pestele se impute de la cap". Dar eu cum ma schimb? Ca abordare, ca asteptari, ca atitudine... Cateodata imi pare ca devin blazata pt ca sunt mult prea multe care imi scapa printre degete (la ce bun am facut o procedura de recrutare daca tot aud de la altii ca cica vine unu' nou...si eu habar n-am ce fel de contract sa ii fac, pe ce bani, etc?) si ma gandesc ca in final it's not my decision to take.
Incerc sa imi stabilesc prioritati si sa ma tin de ele. Dar unele se modifica in functie de altii. Ok, mai am de lucrat. Cu totii mai avem de lucrat...
Iar unele decizii sunt greu de luat dar trebuie luate. Faci tot ce iti sta in putere si apoi...you let go...
Totul e foarte fluid....  

N-am mai scris demult. N-am avut tragere de inima. Si de la emailuri am lipsit in ultima vreme. Imi cer iertare fata de cei care au mai ciocanit la usa blogului fara a primi un raspuns. Si multumesc!

Azi ma duceam spre aeroport si pe drum ma uitam la oras. Relatia cu un loc e ca orice relatie  cred: are nevoie de spatiu intre cei doi. E nevoie sa pleci din oras ca relatia sa devina fresh din nou, ca un nou inceput. Trebuie sa te indepartezi putin de celalalt, sa respiri separat sa-l lasi/ sa o lasi sa respire separat. Si orasul devene ordinar, prafuit dupa o vreme. te plictisesti de el. Si atunci cred ca putem vorbi despre ecologie si in sensul ecologiei relationale intre om si locul in care sta/traieste prin prisma  dinamicii relationale.
Abia astept sa ajung acasa:)