Este un festival al luminilor dar si al umbrelor. Ca toate in viata, vin la pachet.
Inainte de miezul noptii, ploaia de artificii si pocnitori a rabufnit ca una de meteori. Am visat mult. Pranz la Manisha si apoi film, Reluctant Fundamentalist cu floricele caramelizate si tinut in brate, atat de frig era in sala de cinema. Am venit drept acasa, visand la o baie calda dar m-am multumit cu un dus rece :) Henessy artistry a fost petrecea din noapte cu multe "pitzi" cum le-ar zice mr. H., unele mai treze altele mai bete, dar mai toate pe tocuri de 10cm, cel putin. Mi-am impus sa ies din casa. Dar a fost ok. Pe drum am simtit ca decizia luata a fost buna si mi-a confirmat inca o data ca fericirea nu vine neaparat natural, ca trebuie sa iesi din zona de confort pentru ea, paradoxal oarecum...
M-a salvat o carte pe care am inceput-o demult "Doamnele din veacul al XII-lea" a lui George Duby. Citez din capitolul despre Maria-Magdalena: "Pt a intelege ca lumina s-a modificat atat de mult incat imaginea unei femei bogate, puternice, patrunsa de patima atat de tare incat a fost in stare sa se supuna celui pe care il iubeste, sa se scufunde in durere atunci cand a crezut ca l-a pierdut, apoi sa se duca sa spuna pretutindeni ca el a invis moartea, pentru ca aceasta imagine sa fie inlocuita cu cea a unei fapturi care poarta raul in ea, chinuita de remuscari, pedepsindu-si trupul, trebuie sa vedem ce s-a produs in lumea crestina latina intre 1075 si 1125. [...] In acest timp, gestul lui Isus care ierta dintr-un singur motiv, iubirea, se retragea treptat in planul departat si disparea".
Da, cartile, ca si filmele, fac parte dintre prietenii mei buni! Multumesc!
Inainte de miezul noptii, ploaia de artificii si pocnitori a rabufnit ca una de meteori. Am visat mult. Pranz la Manisha si apoi film, Reluctant Fundamentalist cu floricele caramelizate si tinut in brate, atat de frig era in sala de cinema. Am venit drept acasa, visand la o baie calda dar m-am multumit cu un dus rece :) Henessy artistry a fost petrecea din noapte cu multe "pitzi" cum le-ar zice mr. H., unele mai treze altele mai bete, dar mai toate pe tocuri de 10cm, cel putin. Mi-am impus sa ies din casa. Dar a fost ok. Pe drum am simtit ca decizia luata a fost buna si mi-a confirmat inca o data ca fericirea nu vine neaparat natural, ca trebuie sa iesi din zona de confort pentru ea, paradoxal oarecum...
M-a salvat o carte pe care am inceput-o demult "Doamnele din veacul al XII-lea" a lui George Duby. Citez din capitolul despre Maria-Magdalena: "Pt a intelege ca lumina s-a modificat atat de mult incat imaginea unei femei bogate, puternice, patrunsa de patima atat de tare incat a fost in stare sa se supuna celui pe care il iubeste, sa se scufunde in durere atunci cand a crezut ca l-a pierdut, apoi sa se duca sa spuna pretutindeni ca el a invis moartea, pentru ca aceasta imagine sa fie inlocuita cu cea a unei fapturi care poarta raul in ea, chinuita de remuscari, pedepsindu-si trupul, trebuie sa vedem ce s-a produs in lumea crestina latina intre 1075 si 1125. [...] In acest timp, gestul lui Isus care ierta dintr-un singur motiv, iubirea, se retragea treptat in planul departat si disparea".
Da, cartile, ca si filmele, fac parte dintre prietenii mei buni! Multumesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu