duminică, 23 octombrie 2016

Berlin

A fost un cadou. Scurt ce-i drept:) dar ne-a ajuns cat sa gustam putin din aerul berlinez, din berea savuroasa si ploaia rece. Am stat intr-un hostel prietenos, prin gazde, oaspeti si design interior si, mai ales, prin mica camera foarte calduroasa! Baile foarte curate (cu sapun si gel de dus pentru oaspeti) si prosoapele pe care nu le gasesti in multe hosteluri au fost o surpriza foarte placuta.
Ce mi-a placut la nebunie (fara o ordine anume) au fost blocurile cu cateva etaje in care nu prea vedeai perdele la feresti drept pentru care ochiul meu curios iscodea prin ele; desenele de pe Zidul berlinului, Domul - pe dinauntru, Gara centrala cu toata forfoteala ei si nivelele suspendate, micile chioscuri cu cafea si patiserie din gari, restaurantele si cafenele si braseriile ce impanzesc anumite cartiere cu precadere, panorama din Turnul TV, Muzeul interactiv DDR (al fostei RDG), plimbarea cu vaporasul pe rau, in ploaie. Mi-a placut mult atmosfera relaxata din oras, oricum mai relaxata decat in orasul in care traiesc; m-au incantat oamenii tineri cu tatuaje, piercing si straie neconventionale, no H& M style;) si oamenii de varsta medie pe care nu ii vezi in Romania in restaurante prea des caci deh, mai ieftin e acasa sa mananci, nu se face sa cheltui bani aiurea (nu spun ca nu au dreptate caci nivelul de trai este diferit, stiu; dar cu siguranta si mentalitatea). Am fost recunoascatoare pentru magazinele non stop (era haios sa vezi jumatate de magazin ocupat cu lazi de bere:) ).
Nu mi-au placut cladirile imperialiste ce populau arterele principale si cumva nici artificialitatea zonelor cu cladiri construite pentru delegatii. M-au intristat cersetorii. Preturile destul de mari.
L-am revazut pe Dali, in toata simbolistica, nebunia si grotescul lui, cu acuarelele firave, cu Dante, Alice si Don Quijote, cu tot cu ceasuri si elefanti pe picioare de tantar.
Am ras si m-am entuziasmat in magazinul cu produse atat de diferite reinventate cu bun gust si multa culoare: perie de par in forma de fata, saculet de ceai in forma de broasca, desfacator in forma de barbat, polonic in forma nostima, inele transparente si multe, multe altele.
Am aflat ca poti vinde hotdogs dintr-o cutie atarnata in fata, prinsa pe dupa umeri, si ca in loc de carnati poti pune in cutie caciuli rusesti si insigne comuniste. Si ca la restaurant iti poti face singur fripturica pe placa incinsa adusa de ospatar - un altfel de banana leaf...de clima rece;))
Sunt recunoscatoare pentru google maps si pt L care e mai prieten cu ele decat sunt eu, pentru culorile toamnei ce se aciuasera prin copaci, pentru imbratisarile lui si caldura lui si saruturi si ochii blanzi si linistire cand eram agitata.
   

Din perspectiva supravietuirii

In relatii, multe imi par complicate. Mai ales in relatiile de cuplu, la ele ma refer acum. Si mai ales in acele relatii in care istoria personala a partenerilor este incarcata, din viata actuala sau a inaintasilor, cu un bagaj deloc usor. Combinat poate si cu o structura nativa sensibila. Deci o relatie care are multe premise sa faca convietuirea .... juicy:)
Fiecare relatie o vad ca pe ceva viu; ceva ce exista, deci care s-a nascut si poate muri. Ca un om, ca o floare, ca un pui de ornitorinc, ca un fluture.... Ceva care este diferit de mine si de tine, de cei 2 care formeaza relatia. Si in aceasta relatie, sunt unele momente, la fel ca in viata unei flori, unui ornitorinc sau unui fluture in care vine o furtuna, se involbureaza apele, apare un drumet cu pasul mare care nu prea se uita pe unde calca si e mai puternic decat o floare, sau un fluture sau chiar un pui de ornitorinc. Apare din senin, vine cu o forta cumva necunoscuta, care poarta cu ea amintiri trecute, rani necicatrizate si care loveste...loveste...loveste!!! Te storceste, te arunca dintr-o parte in alta, iti atinge toate organele interne si le pocneste pe fiecare in parte de pamant sau un zid apoi le arunca din nou in tine in dezordine si cu furie. Si in momentele acelea, parca uiti cine esti, blandetea e un concept strain, o amintire poate, si iti vine sa o iei la sanatoasa, doar sa scapi, sa uiti, sa nu mai traiesti vreodata o furtuna ca asta, o calcatura atat de puternica ...
Si dupa ceva timp, cateva ore sau zile, dupa plans, agonie, vorbe mai multe sau mai putine, ceva se linisteste in tine....fluturele simte ca poate zbura din nou, floarea isi recapata culoarea si mai face un boboc, puiul de ornitorinc poate din nou inota. Iar eu simt ca ma pot relaxa, ca pot respira, ca pot sta langa celalalt, ca nu mai vreau sa fug, ca am facut fiecare o parte din drum catre celalalt.
In toata nebunia asta, la final, ma uit la relatie si vad ca a supravietuit. Si am ales sa ma uit la faptul ca a supravietuit, o parte s-a construit intre noi. Ar fi putut muri daca oricare dintre noi i-ar fi pus punct, ar fi plecat. O parte e putin mutilata pt ca nu vedem clar, de la inceput sau poate nici pe parcurs, ca punem in relatie gunoaie care nu ii apartin. Dar exista si grija fata de ea, fata de noi, fata de celalalt. Si aleg sa vad ca supravietuirea relatiei e un motiv de fericire blanda in ciuda greutatii constructiei ei. Nu trebuie sa fie asa, greu. Habar n-am cum sa nu o mai facem, caci fiecare incearca...Dar imi place sa cred ca ce nu te doboara te face mai puternic, si asa si pe Relatie.      

Micul Print si Vulpea

Am regasit pe blogul lui D. acest pasaj din cartea lui A. de Saint Exupery. Nu mai stiu daca l-am scris vreodata aici, pe blog, dar mi-e tare drag si nu strica sa fie scris chiar de mai multe ori.

"A imblanzi inseamna “a-ti crea legaturi”. Tu nu esti inca pentru mine decat un baietas, aidoma cu o suta de mii de alti baietasi. Iar eu nu am nevoie de tine. Si nici tu n-ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decat o vulpe, aidoma cu o suta de mii de alte vulpi.
Litho08GDar daca tu ma imblanzesti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fara seaman pe lume. Eu voi fi, pentru tine, fara seaman pe lume … Daca tu ma imblanzesti, viata mi se va insenina.
Voi cunoaste sunetul unor pasi deosebiti de-al tuturora. Pasii altora ma fac sa intru sub pamant. Al tau ma va chema din vizuina, ca o melodie. Si-apoi, priveste! Vezi tu, acolo, lanurile de grau? Ele nu-mi aduc aminte de nimic. Si asta-i trist! Tu ai insa parul de culoarea aurului. Va fi, de aceea, minunat, cand tu ma vei fi imblanzit! Graul, auriu si el, imi va aminti de tine. Si-mi va fi nespus de draga murmurarea vantului prin grau … Te rog … imblanzeste-ma!!

Nu cunoastem decat ceea ce imblanzim – zise vulpea. Oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic. Ei cumpara lucruri de gata, de la negutatori. Cum insa nu exista negutatori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Daca vrei sa ai un prieten, imblanzeste-ma!

Trebuie sa ai foarte multa rabdare. La inceput, te vei aseza ceva mai departe de mine, uite-asa, in iarba. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei rosti nici un cuvant. Graiul e izvor de neintelegeri. Insa vei putea, pe zi ce trece, sa te asezi din ce in ce mai aproape de mine …

Iata care-i taina mea. E foarte simpla: limpede nu vezi decat cu inima. Ochii nu pot sa patrunda-n miezul lucrurilor. Oamenii au dat uitarii adevarul acesta, tu insa nu trebuie sa-l uiti. Devii raspunzator de-a pururi pentru ceea ce ai imblanzit."

miercuri, 12 octombrie 2016

Rezolutie

Azi sunt blanda cu mine. Imi dau voie sa fiu blanda cu mine.
Azi imi iau puterea inapoi - o folosesc spre binele meu suprem, al tuturor celor din jurul meu si in armonie cu Universul.
Azi ii dau voie fetitei care am fost sa isi manifeste furie. Imi asum responsabilitatea ca adult pentru aceasta furie. Sunt completa.