ferice de omul potrivit la locul potrivit...si de cei care se pot bucura de foloasele muncii sale (ce mercantil suna...:) ). de fiecare data cand il (re)vad pe pacino,in orice rol ar fi, ma gandesc la forta vietii ce rabufneste dintr-un om, barbat sau femeie nu conteaza, atunci cand face ce i-a fost harazit....caci nu poti fii atat de bun, sa transmiti atata forta, sa fii tu personajul acela doar interpretand un rol.
cand viata vine tavalug peste mine, prima reactie este de a ma opinti si a rezista. dar invat usor, usor sa las viata sa isi faca rostul ei, ii dau credit acelei inteligente divine, a universului, sa "faca voia sa"... desi nu e usor deloc (si pare ne-natural) pentru un control-freak rational ca mine cu o experienta de ani de zile in aceasta directie. ma gandesc ca ai o atare certitudine cand ajungi pe locul tau, nu? si intre timp e bine sa urmaresti calatoria si sa te arunci in ea cu pasiune, cu incredere...vorbeam acum cateva saptamani cu un amic si ii spuneam ca as vrea ca optimismul sa se introduca ca materie obligatorie in scoala. pentru ca ni se umple capul cu atatea notiuni care sunt ca niste caramizi, fara a construi fundatia: la ce bun sa ai capul plin de informatii daca nu ai chef sau nu crezi ca poti sa le folosesti, ca are rost sa le folosesti!?
as vrea sa fiu optimista si sa am incredere ca viata isi are rostul ei si ca exista ceva dincolo de bine si rau, ca fiecare isi are locul sau si isi poate gasi puterea sa ajunga acolo
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu