Mamele mele

Ma bate de mult gandul sa scrie despre mame. Despre mamele mele multe, despre mamele pe care le imprumut de la prietenele mele, de la cursuri, din magazine, din carti, de peste tot. Mame de la care invat direct, din povesti, din auzite, din intamplare, de la care incerc sa extrag cat mai mult, de care ma agat, pe care ma las, in care ma cufund, in care ma uit, ma reamintesc, ma catar si ma cobor... Mame de care imi amintesc, de care uit, pe care mi le imaginez fecunde, luminoase, hranitoare, pe care le cunosc dupa ochi, dupa vorba, dupa parfum, dupa ras, dupa fiice... Mame pe care le imbratisez, pe care le judec, de care ma umplu, pe care le ador, pe care le resping... Mame cu care vorbesc, pe care le ascult, pe care mi le imaginez... Mame tinere, si mame mai in varsta, mame scolite si altele cu scoala vietii, mame mai galagioase si mai tacute, dar toate mame dragastoase... mame in toate felurile... Mame pentru care sunt recunoscatoare, mame langa care cresc, ma descopar, invat, plang, ma bucur, sunt furioasa, langa care sunt fetita si cateodata femeie...Am o singura mama biologica si muuuulte, multe mame adoptive:) Multumesc!