Cat timp am ramas in cercul interior al mintii, Mirosul laptos se tinea dupa mine ca o matza neobrazata aflata in adulatie perversa fata de un soricel de care facea misto dar caruia ii lasa iluzia suava a superioritatii .
- Ce te tot tii dupa mine? i-am strigat intorcandu-ma brusc la el, si ecoul culoarului a facut ca vocea mea sa se stinga in unde lacuite
- Asssaaa, imi raspunse el matzaindu-se, putin zdruncinat de reactia mea neasteptata. Ce, nu-ti place sa te joci?
- Nu, veni raspunsul meu sec
- Minti. Minti, minti. Minti. de 4 ori: minti!
- De ce de 4 ori? De ce nu de 3 ori? de 9 ori? de 12? Hai, gata, la culcare!
- Stiu eu ca-ti place, dar nu vrei, de fapt nu-ti dai frau liber. Nu intelegi, eu doar incerc sa te ajut...
- Vai, nu mai pot de cat de recunoscatoare sunt. Marele Miros, boierul inimos al amintirilor inimilor noastre, psihanalistul de serviciu. Scuteste-ma! ii dadui eu un ordin scurt.
- Iti plaaaceeee..., imi canta el amuzat, zvarcolindu-se usor de pe o parte pe alta, insurabandu-se in coada
- Si nu ma mai imbia!
- Hai sa ne jucam...ma ruga el cu privirea prelungita ca ceasurile lui Dali si vocea mieroasa...Uite, eu te gadil si tu te lasi... aluneci usor... iti amintesti... Fetita cu sertare esti tu...Venetia nu e asa departe... E apa... ca si la Ostrov...
- Taci, dispari... Nu... nu... nu...Inceteaza, imi faci rau...
- Lucrurile nu sunt ceea ce par...(si aici vocea hipnotica incepu sa se infiltreze printre treptele scaritei....) Sunt mult mai inofensiv decat crezi...
Si m-am dat jos din pat. Stop joc. Poate o sa mai vina si altadata....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu