O scapare si apoi..bulgari

Continua sa arunce spre mine bulgari de razboi...il detestam si cu cat o faceam mai mult cu atat el se infrupta mai mult din ura mea si bulgarii deveneau mai mari si mai rosii..era un joc perfid care imi smulgea energia cat o garderoba intreaga... si privirea din seara cand ochii ni s-au intalnit si au ramas pierduti pentru cateva momente unii in altii, parea un vis de demult... din acelasi capitol incheiat ca si plimbarile solare prin frunzisul verde al padurii, intalnirile la usa dimineata cand ochii smarald erau irizati de vinisoare rosii dar mana ma intampina cu o floare care isi cerea parca iertare in locul lui... Cum se petrecuse schimbarea? Cand? Ne scapa cateodata exact acele momente esentiale de la care apoi parca nu mai poti da inapoi, din care aluneci grosolan... Pana cand? Pana unde?