ii sunt recunoscatoare lui Dumnezeu pentru week-end-ul ce tocmai a trecut. am facut greseli si am inteles, am primit si am dat, am fost invatata si incercata, am cazut si m-am ridicat, am fost ajutata sa invat si sa inteleg, sa simt, sa cresc, sa ma vindec. azi m-am trezit fara ceas, in jur de 5 jumate, odihnita (lucru rar), cu chef, mintea limpede. am avut timp si pentru micul dejun!
O. si Luule Viilma imi reamintesc cat de important este trupul meu si cat de recunoacatoare am nevoie sa ii fiu. Imi place sa vorbesc cu corpul meu si simt foarte puternic raspunsul lui (durerile imi trec sau mi se diminueaza) de fiecare data cand ii cer iertare. Pentru ca ani de zile i-am pus in carca lucruri care nu erau ale lui/mele, fara sa tin cont de strigatele lui, ii multumesc si ii sunt profund recunoscatoare ca inca e in viata si intreg. Si acum, in ceasul al 12-lea, ii dau atentie si il rog sa ma astepte sa ma vindec in ritmul meu iar el sa ramana intreg si sanatos. Am simtit ca picioarele imi sunt facute sa mearga si le-am scos la plimbare prin nameti de zapada; s-au bucurat ca in copilarie si ma bucuram si eu pe masura ce redescopeream in mine fascinatia iernii!
mi-a facut bine sa ma retrag in micul meu barlog, sa stau cu mine si gandurile mele (Dea, stiu bine senzatia de agitatie! am trait-o de atatea ori. cu cat m-am asezat mai repede la taifas cu mine insami cu atat mi-a fost mai bine! try it;) )
un calorifer cald:), o carte de L. V., lumanari si lapte cald, ceai sau un pahar de vin, dupa caz:), plimbarea prin zapada si conversatiile cu prieteni buni si inimosi au facut din week-end-ul meu o binecuvantare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu