Si inca o camelie...

...de cand ma tinea in brate, cand faceam dragoste, cand povesteam, cand radeam, cand ii spuneam adevarul, cand el butona la calculator si eu citeam, cand ne uitam la film.... o camelie, ca si violetul muntilor din kyoto.... toate sunt trecatoare dar sunt foarte frumoase aici si acum... si nu sunt mai putin frumoase pentru ca trec...in fond doar asta avem: aici si acum.... si sper sa inteleaga si el si sa lase durerea sa treaca si sa nu se mai agate de trecut... si sper sa inteleaga ca acum stiu ca am nevoie sa ma aproprii si apoi sa ma departez... ca incerc sa iau ceea ce este, ca nu mai incerc sa fortez nota (poate pe alocuri mai am de invatat:) ).... si ca sunt recunoscatoare pentru ca a existat un moment in doi... stiu ca am incercat (si cred ca am si reusit) sa fiu pe de-a-ntregul acolo si atunci.. si nu-mi pare rau, din contra, si acum am nevoie de distanta...e bine