(articol scris in mai 2018)
Nu poti pierde ceea ce nu ai avut. Deci daca am
pierdut,inseamna ca o data am avut.
Totul a inceput intr-o vineri.
In metrou, o femeie intre 2 varste vorbea la telefon. La un
moment dat, a inceput sa planga zgomotos, sa boceasca, asa cum le-auzit demult,
la tara, pe femei tanguindu-se la cimitir, la inmormantarile bunicilor mei.
Cred ca tocmai primise vestea mortii mamei sale. “Si acum eu ce fac? Incotro ma
duc?”…. suna intrebarea ei, ca un copil pierdut. Moarte.
Apoi, pe patul de la ecografie am plans pe infundate
rugandu-ma sa iasa bine. Ruga mi-a fost ascultata. Viata.
Pe scarile blocului la intoarcere acasa ma intalnesc cu 2
paramedici. Apropiere de moarte. Inca viata.
Sambata – vizionez “Shape of water” – viata – moarte –
reinviere.
Si apoi duminica workshopul despre “breast care” si 2
meditatii in care totul devine atat de clar: totul se impleteste. Totul e
fluid: viata curge in moarte, moartea in viata. Puterea este in acceptarea
amandurora. Puterea este. Viata. Moarte. Renastere….
De fapt ce e feminitatea? Cand spunem ca moartea apartine
vietii spunem ca si viata apartine mortii?
Am pierdut oare sau doar am uitat? Am lasat sa ma locuiasca
altceva si am inghesuit intr-un ungher de corp si suflet ceea ce mi-a fost dat
dintr-un inceput. Parintilor, si poate si bunicilor, le-a fost frica de aceasta
putere si nu au stiut cum sa o contina. Au privit-o doar dintr-o parte, au
vazut in ea poate doar ceea ce
societatea in acel moment le arata (“closed mind- closed heart – close
will” U theory). Mie imi este dat, am acces mai mare, la o alta perspectiva
(“open mind – open heart – open will”).
Puterea feminitatii inseamna Viata si Moarte si Renastere.
Cum sa nu iti fie frica de ea? Cum sa nu ramai fara cuvinte si doar sa te inclini
cu smerenie in fata ei si sa accepti si sa te bucuri? Iar corpul, acest prieten
din totdeauna stie atat de multe. Multumesc, prieten drag si loial!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu