Eu

 

Am fost invitata sa scriu despre mine…hmm…simplu si complicat in acelasi timp. Ore voi cum va descrieti? Cum raspundeti la intrebarea: cine sunt eu? … Oare ce le-as spune despre mine copiilor mei? Ce ar spune despre mine prietenii mei? – desi la intrebarea asta cam stiu sa raspund pentru ca acum cativa ani am facut acest experiment: le-am trimis un email cu rugamintea de a-mi raspunde la aceasta intrebare. Unele raspunsuri m-au surprins😉

Sunt femeie. Am cateva decenii pe aceasta planeta scoala, in aceasta viata. Cred ca am mai trait aici – in regresie mi-au aparut 2 momente: unul din vremea romanilor, altul mai tarziu, in vremea si lumea vikingilor. In viata asta am iubit, am fost iubita, am ranit si am fost ranita. Imi place sa calatoresc, sa descopar, ma identific cu un explorator. Si poate la fel de mult imi place sa visez. Si sa observ. Mi-am facut de curand un test (https://mycreativetype.com/) din care a reiesit ca sunt un Dreamer. In copilarie imi doream sa fiu doctor, ca adolescenta indragostita de munti si excursii visam sa devin geolog. O discutie despre cariera, cu mama, m-a facut sa schimb directia catre economie caci imi placea mult matematica (mi-e dor sincer de integrale si functii!). Dar anii de voluntariat m-au contaminat iremediabil cu microbul training-ului.

Cred ca un alt cuvant care ma defineste este: prietena. In relatie cu orice fiinta stiu mai degraba sa fiu prietena – si cu femeile si cu barbatii si cu copiii, si cu cei mai tineri si cu cei mai batrani, pana si cu animalele. Am considerat de multe ori ca prietenii au fost mai degraba familia mea: pentru ca i-am simtit mai aproape de mine, pentru ca simteam ca ma cunosc, ca stiu cine sunt. Au fost insa momente in viata cand am constatat ca sangele apa nu se face si intre mine, prietena, si familie, celalalt va alege familia.

Sunt un om care, mai mult decat altii, are nevoie sa se miste: astfel imi pare ca sunt ca o apa baltita. De cateva zile chiar parca nu am astampar: m-as urca in primul avion si as zbura … catre o tara mai calda, nu departe, dar unde viata are mai multa rabdare cu mine, cu timpul, dar si mai colorata. Si mi-ar oferi sa descopar un sens. Este sensul calatoria in sine? …Sunt un explorator curios. Baletul, tango-ul, excursiile prin munti, calatoriile din anii de voluntariat, cele din perioada Asia, qigong-ul, escalada toate m-au incarcat pozitiv. Si ma fac sa ma simt vie. Miscarea se leaga de spatiu: iar eu am nevoie de spatiu. Am nevoie si imi place sa fiu pe cont propriu – de aceea nu ma incadrez in tipul traditional de femeie in relatie de cuplu (recunosc ca mi se pare bolnavicios sa vad oameni, deopotriva femei si barbati, care nu fac lucruri decat impreuna cu partenerul/ partenera. Hell, no!).

Sunt o introverta, clar. Extroverta din mine e comportament invatat. Ma fascineaza oamenii – cum gandesc, ce simt, creativitatea lor, placerile lor. Atata timp cat nu imi este incalcata libertatea, imi destul usor sa admit diversitatea acestei lumi. I can also be a bitch, sometimes😊 Adica pot reactiona cu multa duritate, in anumite conditii. Am trecut multi ani prin diverse terapii: firea mea intrebatoare si nevoia de a intelege mai bine viata mea, ca si curiozitatea de a descoperi terapiile in sine m-au purtat prin felurite contexte: analiza tranzactionala, psihanaliza, constelatii familiale si organizationale, hipnoterapie, regresie, reiki, bionenergoterapie, recall healing, access bars, si altele. Imi vine usor insa sa fiu continatoare si empatica. Si asta, alaturi de curiozitate, non-judecata si structura, ma face un coach bun.

Imi place sa lucrez cu mainile, si cred ca am abilitati bune practice si buna orientare in spatiu. Iubesc sa asamblez mobila😊, imi place sa tricotez, crosetez; am lucrat pe gherghef desi ii invidiam pe baieti ca la lucru manual ei faceau traforaj si eu salam de biscuiti…

De-a lungul timpului, si chiar si azi, am pus multi oameni in legatura: unii au ajuns sa se casatoreasca, altii sa faca afaceri impreuna, altii sa se imprieteneasca intre ei. Imi place la nebunie sa contribui in felul asta la constructia retelei umane: e ca si cand tes o panza invizibila care conduce fluxul vietii in feluri miraculoase.

Tind sa fiu serioasa desi imi place mult sa ma joc si sa rad. O sa imi fac un tricou pe care sa scriu “Love boardgames!” 😊Si imi plac povestile, filmele fantasy, anime-urile, cartile lui Murakami. Iubesc natura care, vorba poetului, cateodata imi raspunde la nicio intrebare. Cred in iubire dar am cunoscut frica, rusinea si violenta, cred ca timpul nu vindeca ranile dar le da o perspectiva diferita si conduce, daca lucrezi cu tine, la o scadere a intensitatii emotionale. Cred ca totul ramane impregnat in corp – cel mai bun prieten si ca avem nevoie sa il ingrijim daca vrem sa ne bucuram de viata. Cred ca viata este mult mai complexa decat ce se vede la suprafata si ce mintea rationala intelege si pentru mine e tot mai linistitor pe masura ce descopar profunzimile vietii.

Sunt recunoscatoare pentru tot si toate desi ma plang, inca putin prea mult cred, intrucat cateodata doare.

In una din scenele din “Eat, pray, love”, personajele stranse in jurul unei mese in Italia povestesc despre cuvintele care ii caracterizeaza. Eu am cateva: explorare, curiozitate, visare, prietenie, miscare, sens, networking, empatie.