Raceala are si partile ei bune; de exemplu pentru mine a insemnat sa ma duc in timpul programului la masaj:). Cu aprobarea sefei! ..in sine masajul nu a fost cine stie ce, poate si pentru ca am trecut "prin mana" lui domn' Popescu (pour les connaisseurs!...), si poate ar fi trebuit sa ma mai duc ca sa isi faca efectul cu adevarat. Dar una peste alta, a fost ok. Si astazi, ca sa nu ma duc la serviciul religios al celor de aici am putut sa ma dau bolnava:)
La pranz insa am iesit cu o familie, doar parintii, in oras. Partea interesanta e ca i-am cunoscut, pe el in fond, prin intermediul unei prietene din tara care ne-a facut legatura. Copilul lor cel mare e cu 2 ani mai mic decat mine. La o adica, ar putea sa-mi fie parinti. In realitate sunt bunici, fiul lor avand un baietel de 9 luni. Am discutat despre preocuparile noastre comune, prieteni comuni, lumea din Malaezia, putina politica, ca e de "bon ton", ce inseamna sa fii Malay, mancare etc...Oameni foarte draguti si cumsecade. Si ma tot uit la oamenii astia din jurul meu si ma intreb, daca ar vorbi romaneste cat de mult diferit i-as mai percepe? Si toate au fost bune si frumoase daca nu ar fi fost acest mic amanunt care ma duce cu gandul la perceptii, contexte, bariere, limite.... Cu vreo 2 ore inainte de a ne intalni, ma suna el. Si-mi spune ca va veni si sotia lui si ca ar vrea sa imi explice contextul. ok, zic eu....Ca sotia lui e foarte nice dar cateodata poate fi foarte dificila (nu-mi explica ce inseamna insa asta). Eu il ascultam si incepeam sa ma intreb daca e adevarat sau e o gluma (din corespondenta anterioara parea un tip pus pe glume). Dar parca era prea de tot!... Si ca sotia lui a iesit deja sa ia pranzul dar ca va sta cu noi mai mult sa bea ceva si ca e important sa inteleg ca va vorbi mai mult cu ea (!!) pentru ca....doamnelor si domnilor....sotia se teme ca el se poate indragosti de other girls (a spus fete nu femei!)!!. What?? Pentru mine asta a fost o alta premiera la care inca reflectez...dupa ce azi noapte mai mult tusisem decat dormisem, dupa ce abia asteptasem sa ies sa mananc ceva pt ca nu o mai facusem de cu o seara inainte, dupa ce oricum inca nu mi-e clar ce se cade si ce nu se cade sa spui sau sa nu spui, sa faci sau sa nu faci in cultura de aici, acum trebuia sa fiu foarte atenta ca nu cumva sa mi-o pun in cap pe o sotie geloasa care poate fi dificila (si oare ce naiba o insemna dificila!?)!!! incepussem deja sa ma gandesc la a lua pranzul la chinezii din coltul blocului si a gasi un motiv sa anulez intalnirea... dar, prinsa undeva intre curiozitate, maturitate ( :) ) si pofta descoperirii, am ales sa ma intalnesc cu ei.
Si totul a decurs foarte ok. El vorbeste destul de mult, ea mai mult tace. Nici unul nici altul nu m-au intrebat daca sunt casatorita desi persoane cu care vorbeam prima oara, si mai in varsta si mai tinere, m-au intrebat cam in primele 5 minute daca sunt casatorita:) Recunosc insa ca am fost cam stresata. Ma tot gandeam ce inseamna "dificila" si mi-era ca poate izbucni dintr-un momentan in altul. Eram pregatita sa o iau usor, sa ii las in pace si sa plec daca lucrurile ar fi luat-o razna.... Dar cat de razna ar fi putut merge?? Intr-un fel ii apreciam sinceritatea si deschiderea, pe de alta parte ma intrebam daca a facut bine sau rau spunandu-mi pt ca m-a stresat. A facut-o in fond pentru mine sau pentru el? Ea parea calma, desi el mi se adresa destul de mult mie, iar eu (in baza spuselor lui) incercam sa o includ si pe ea in discutie. Cred ca am incercat sa nu ajungem la vreo "scena". Si in fond daca ajungeam, ce? Da, cred ca aici am gresit.... Dinamica a fost destul de naturala si totusi am fost stresata. Dar am gresit ca nu m-am lasat libera. Si, serios, credeti-ma nu exista nici o sansa sa ma indragostesc de el. Si ma gandesc acum la o discutie cu F., anul trecut, cand vorbam exact despre asta: cum in unele cupluri el sau ea acorda mai multa atentie altcuiva si apoi partenerul/ partenera se supara. Si, spunea el, de aceea e important desi dificil (oare?) sa acorzi constient aceeasi importanta celuilalt. ... da, cred ca e dificil cand nu mai esti interesat de celalalt, cand se pierde prea mult din acel ceva ce aduce doi oameni impreuna si un/o al/a treilea(a) e un element de noutate prea atractiv, un "altfel" prea stimulativ ca sa nu ii acorzi mai multa atentie... Dar mergand in 2 peste tot, e o solutie? De indragostit te indragostesti oricum, chiar daca sotul sau sotia e langa tine, nu? Ok, e mai inhibitoriu dar se poate intampla oricum... Nesiguranta si control. Poate stie ea ce stie:) Sau poate e doar in mintea ei..si a altora... Daca nu mi-ar fi spus nimic, cum ar fi decurs intalnirea noastra? Mie mi s-a parut ok, oare si lor? Eu ma bazez de multe ori pe ceea ce simt dar ma intreb, nu de putine ori, daca ma pot baza pe intuitia mea. Cat de influentata e de rationalul meu, de istoria mea, de paradigmele mele? Vad eu cu adevarat? ...sunt atatea nuante cateodata intr-o intalnire.
Eu aleg sa invat sa ma las mai libera si sa accept ce are sa se intample...si ma mai gandesc:)
La pranz insa am iesit cu o familie, doar parintii, in oras. Partea interesanta e ca i-am cunoscut, pe el in fond, prin intermediul unei prietene din tara care ne-a facut legatura. Copilul lor cel mare e cu 2 ani mai mic decat mine. La o adica, ar putea sa-mi fie parinti. In realitate sunt bunici, fiul lor avand un baietel de 9 luni. Am discutat despre preocuparile noastre comune, prieteni comuni, lumea din Malaezia, putina politica, ca e de "bon ton", ce inseamna sa fii Malay, mancare etc...Oameni foarte draguti si cumsecade. Si ma tot uit la oamenii astia din jurul meu si ma intreb, daca ar vorbi romaneste cat de mult diferit i-as mai percepe? Si toate au fost bune si frumoase daca nu ar fi fost acest mic amanunt care ma duce cu gandul la perceptii, contexte, bariere, limite.... Cu vreo 2 ore inainte de a ne intalni, ma suna el. Si-mi spune ca va veni si sotia lui si ca ar vrea sa imi explice contextul. ok, zic eu....Ca sotia lui e foarte nice dar cateodata poate fi foarte dificila (nu-mi explica ce inseamna insa asta). Eu il ascultam si incepeam sa ma intreb daca e adevarat sau e o gluma (din corespondenta anterioara parea un tip pus pe glume). Dar parca era prea de tot!... Si ca sotia lui a iesit deja sa ia pranzul dar ca va sta cu noi mai mult sa bea ceva si ca e important sa inteleg ca va vorbi mai mult cu ea (!!) pentru ca....doamnelor si domnilor....sotia se teme ca el se poate indragosti de other girls (a spus fete nu femei!)!!. What?? Pentru mine asta a fost o alta premiera la care inca reflectez...dupa ce azi noapte mai mult tusisem decat dormisem, dupa ce abia asteptasem sa ies sa mananc ceva pt ca nu o mai facusem de cu o seara inainte, dupa ce oricum inca nu mi-e clar ce se cade si ce nu se cade sa spui sau sa nu spui, sa faci sau sa nu faci in cultura de aici, acum trebuia sa fiu foarte atenta ca nu cumva sa mi-o pun in cap pe o sotie geloasa care poate fi dificila (si oare ce naiba o insemna dificila!?)!!! incepussem deja sa ma gandesc la a lua pranzul la chinezii din coltul blocului si a gasi un motiv sa anulez intalnirea... dar, prinsa undeva intre curiozitate, maturitate ( :) ) si pofta descoperirii, am ales sa ma intalnesc cu ei.
Si totul a decurs foarte ok. El vorbeste destul de mult, ea mai mult tace. Nici unul nici altul nu m-au intrebat daca sunt casatorita desi persoane cu care vorbeam prima oara, si mai in varsta si mai tinere, m-au intrebat cam in primele 5 minute daca sunt casatorita:) Recunosc insa ca am fost cam stresata. Ma tot gandeam ce inseamna "dificila" si mi-era ca poate izbucni dintr-un momentan in altul. Eram pregatita sa o iau usor, sa ii las in pace si sa plec daca lucrurile ar fi luat-o razna.... Dar cat de razna ar fi putut merge?? Intr-un fel ii apreciam sinceritatea si deschiderea, pe de alta parte ma intrebam daca a facut bine sau rau spunandu-mi pt ca m-a stresat. A facut-o in fond pentru mine sau pentru el? Ea parea calma, desi el mi se adresa destul de mult mie, iar eu (in baza spuselor lui) incercam sa o includ si pe ea in discutie. Cred ca am incercat sa nu ajungem la vreo "scena". Si in fond daca ajungeam, ce? Da, cred ca aici am gresit.... Dinamica a fost destul de naturala si totusi am fost stresata. Dar am gresit ca nu m-am lasat libera. Si, serios, credeti-ma nu exista nici o sansa sa ma indragostesc de el. Si ma gandesc acum la o discutie cu F., anul trecut, cand vorbam exact despre asta: cum in unele cupluri el sau ea acorda mai multa atentie altcuiva si apoi partenerul/ partenera se supara. Si, spunea el, de aceea e important desi dificil (oare?) sa acorzi constient aceeasi importanta celuilalt. ... da, cred ca e dificil cand nu mai esti interesat de celalalt, cand se pierde prea mult din acel ceva ce aduce doi oameni impreuna si un/o al/a treilea(a) e un element de noutate prea atractiv, un "altfel" prea stimulativ ca sa nu ii acorzi mai multa atentie... Dar mergand in 2 peste tot, e o solutie? De indragostit te indragostesti oricum, chiar daca sotul sau sotia e langa tine, nu? Ok, e mai inhibitoriu dar se poate intampla oricum... Nesiguranta si control. Poate stie ea ce stie:) Sau poate e doar in mintea ei..si a altora... Daca nu mi-ar fi spus nimic, cum ar fi decurs intalnirea noastra? Mie mi s-a parut ok, oare si lor? Eu ma bazez de multe ori pe ceea ce simt dar ma intreb, nu de putine ori, daca ma pot baza pe intuitia mea. Cat de influentata e de rationalul meu, de istoria mea, de paradigmele mele? Vad eu cu adevarat? ...sunt atatea nuante cateodata intr-o intalnire.
Eu aleg sa invat sa ma las mai libera si sa accept ce are sa se intample...si ma mai gandesc:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu